Friday, June 25, 2010

Motto:
Atunci când o formă de guvernare devine distructivă şi nereprezentativă pentru popor, este dreptul poporului s-o modifice sau să o abolească şi să instituie un nou guvern a cărui fundaţie să fie bazată pe asemenea principii şi organizată in aşa fel încât să le reprezinte siguranţa şi fericirea.”
Din “Declaraţia de Independenţă a USA
1.
 Analiza politica a unei tari, furnizeaza informaţii cu privire la resurse, distribuirea lor, precum şi acapararea influenţei asupra resurselor şi distribuiri lor. Din pacate, aceasta elucideaza foarte puţin din baza structurii sociale şi a normelor prin care societatea se bazeaza pentru a funcţiona. Caracteristicile pozitive si negative care afecteaza oamenii vor fi amplificate in structura lor politica, daca se foloseste ca instrument al analizei doar perspectiva politica, umbrind astfel adevarata degradare sociala.

 Evolutia societatii romanesti, a fost descrisa si analizata pana acum folosind
perspectiva politica, sau observatia directa lasandu-se deoparte factorul uman, adica exact acel ingredient care a stat la baza mecanismului implementarii si perpetuarii structurilor noi si a mentalitatilor generate prin ele si cu ajutorul lor. O analiza pertinenta, nu se poate raporta doar la prezent, asa dupa cum orice analiza stiintifica nu poate trage concluziile doar dupa ceea ce se poate observa acum. Trebuie intelese mai intai cauzele care au determinat schimbarile si mutatiile de-a lungul timpului. Ceea ce inseamna , ca,
 stadiul in care o societate se afla la un moment dat, nu are nimic in comun cu prezentul, in schimb, are totul de-a face cu trecutul. In ceea ce priveste Romania, structurile prezente sunt toate nu doar tributare structurilor comuniste, ci au fost preluate si rebotezate in asa fel incat sa apara ca fiind de sorginte democratica, in acest fel creandu-se o baza legitima de functionare a unui stat care, de fapt a fost piratat de o gasca sociopata/psihopata, ce a luat fiinta dupa 1946 si a fost in mod constant hranita, oblojita si promovata in baza unor principii de selectionare in care competitivitatea, profesionalismul si cinstea nu si-au avut locul, inlocuite fiind cu incompetenta, iresponsabilitatea, setea de putere, brutalitatea, obedienta fata de superiorul ierarhic, slugarnicia si capacitatea individului ales de a-si hartui subalternii cu scopul declarat de implementare cu orice pret a „indicatiilor pretioase” venite de sus, facand imposibila astfel existenta unui stat intr-o stare functionala homeostatica. Asemenea calitati, sunt specfice indivizilor cu deviatii comportamentale, deviatii ce acopera un spectru larg, de la furt la crima, si folosesc ca unelte manipularea, exploatarea, diversiunea, delatiunea, intimidarea si nu in ultimul rand, forta bruta in impunerea vointei lor in fata/detrimentul celorlalti.
Cercetarea a identificat numeroase cauze şi explicaţii in ceea ce priveste conducerea prin intimidare, înşelăciune, manipulare, diversiune, lăcomie si folosirea fortei brute. Acest lucru include existenţa unor trăsături psihologice, cum ar fi narcisismul, atunci cand conducatorii transforma societatea intr-un vehicul pentru promovarea propriilor obiective pe cheltuiala societatii, folosind tactici cum ar fi manipularea şi exploatarea. Când astfel de comportamente se manifesta fără remuşcări, sau obiective in care mulţumirea de sine este urmarita fără consideraţie pentru bunăstarea altora, acestea pot fi incadrate in categoria comportamentului sociopatic/psihopatic.
 Daca intr-o societate, asemenea caractere pot apare in mod spontan, sau pot fi generate de conditiile istorice existente la un moment dat fara interferenta din exterior, in Romania putem spune, ca, ele au fost inoculate prin procesul bolsevizarii tarii folosindu-se ca instrument principal forta bruta, secondata de manipulare, diversiune.
 Pentru a argumenta cele spuse, trebuie sa amintim ca acest proces (complex
in fond) poate fi redus la doua actiuni determinante ce au avut o relatie complementara intre ele: Prima, a fost indreptata impotriva intelectualitatii tarii si a conducatorilor politici antebelici, constituindu-se in decerebrarea poporului roman, iar ce-a de-a doua, a fost crearea securitatii prin si cu directul aport/patronaj al KGB-ului sovietic.
Explicatie

Prin studiul mai multor grupuri sociale ce apartin unor culturi diverse si diferite intre ele, s-a ajuns la concluzia ca, pe o scara a inteligentei cuprinsa intre 0 si 145 (unde un IQ=145 reprezinta geniul), doar 2% trec de 130, marea majoritate fiind cuprinsa intre 100 si 130. Acesti 2%, au fost idenficati ca fiind de fapt forta conducatoare intr-o societate, apartinand grupului denumit intelectual. Datele furnizate dupa 1990 arata, ca, peste 350.000 au fost exterminati prin intermediul inchisorilor si lagarelor comuniste, marea majoritate facand parte din grupul intelectual sau al oamenilor politici proeminenti ai vremii. Demografic, Romania avea atunci-in 1950-16 milioane de locuitori, ceea ce face ca cei peste 350.000 sa reprezinte acel procent de 2%, (chiar mai mult daca luam in calcul zecile de mii ce n-au fost cuantificate, plus cei care-au fost scosi din viata sociala, obligati sa presteze munci mult sub calificarea lor) adica exact acea categorie care-ar fi reprezentat formatorii de opinie, conducatorii de drept ai natiei, intelectualii formati intr-un sistem democratic si de o societate care ajunsese la maturitate educationala printr-un proces normal, dictat de evolutia istorica. Institutia care a produs acest macel, a fost securitatea romana. In paranteza fie spus, aceasi care a excutat natia romana si dupa 1990,pana in ziua de azi.
 

 “Securitatea”, a fost conceputa si organizata in asa fel, incat sa reprezinte „bratul inarmat” al partidului unic, dupa cum ei insisi au definit-o, jucand in acest fel rolul de calau al natiei romane si nicidecum cel de aparator al patriei, asa cum le placea lor sa pretinda. Fiind o organizatie cladita de KGB, nu reprezenta altceva decat o extensie a KGB-ului in Romania, adica tradatorii natiei, cu acte in regula. Procesul de selectionare al celor ce compuneau aceasta extensie KGB-ista, s-a redus in fond, la un proces de populare al ei cu indivizi incompetenti, semidocti, retardati, brute in particular, indivizi cu un nivel de intelegere precar al realitatii inconjuratore. De fapt, marea majoritate se inscria in patologic, fiind compusa din indivizi cu grave deviatii comportamentale. (vezi cazul anchetarii d-lui Goma de catre Plesita: Nu poti silui un om, doar pentru ca nu adera la ideile tale)

 

 Pentru exemplificare: La inceputul anilor ’80, securistii au fost supusi testului „Intelligent Quotient” (IQ) la cererea comandantului lor de-atunci, Homosteanu. Rezultatele au fost dezastruoase. Cei mai multi, s-au incadrat intre 35 si 70 IQ. Spre comparatie, un cimpanzeu are un IQ=25.


Exemplul produs, nu trebuie inteles ca fiind una dintre caracteristicile sociopatului, ci ca o masura a valorii, a capacitatii intelectuale ale acestei hidre ce a fost folosita ca instrument de baza de catre sociopatii/psihopatii inoculati in pozitiile cheie ale societatii romanesti, avand drept scop oprimarea, reprimarea, manipularea si exploatarea natiei romane.

 

 Prin intermediul acestei organizatii, s-a creat o societate ce-a dezvoltat un numar de idiosincrasii, fiind astfel vehicolul ideal pentru narcisisti si cei cu un comportament ambitios distructiv. Structurile, sistemele si procesele dezvoltate pana atunci, avand o natura complexa si antisociala, au facilitat incompetenta, greselile decizionale, aliantele din umbra, hartuirile de tot felul si formarea grupurilor sicofante.
 Cu ajutorul unui individ, caracterizat prin incapacitatea de a-si asuma raspunderea propriilor fapte antisociale, comise in perioada comunista si o imensa dorinta pentru putere numit Iliescu, aceasta extensie KGB-ista s-a dezvoltat dupa 1990 intr-o organizatie oculta, paralela cu puterea, care prin imixtiune a devenit in fapt…puterea.
 „N-am pregatit placinta pentru altii”, este una dintre declaratiile acestui individ, spusa printre dinti, si care denota constientizarea actului antisocial in sine, precum si modul in care el (si acolitii) priveau Romania: nu ca pe o tara, ci ca o prada, viziune specifica sociopatului/psihopatului, caracterului pirateresc, egocentrist. De altfel, prima data au piratat-o spunandu-i „nationalizare”, iar dupa ’90 „privatizare”, in ambele cazuri folosindu-se forta bruta. Asemenea declaratii care se inscriu in aceasi categorie aroganta, narcisistica, au fost facute de cei mai multi dintre cei care reprezinta puterea in ziua de azi. Exemple: „sa-mi numere ouale”, „pulimea” -autor Nastase; „ce stiu rumunii”-autor Tiriac; „grobieni”, „lumpeni”-autor Teodorescu; „tiganca imputita”,”gaozar”-autor Basescu. Exemplele ar putea continua. De retinut insa, ar fi caracterul omogen al grupului ce reprezinta puterea, declaratiile facute incriminandu-i, aratand astfel apartenenta lor de grup.


Caracteristicile unei personalitati sociopate/psihopate ar fi: Narcisist, ambitios distructiv, arogant, oportunist, setea de putere, lacomie, neurotic, obidient sidominat de insecuritate.

Pentru ca o asemenea personalitate sa se dezvolte, societatea trebuie sa dispuna de urmatorii factori: Complexitate, sisteme de recompensa, lipsa constiintei, delegarea autoritatii, abstractizarea scopului, dominatia prin cardasie si filtrarea informatiei. Societatea romaneasca a avut toate aceste trasaturi in ’90, ca mai apoi ele sa fie amplificate si legitimizate, pana la stadiul perceperi lor ca „ceva normal”, facand astfel imposibila aprecierea corecta sau analiza pertinenta a societatii si conducatorilor ei din interiorul sau.
Pentru o intelegere corecta a unei asemenea societati, trebuie identificate mai intai trasaturile de caracter ale celor ce vor determina schimbarile sociale.  Ei pot fi impartiti in trei grupuri distincte:
 -Cei care cauta sa-si implineasca dorinta de-a fi „importanti”, caracterizati fiind prin ambitie distructiva, narcisism si lacomie;
 -Cei care cauta „dominatia”, caracterizati prin setea de putere, narcisism, ambitie distructiva si insecuritate;
 -Cei care cauta „legitimizarea” proprie, speculand cultura societatii, susceptibilitatea psihologica a celor ce o compun si dorinta societatii de reamprospatare.
 Cei mai multi dintre cei care reprezinta puterea de azi in Romania, apartin celor trei categorii in mod ingemanat, avand astfel o personalitate complex distructiva, nociva societatii.
 Forta conducatoare a acestor indivizi, este setea de putere, ce reprezinta o motivatie puternica cu efecte potentiale secundare si nedorite. Cea mai gratificanta forma pentru cineva cu o puternica „sete de putere”, este de a-si exercita influenta asupra atitudinilor si comportamentului altor persoane. Setea de putere, escaleaza in patologic, si va determina individul sa obtina controlul asupra oamenilor, sa castige cu orice pret, sa-si elimine rivalii.
 In cazul lui Iliescu si a protipendadei formate dupa ’90, mineriadele, acapararea mass-mediei in mod agresivo-abuziv precum si „privatizarile” pe barba, fac dovada acestor afirmatii.
 Un asemenea  caracter antisocial, este recunoscut prin afisarea unui sarm superficial, a mintirii cu nonsalanta, nu are respect pentru altii, fara remuscari, fara rusine si incapacitatea de-asi asuma raspunderea greselilor facute.
 Venirea si mentinerea la putere a unui asemenea individ, prezinta doua pericole pentru societate. Primul este reprezentat de paguba produsa prin lovirea celor bine intentionati si performanti de catre sociopath/psihopat (fiind considerati un potential pericol), iar al doilea, prin mentinerea si replicarea acestor comportamente in societate, prin intermediul unui mecanism numit contagiere mimetica.
 El va fi ajutat si prin procesul  filtrarii informatiei si prezentarea ei in mod distorsionat catre populatie, ascunzand astfel adevarul, asa incat orice actiune a sa sa apara ca un succes, el sa fie de necontestat, si sa-i confere o aura de invincibilitate, de curaj, indrazneala.


Pretul unor asemenea comportamente antisociale, este intotdeauna foarte ridicat, datorita greselilor costisitoare si nedorite comise de sociopat, rotirii masive si constante de personal, fapte ce vor provoca scaderea increderii si a moralului in societate. Ca urmare, oamenii isi vor retrage angajamentul fata de societate in momentul perceperii inechitatilor sociale provocate prin sistemele de recompensare sau recunoastere arbitrara a valorilor, promovate de acesti indivizi. Violenta lor, precum si tratamentul inechitabil aplicat oamenilor, provoaca pierderi mari societatii, din nou, prin retragerea angajamentului si a energiei membrilor ei.(In Romania, s-a concretizat prin emigrarea in masa)

 Conducatorul sociopath/psihopat, isi va forma o retea (un network) de operativi atat in interiorul tarii, cat si in exterior. Acesti indivizi selectati, vor fi cultivati si mentinuti in pozitii nu atat datorita relatiilor de prietenie, cat a celor de obedienta si asemanare de caracter. Ei vor furniza mijloacele prin care el va avea controlul asupra societatii cu ajutorul unui program minutios elaborat prin care comportamentul sicofant este recompensat, iar opozitia si insubordonarea sunt pedepsite. O relatie de dependenta va fi stabilita, in care recompensatul va arata gratitudine si isi va dezvolta apetitul pentru viitoare actiuni reprobabile, adancindu-se astfel si mai mult in ghearele recompensatorului. Aceasta retea, o va folosi si in viitor, pentru a manipula si conduce din umbra, chiar daca nu va mai dispune de pozitia de autoritate din varful piramidei.
In ceea ce priveste Romania, acest “network” a cuprins economia tarii si bineanteles, suprastructura sa. Pretextand democratizarea, si-au trecut economia in mainile lor prin procesul privatizarii, pauperizand populatia, aducand-o astfel intr-o stare de observatori si validanti ai evenimentelor politico-sociale. Acest lucru insa, va da nastere unui fenomen recursiv. El se refera la natura recursiva ce exista intre elementele patologice, complexitatea sociala si o cultura construita astfel incat sa legitimizeze si sa reintareasca comportamentul patologic. Societatea va furniza vehicolul ideal pentru ca aceste deviatii comportamentale sa altereze lumea din jur prin structurile dominatiei, semnificatiei si legitimizarii, lasand astfel cale libera manipularii sociopatului. Calitatea de membru al unei asemenea societati, implica acceptarea limitelor si riscurilor comportamentului distructiv si patologic al conducatorului. Pentru membri unei asemenea societati, motivatia complotarii, a cardasiei, apare mult mai importanta decat cea a rebeliunii.
Se va construi astfel o realitate sociala , cemetata de comportamente plamadite in mod artificial prin conventie. Comploturi si/sau cardasii vor apare atunci cand, motivatii politice fundamentale ii va determina pe oameni sa fie de acord cu procesul social in desfasurare.
 Pentru a prospera intr-un asemenea climat social, membri societatii vor trebui sa se supuna unor reguli specifice. Aceste reguli, vor furniza esafodajul cultural. Unele dintre ele, pot fi arbitrare, dar pentru membri componenti, ele reprezinta caramida de temelie. Alte reguli, pot fi legiferate si/sau oficial formale, iar altele nescrise, insa adanc inradacinate in cultura/constiinta.
 Aceste reguli, vor impune diverse nivele ale conformitatii si obedientei, ce vor baleia spectrul comportamentului social de la cooperare la complot, cardasii. Asemenea intelegeri secrete si/sau cardasii, sunt greu de monitorizat si condus, in special datorita dinamicii complexe sub care au fost create si mentinute. Intr-un asemenea context social, regulile si structurile sunt create pentru a impiedica dezitegrarea sistemului. Paradoxal insa, ele vor fi cele care vor forta dezintegrarea sociala, tocmai datorita caracterului lor artificial si fraudolus. Asta ar fi singura veste buna pentru Romania. In momentul de fata, procesul este in plina desfasurare.
Vestile proaste, sunt insa mai multe. Odata ce o asemenea societate a fost formata cu tot network-ul pus la punct, va fi foarte greu de demontat si asta, datorita complexitatii structurale si a mentinerii in stare regenerativa a culturii ei. Ele sunt elementele determinante care faciliteaza recrutarea si selectia indivizilor predominant condusi de propriul interes, comportament de gasca, lucru care va cementa si sustine structura frauduloasa. Asemenea indivizi, sunt manipulatori desavarsiti, ce vor continua sa perpetueze si sa conserve prin toate mijloacele care le stau la dizpozitie societatea creata de ei. Unul dintre mijloace, este coruptia. Dupa ce vor corupe tot in jurul lor, isi vor intoarce fata inspre exterior, incercand sa transforme si lumea inconjuratoare intr-una aidoma lor. Iar corupatorul, este mult mai periculos decat un criminal in serie, pentru ca el interfereaza cu organizatii guvernamentale, justitie s.a.m.d., stricand fibra insasi a societatii, alterand in acest fel modul de viata a celor ce compun acea societate. Articole aparute recent in New York Magazin despre emisari ai lor ce sunt acum in atentia FBI, stau marturie celor spuse mai sus.


In concluzie: Problema Romaniei nu este fara solutie, insa va trebuie sa ne adresam ei in mod corect si responsabil, intelegand prin asta sensibilizarea forumurilor internationale si a tarilor civilizate ce dispun de o democratie autentica. O asemenea societate artificial creata si frauduloasa, reprezinta un adevarat pericol pentru toti cei din jur, datorita indivizilor infiltrati in societatile cu o democratie autentica (care vor fi intalniti la toate nivelele) ce vor avea rolul de-a raspandi comportamentul deviant, largind in acest fel scena sociopatului si a societatii surogate create de el. 

 

2.
Toţi cei care au încercat să înţeleagă situaţia din România (după 1947 până în prezent) şi apoi să exprime observaţiile lor, au ajuns la aceeaşi concluzie, chiar dacă modul de exprimare a fost diferit şi cuvintele nu au fost aceleaşi. Comentariile au adus în prim plan însă, unul şi acelaşi individ, definit de o singură caracteristică, şi anume, comportamentul deviant, antisocial.
Păstorel Teodoreanu spunea că:
“Din Banat până la Iaşi/Se resimte lipsa sării,/Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi/
Au ajuns la cârma ţării.”
Prin “ocnaşi”, s-a recunoscut caracterul delicvent, individul cu comportament deviant, antisocial.
Mult mai recent, domnul Ion Varlam în cartea sa “Pseudo-România” (carte considerată lectură obligatorie), îi numeşte “bande de răufăcători” pe cei care au acaparat puterea în România, jucând diverse roluri, de la “politician” la “om de afaceri”. (Îi putem considera şi politicieni şi oameni de afaceri, pentru că indivizii nu seamănă nici cu una nici cu alta). Aceeaşi recunoaştere a comportamentului deviant, antisocial.
Unele dintre cele mai interesante observaţii însă, le întâlnim pe forumurile ziarelor acreditate de puterea de la Bucureşti. Şi-asta, îi face foarte mult să semene cu China, cea care strigă :”Tibetanii sunt terorişti”, în acelaşi timp, tipărind ecusoane cu inscripţia :“Free Tibet !”. Eh, ce să-i faci. S-au adăpat de la acelaşi izvor ideologic.
Spre exemplu, ce scrie un forumist despre Radu Câmpeanu (senior pnl), referitor la ultimile afirmaţii făcute în presă de acesta, afirmaţii ce-l aruncă în categoria celor cu o
personalitate antisocială:
Un liberal adevărat crede ca Adrian Năstase este o personalitate benefică pentru România, Iliescu este un om cu care te poţi înţelege si care-şi respectă angajamentul, VC Tudor este un român adevărat, cultivat si inteligent iar Băsescu e un dictator. Se uită la Antena 3, la Sinteza zilei si citeşte România Mare !! Cum naiba ne-aţi păcalit 20 de ani ? Cel mai vinovat partid pentru dezastrul din România este PNL. Pentru că, dacă PSD-ul şi PDL-ul ştiam cine este, in PNL chiar am crezut cândva. Din păcate se dovedeşte pe zi ce trece că nu au fost niciodată altceva, decât nişte slugoi ai lui Iliescu si găştii sale!”
Semnat: Bulacov;
Este revelat de fapt, servilismul faţă de regimul de la Bucureşti prin răspândirea unor idei ce vin în contradicţie unele cu altele,(se amestecă adevărul cu minciuna) a mârlăniei şi-a spiritului de mahala, menţinând populaţia intr-o stare de confuzie, şi asta doar pentru a menţine avantajul sus-numitului regim faţă de cei pe care îi parazitează de atâţia ani.
Despre situaţia în care se află ţara la ora actuală, cititoarea care se semnează “Livia”, aduce următorul comentariu, observând că:
“În prezent în România comunist -securist-PSD-PDL-tă, oamenii nu mai sunt doar intimidaţi, hărţuiţi, prinşi si bătuţi în beciurile securităţii sau ale miliţiei, ci astăzi toţi românii sunt supuşi celor mai dezumanizante practici nazist-staliniste de distrugere.
Băncile românesti sunt in mâna ex-securiştilor ceauşişti, românii sunt sclavii acestor bănci, nu există un singur SRL al vreunui român onorabil care să nu fie veşnic terorizat de pretenţiile exagerate ale băncilor, în timp ce directorii de bănci, aşa cum este cazul cumnatului kgb-ist-PSD-tului Geoană Mircea, au salarii de sute de mii de euro. În România actuală şomajul atinge peste 36%, oficial 7,5 % dar sunt sute de mii de români apţi de
muncă neânregistraţi nicăieri. În România, oamenii sunt terorizati de supermarchet-urile pline cu fel de fel de bunătăţi, dar nepermise oamenilor. În România se moare de foame, de frig, de gripă porcină fără ca autorităţilor să le pese. În România eşti batjocorit, eşti terorizat, eşti marginalizat profesional (ca şi pe timpul lui ceauşescu ) dacă nu taci din gură si nu îţi „iubeşti” conducătorul veşnic securisto-comunist. Un lucru-i clar: românii rezistă, românii speră, românii asteaptă ca şi pentru ei să se întâmple minunea unui Tribunal Penal Internaţional care să-i judece pe toţi criminalii securisto-comunişti, ieri doar intimidatori si bătăuşi, azi criminali împotriva umanităţii.”
Aceeaşi “Livia”, citează din articolul d-lui Tom Gallagher, publicat în “România Liberă” la 8 Feb 2010, comentându-l astfel:
“Citat: „Prin obstrucţionarea competiţiei si reânnoirii politice, arhitecţii statului român postdecembrist au semnat, de fapt, o serie de certificate de decese – atât ale lor, cât si ale naţiunii. Stau si mă-ntreb dacă între timp au ajuns să realizeze acest lucru?! (T.G.)”.
Comentariu: Singura realitate postdecembristă românească, este falsul pluralism politic care a urmat falsei revoluţii decembriste. În Romania ceauşist-comunistă competenţa a fost asasinată în închisorile de exterminare umană nazist-comuniste, astfel încât în 1989 ţara era în stăpânirea incompetenţei „oamenilor noi” ceauşişti, adevăraţi oameni-animal, fără raţiune, demnitate sau curajul de a se regăsi pe ei înşişi. Despre reânnoire politică nici vorbă, reocuparea Romaniei după 22.dec.1989 de către kgb-istul Iliescu Ion a însemnat impunerea unei perestroike gorbacioviste de mimare a unei false clase politice democratice si a unui fals capitalism. Întreaga clasă politică românească din 1989 şi pâna în prezent este formată doar din securiştii ceauşişti (în PDL, în principal) şi din comuniştii ceauşişti şi prokgb-iştii iliişti (in PSD in principal), în restul falselor partide politice sunt dintre toţi asasinii securisto-comunişti. În acest moment, România este un lesh pe care securiştii lui Băsescu Traian incearcă să-i convingă, prin crime socio-economice (vedeţi încălcarea art.25 din DUDO) că unica lor salvare este reântoarcerea la ceauşism. Pentru eventualitatea unui „eşec”, securist-comuniştii PDL-PSD se ascund in spatele scutului antirachetă ,asa cum pană la acesta s-au ascuns in spatele aderării la NATO şi U.E.”
Reţineţi de aici :“obstrucţionarea competiţiei si reânnoirii politice”, pentru că asta este o calitate definitorie a psihopaţilor/sociopaţilor, precum şi modul în care aceşti indivizi au reuşit să altereze lumea din jur prin structurile dominaţiei şi legitimizării.
Nici o societate artificial creată şi frauduloasă de tipul României, nu poate exista făra ajutorul asa numitului “aparat de filtrare al informaţiei şi prezentarea ei în mod distorsionat populaţiei”. Rolul acestui aparat, este indeplinit de presa aservită regimului, având ca exponenţi de bază indivizi ca Mihăieş, Cărtărescu, Tismăneanu, madam Culcer, Pippidi…(lista-i lungă) şi nelipsitul Patapievici, cel caracterizat de domnul Ion Varlam, ca fiind “un tocilar cu pretenţii de premiant, ce foloseşte cuvinte al căror sens îi scapă”. Acestuia din urmă, îi raspunde pe forum “Codruţa”, cu un comentariu intitulat “Sinergia faptelor” la un articol apărut în EVZ sub semnătura lui, a Patapieviciului. Citez:
sinergia faptelor
de Codruta(Vizitator), joi, 14 ianuarie 2010 – 00:39
Dl Pătă ori habar nu are, ori se preface că habar nu are, că, ziarele NU trăiesc din „vânzari” ci mai ales din „publicitate”. Firmelor care dau publicitate ziarelor „indezirabile” li se trimit controale, li se fac şicane, li se trimit„bajeţi buni” care să mai strice cevaaaa… să spargă măcar o vitrină ş.a.m.d. (si pe care, bineînteles, Poliţia ştie cum sa NU îi găsească). Aici, bineânţeles, totul depinde de „autoritatea competentă” si de Partidul care controlează această” autoritate” ??? Din cauza asta, firmele NU mai dau publicitate ziarelor „indezirabile, ziarele „indezirabile” acumulează datorii, Fiscul si creditorii vin pe capul lor, ş.a.m.d. – astfel încât ziarele „indezirabile” dispar.
Is THAT simple…”
Strategia şi tactica folosită de aceşti indivizi pentru a se menţine la putere, este una a forţei brute, a abuzului şi-a harţuirii, comportament specific celor cu o atitudine antisocială. De fapt, despre ei a fost vorba până acum. Pentru a înţelege cine sunt ei, vă propun analiza următoare, făcută la modul general, cu emfază însă pe societatea românească.
O societate este compusă dintr-o varietate de indivizi, fiecare având rolul său şi nişa sa specifică pe care să o umple în cadrul ei. Din nefericire, nu toate aceste nişe ale societăţii sunt ocupate de indivizi care contribuie in mod egal la efortul comun de menţinere şi progres al societăţii. Există şi acea categorie al celor care deturnează atenţia generală, si mai mult chiar, au o activitate distructivă în raport cu efortul depus de ceilalţi membri ai societăţii. Una dintre categoriile care se înscriu in această descriere, o reprezintă cei cu o personalitate antisocială, cei care pot fi categorizaţi ca psihopaţi sau sociopaţi adică cei diagnosticaţi ca având grave deviaţii comportamentale. Datorită dificultăţii in recunoaşterea psihopaţilor sau sociopaţilor in viaţa de zi cu zi, integrarea, precum şi pătrunderea lor in societate, cu precădere în poziţiile de conducere (poziţii cheie, ocupate de politicieni ), este relativ facilă, producând astfel bagube incomensurabile societaţii gazdă. Pentru a înţelege originile şi ramificaţiile sociale produse de psihopaţi şi/sau sociopaţi, trebuie făcută mai întâi o distincţie între cele două categorii precum şi între cei care se află la graniţa dintre cele două categorii împărţind caracteristici comune, lărgind astfel numărul celor cu o personalitate antisocială. De asemeni, trebuie examinată originea evoluţiei, iar mai apoi, implicaţiile psihologice ale istoriei evoluţiei vor fi aplicate prin intermediul geneticii, selecţiei naturale si efectelor neurologice produse.
Efectele asupra mediului şi gradul în care sociopatia şi psihopatia sunt influenţate de către acesta va fi explorat, urmată de modul în care sociopaţii şi psihopaţii pot afecta mediul lor imediat, prin intermediul metodelor de organizare şi obiceiurile lor, iar apoi, efectul general pe care îl pot avea asupra unei societăţii şi restul populaţiei. Oamenii expuşi unui lider psihopat şi/sau sociopat sau unei oficialităţi cu o asemenea deviaţie comportamentală, nu numai că vor fi lezaţi de acţiunile lor directe, ci vor fi loviţi şi prin faptul că, trasăturile unei personalităţi antisociale se pot raspândi virulent în populaţie,
şi asta cu atât mai mult cu cât cei responsabili cu guvernarea şi expuşi conducerii, promovează acţiuni antisociale.
Diagnosticul care se aplică la scară largă, celor care prezintă caracteristici specifice cruzimii si agresiunii neântemeiate, este “tulburare de personalitate de tip antisocial”.(în limba engleza: “antisocial personality disorder”, pe scurt : ASPD.)
ASPD este un termen umbrelă, care poate fi aplicat atât psihopaţilor cât şi sociopaţilor. Este o etichetă clinică/legală aplicată de psihiatrii unei persoane care se încadrează într-una dintre categoriile urmatoare:
    1. Nerespectarea normelor sociale stabilite legal, astfel încât atitudinea lor cade sub incidenţa legii, arestarea persoanei respective fiind astfel pe deplin justificată.
  • Inşelăciunea prin repetarea minciunii, folosirea falselor premise sau jefuirea semenului său.
  • Impulsivitatea, precum şi incapacitatea determinării efectelor produse asupra semenilor săi de propriile sale acţini in viitor.
  • Iritabilitate sau agresivitate, indicate prin asalturi repetate la persoană.
  • Indiferenţa/nepăsarea faţă de siguranţa altora şi/sau durerea lor.
  • Iresponsabiltate constantă, indicată prin repetarea continua a unei prestanţe lipsite de orice competenţă la locul de muncă şi/sau onorarea obligaţiilor financiare.
  • Fără remuşcare, calitate indicată prin indiferenţă, sau lipsa raţionalizării rănirii celui de lângă el, maltratării sau furt in paguba altuia. (2)
Dacă in general,(luând în considerare orice societate modernă) politicienii şi oficialităţile alese sunt persoanele al caror coeficient de risc este cel mai ridicat in dezvoltarea unor asemenea caracteristici antisociale, şi asta datorită poziţiei deţinute in societate, de putere si control, ce îi expune si conduce la conduite de tip narcisist cu emfază pe credinţa fals raţionalizată de “drept de viaţă şi moarte” asupra celorlalţi şi un acut sentiment al superiorităţii, care vor genera lipsa remuşcării de orice fel, a insensibilităţii faţă de securitatea celor din jur precum si o atitudine impulsivă si plină de falsitate, lucrurile sunt mult mai grave intr-o societate surogat de tipul celei româneşti, amplificate fiind de pătrunderea masivă în structurile decizionale al celor care deja puteau fi consideraţi ca aparţinând uneia dintre cele două categorii-psihopată/sociopată.
De aceea, monitorizarea comportamentului deviant, antisocial, in rândul oficialităţilor este o cerinţă “sine qua non” intr-o societate modernă, astfel încât el sa nu prevaleze.
Un exemplu al monitorizării acestor comportamente deviante, îl reprezintă cazul în desfăşurare al fostului guvernator al statului Illinois, Blagojevich.
În afară de caracteristicile menţionate în cazul celor cu ASPD, psihopaţii sunt lipsiţi complet de orice reacţie emoţională (2,3,4). Psihopatului îi este străin conceptul de frumuseţe sau urâţenie, inţelegându-l doar intr-o formă superficială. Conceptul de: Bunătate, răutate, dragoste, oroare sau umor (satiră) nu au pentru el nici o semnificaţie, neavând puterea de-al mişca (2). O altă trăsătură de marcă este, că, indivizii marcaţi de psihopatie dispun de nivele mult mai ridicate ale agresiuni instrumentale, comparativ cu alţi indivizi diagnosticaţi cu tulburari comportamentale (3). Agresiunea instrumentală nu se refera doar la lovirea fizica cu un obiect, ci şi la folosirea şi manipularea unor interpuşi care să intreprindă o asemenea acţiune în numele tău. Un exemplu concludent, îl reprezintă mineriadele, moment al evidenţierii şi ieşirii la rampă a tovarăşului Băsescu (ministru al transporturilor la acea vreme) prin punerea la dispoziţia minerilor a garniturilor de tren precum şi prin destituirea celor care au refuzat să participe la o
asemenea acţiune: ” Toţi directorii care s-au împotrivit, au fost destituiţi.” –din declaraţia Băsescului. Un forumist, remarca printre altele de curând că: ”Cine îl deranjează pe băSSoiu cel parşiv, gata, se trezeşte cu controale de la DNA, garda financiară sau cu acuzaţii şi denigrări in evz.” Aceeaşi agresiune instrumentală este scoasă în evidenţă.
Lucrul ingrijorător este, că, o buna parte a populaţiei, intre 1% si 3% este afectată de psihopatie, şi se pare că nu există bariere socioeconomice care ar delimita această afecţiune. Pe de altă parte, mulţi dintre psihopaţi sunt chiar inteligenţi, fiind antreprenori de succes, politicieni, jurnalişti, avocaţi, CEO’s, (2). Iar aici, pentru a înlătura confuzia, trebuie definit termenul “succes”, pentru că succesul acestor indivizi este unul material si nu un succes definit ca idealul intrinsec, cel care stă la baza unei societăţi definite de, şi prin competiţie. Exponenţi ai succesului material (fraudulos), ar fi: Băsescu, Voiculescu, Patriciu, Ţiriac, Vântu, Mazăre..şi în general, toţi cei care sunt recunoscuţi de populaţie ca fiind parte a mafiei securisto-comuniste.
Spre comparaţie, exponenţi ai succesului ca ideal intrinsec, ar fi: Warren Buffett, Henry Ford, Andrew Carnegie…
Spre deosebire de cei afectaţi de psihopatie, sociopaţii pot fi descrişi ca fiind nişte “psihopaţi diluaţi”, sau “uzaţi”, şi asta datorită probabilităţii ridicate de-a raspunde sancţiunilor administrate, precum şi datorită efectului influenţei mediului asupra dezvoltării lor. Prin definiţie, un sociopat, este “un individ cu o personalitate psihopatică a carui comportament este antisocial, fără responsabilitate morală şi/sau conştiinţă socială”. (Am definit-o, pentru că definiţia găsită în “Dex on line”, este total eronată.)
Numărul sociopaţilor fluctuează în societate o dată cu condiţiile de mediu (mediu social), nefiind un dat, ca cel al psihopaţilor (2). Pentru că o distincţie a fost făcută intre cei cu ASPD, psihopatie şi sociopatie este nimerit să examinăm originile trăsăturilor care pot împiedica în mod activ supravieţuirea grupului sau pot crea o concurenţă inutilă în deficitul grupului.
O abordare evoluţionistă a problemei, poate explica de ce numărul psihopaţilor rămâne stabil de-a lungul timpului, şi asta datorită calităţii ei de-a elimina variabilele interferenţelor culturale precum şi a discrepanţelor de ordin socio-economic. Chiar dacă psihopaţii sunt un grup agonist, mulţi dintre susţinătorii evoluţionişti văd un scop în existenţa lor în societate, considerând că o asemenea comportare este rezultatul unei selecţii naturale (2). Baza selecţiei naturale, este de ai conferi o calitate unui individ, cu ajutorul careia supravieţuirea sa-i fie înlesnită. Acest “avantaj” poate fi transmis apoi pe cale genetică urmaşilor săi, astfel încât progenitura sa, să dispună de aceleaşi beneficii de care părinţii săi au avut parte. O trasătură specifică psihopaţilor, este însuşirea bunurilor grupului din care fac parte (în mod fraudulos) pentru a-şi asigura supravieţuirea, ţinând efortul şi munca lor la minimum, definind astfel “avntajul”.Ei reuşesc acest lucru, aplicând tactica minciunii, înşelătoriei, ce vor avea ca rezultat final “tehnica căpuşării”, “parazitării”. Un asemenea comportament a fost remarcat in special în rândul politicienilor de-a lungul istoriei, având drept rezultat-întotdeauna-nivele ridicate ale corupţiei ce-au condus la dezintegrare morală, socială si guvernamentală. Ce s-a spus despre psihopaţi d.p.d.v evoluţionar, este adevărat şi aplicabil şi sociopaţilor, amândouă categoriile fiind angajate la un nivel înalt în minciună, înşelătorie, într-un cuvânt-comportament antisocial (2). Cercetarea genetică a comportamentului, a arătat că diverse componente ale psihopatiei au o serioasă bază genetică (3), ceea ce sugerează, că, rolul genetic este o contribuţie la disfuncţionalitatea emoţională, fiind asociat ei (3). Mai simplu spus, caracteristicile şi/sau predispoziţia genetică, influenţează emoţiile şi disfuncţia emoţională care apoi conduce la comportament sociopatic. Psihopaţii sunt prezenţi in populaţie intr-un numar mult mai mic, pentru ca ei sunt “un genotip alternativ” a cărui condiţie medie este superioară atunci când numărul lor în grup este realtiv mic(2). Lipsa competiţiei este necesară psihopaţilor pentru a fi profitabili ca genotip, însă strategia minciunii, înşelătoriei merge doar pînă la un punct, dupa care se va întorce împotriva lor. Pe măsura ce acest genotip al mincinosului, înşelătorului fără scrupule prinde teren in populaţie, avantajele acestei strategii aduse aşa zisului “şmecher”, scad vertiginos. Dacă această strategie se dovedeşte folositoare individului pentru a obţine ceea ce vrea (şi asta numai atunci când doar câţiva o practică), este total dezavatajoasă când numarul lor tinde să fie majoritar, tot mai mulţi venind in contact unul cu altul, rezultatul fiind o pierdere totală de ambele părţi (2). România se află in acest punct de-o vreme, ceea ce îi conferă un statut de ţară fără stat intr-un continuu declin, si o societate “paria” a lumii civilizate.
Va urma
Chicago, Iunie 15, 2010
Bibliografie
(1) Peach, Richard J., and Bret W. Slade. „Organizational sociopaths: rarely challenged, often promoted. Why?” Society and Business Review 2.3 (2007): 254-69. Print.
(2) Walsh, Anthony, and Huei-Hsia Wu. „Differentiating antisocial personality disorder, psychopathy, and sociopathy: evolutionary, genetic, neurological, and sociological considerations.” Criminal Justice Studies 21.2 (2008): 135-52. Print.
(3) Blair, R.J. R., Peschardt S. Dudhani, and D.G. V. Mitchell. „The Development of psychopathy.” Journal of Child Psychology and Psychiatry 4th ser. 47.3 (2006): 262-75. Print.
(4) Anckarsater, Henrik. „Central nervous changes in social dysfunction: Autism, aggression, and psychopathy.” Brain Research Bulletin 69 (2006): 259-65. Print.
(5) Blair, R.J. R. „The roles of orbital frontal cortex in the modulation of antisocial behavior.” Brain and Cognition 55 (2004): 198-208. Print.
(6) Kessler, Ronald C. „Stress, Social Status, and Psychological Distress.” Journal of Health and Social Behavior 20 (1979): 259-72. Print.
Nota redacției: Sunteți fiul lui FRANCISC  PĂCURARIU?