Farsa de la Romexpo

Publicat de |2019-08-11T18:23:14+03:0011 august 2019|Textele altora|

Eroul de la Cotroceni și Termopile

Cotroceni via Termopile 2019

Oda Bucuriei Politice (de la Congresul P.N.L.- 2019 – n.r.) a întrecut celebra „Oda bucuriei” a lui Beetho‎vencunoscută și ca simfonia a 9-a. O scenă demnă de o „Aida” liberală, cu Oedip președinte. Valuri de vorbe goale, ropote de aplauze, cuvîntare citită cu puncte și cu virgule, ca la celebrele congrese, căciuleli ale șefilor liberali, în care toți cuvîntătorii se străduiau să își arate dragostea și sustinerea. Unii vorbeau pe uscat, în lipsa eroului de la Cotroceni, altii se ridicau în picioare, împinși de arcurile recunoștinței.

Carnaval politic la Romexpo

Cînd a sosit el, coborînd din Mercedes precum Ramses de pe cămilă, îngerii au sunat din trîmbițe, aplaudacii și-au umflat piepții, gata să explodeze, iar el, singur, ca Putin la instalare, a pătruns triumfal în pavilionul sub a cărui  cupolă Ceaușescu a adunat 11.000 de țărani și a rîs la congrese de s-a uzat amplificarea și dușumeua.

Ce a fost la Romexpo? Carnaval politic, lansare de campanie electorală  sau Consiliul Național al P.N.L.? Sau toate la un loc, plus o revărsare de ego și cuvîntari meșterite de scribălăi?  Ce proiect măreț ni s-a oferit? „Să ne bucurăm dublu la victoria din noiembrie !” (Rareș Bogdan). „A fost o victorie la un referendum împotriva P.S.D.!?” (Ludovic Orban)

‎Klaus Iohannis în mandatul său de lene și somnolență a luptat cu „virusul incompetenței”. S-a angajat  că va asigura o majoritate și că războiul împotriva P.S.D. va fi cîştigător cînd va avea și guvern și majoritate parlamentară cu care va reconstrui România.

Să vă dau o listă de șefi de state care s-au apucat de reconstrucția țării‎ lor de care mai apoi s-a ales praful…

O reuniune dedicată unuia care n-a făcut mai nimic în cinci ani de odihnă

„Dragi români și dragi liberali”… ar putea să ne sperie, mai ales că era citit de pe o hîrtie.‎ Și acolo scria că P.N.L. o să cîștige toate alegerile! Cît de zîmbitor a fost el și de scrîșnită a fost această cuvîntare (după ea, Klaus Iohannis a plecat ca din pușcă), nu subscriu la mîndria  lui de salvator al „credibilității României”.

„Oda Bucuriei Politice” cîntată de liberali n-a fost decît o reuniune bombastică, dedicată unui fals erou care‎ n-a făcut mai nimic în cei cinci ani de odihnă la Cotroceni.[1]