FALSIFICAREA ISTORIEI ȘI CULTURII IDENTITARE A ROMÂNILOR

CD

„Roşu de furie, cazarul s-a răstit la de Flers că nu este treaba lui iar: „Basarabia n-a fost niciodată românească şi nici ruşii n-au dreptul la ea”. ”

FALSIFICAREA ISTORIEI ȘI CULTURII IDENTITARE A ROMÂNILOR
Studiu istoriografic de Arimin Constantin Olariu

Eliezer Shein a publicat în anul 1887 în Convorbiri Literare, studiul despre posibila prezență a cazarilor în folclorul românesc intitulat Jidovii sau Tătarii sau Uriașii. Realizat pe baza studiilor folclorice din localitățile Munteniei și Olteniei precum Dragoslavele, Schitu Golești și Radomir, studiul a fost ulterior folosit împotriva lui de către adversarii săi politici, care au respins implicațiile pe care părea să le aibă pentru relațiile tradiționale dintre evrei și români.

În anul 1900 el publică la Londra în limba engleză un studiu despre originile Jidovilor sau Tătarilor din basmele poporului român, pe care îi consideră strămoșii lor ce s-au așezat prin ținuturile dunărene înainte de prăbușirea statului Kazaria pe la anii 1116. „Acești cazari, după stingerea puterii lor, se contopiră cu celelalte neamuri tătare de pe lângă Marea Neagră, dar ecoul originii lor nu dispăru cu desăvârşire din memoria oamenilor. Parte din acești cazari vor fi căutat de timpuriu un adăpost în Ardeal, de unde trecură în țările dunărene, în special în Muntenia, mai cu seamă în districtele Muscel şi Romanaţi, unde pare a se fi concentrat amintirile tradiționale privitoare la dînșii.

Au ei vor fi săvârşit acea clădire cu aspect ciclopic-jidov despre care singur numele mai povestește despre acele timpuri depărtate? Aşezămintele şi locuințele lor au lăsat urme însemnate, care luară în închipuirea poporului proporțiuni colosale. Oameni de o mărime supranaturală vor fi trăit – după gura veacului – într-o vreme străveche, despre care cei mai bătrâni abia îşi mai aduc aminte, şi pe acei oameni uriaşi ţăranul nostru îi numește Jidovi sau Tătari.

Este foarte probabil că acei Tătari judaisaţi să-şi fi păstrat religiunea în mijlocul unei populațiuni pașnice şi îngrozite de puterea lor impunătoare şi că în vinele păturii primitive a israeliților români să curgă sânge cazar.” Autorul concluzionează afirmînd despre cuvîntul „jidov în sens de uriaş” că este „un reflex vag de la primele invasiuni tătare în aceste țări. El concentrează în sine amintirea unui popor turanic judaisat, dispărut mai târziu ca naţiune cu desăvîrşire, care s-a strecurat asemenea prin valea Dunării şi dintre care o parte va fi stăruit în aceste locuri, formând sîmburele etnografic al judaismului din ţările dunărene.

Iată studiul absolut obiectiv care mi-a provocat calomnia, că aș fi scris în contra ţării mele.” Pentru această neobrăzare și spionaj în favoarea germanilor, jegul a fost expulzat din țară deși el avea numai statutul de sudit nu de cetățean român. Peste ocean, în SUA unde ei începeau să-și lărgească prin migrațe cuibarul Satanei, cazarul Elias Schwartzfeld a publicat în anul 1901 lucrarea The Jews of Roumania from the Earliest Times to the Present Day, apărută la Philadelphia, unde le amintește „dezrădăcinaților” din acele locuri că ei cazarii băștinași în jurul Carpaților sînt alungați din vatra lor străbună de către „sălbaticii români”, fiindcă atunci încă nu se născocise antisemitismul și industria holocaustului!

Citatul de mai sus ne dovedește ceea ce a pus la cale Academia Română – falsificarea istoriei și culturii noastre pentru a face loc israeliților cazari în ținuturile dunărene. Susținînd că poporul român s-a format la sudul Dunării și a migrat în nord într-o perioadă de timp ce cuprinde secolele Vlll-Xl, Academia Română – după cum arată și textul lui Schein/Șăineanu – le-a făcut loc „băștinașilor cazari” pe aceste pămînturi prin infailibilul argument „este foarte posibil” care în timp s-a transformat în adevăr istoric și lingvistic de netăgăduit.

Și tot acest lingvist cazar în dicționarul lui din 1896 stabilește originea slavă și turcă a multor cuvinte din limba română astfel să aibă și o dovadă lingvistică a faptului „istoric de necontestat” că poporul român s-a format în sudul Dunării și mai tîrziu numai a migrat în nord pînă în Carpații Păduroși, venind și spărgîndu-i rău pe jidovii tătari care erau băștinași.

După ce cazarii au devenit stăpînii românilor cu ajutorul fraților lor bolșevici care conduceau imperiul roșu al Satanei, unul de-al lor de profesie încă neștiută dar plin de revelații – M. Roller – membru al Academiei Române din anul 1948, ne-a scris în anul 1951 o Istorie a RPR unde pretinde că neamul nostru strămoșesc ar fi de origine slavă care vorbește o păsărească cu fond latin, adică taman cum a scris „suditul” spion Eliezer Schein(sau Lazăr Șăineanu pentru urechile noastre) cu 60 de ani mai devreme! Desigur povestea este o simplă coincidență că cei doi falsificatori sînt evrei și deci antiromâni fanatici!

În anul 1880 la Congresul de istorie de la Berlin, românca arheolog Torma Sofia, a prezentat o comunicare ştiinţifică privind descoperirile făcute la Turdaş, în apropiere de Tărtăria, unde a găsit în anul 1875, 200 de tăbliţe din argilă şi cioburi ceramice cu incizii şi semne care erau o adevărată formă de scriere. Şi această descoperire uluitoare este ascunsă de către istoricii români pentru că în căpăţînele lor tembele şi trădătoare zburdă numai scursuri latriniste, ceva urdori slave iar mai nou, roiuri de traci în draci! Multe din semnele acestor artefacte se aseamănă cu cele de la Troia şi Sumer. Trăsni-v-ar moartea leprelor, pentru nelegiuirile voastre săvîrşite împotriva adevărului şi a memoriei strămoşeşti!

In 1880, are loc înființarea PSDMR, adică numai ei erau muncitori, iar trîntorii români doar exploatatori, moșieri, burjui, naționaliști și clericaliști parazitari. În anul 1921 înființează PC din România, ambele grupuri formate numai din evrei.
1884-1898, prinde viață dicționarul Etymologicum magnum Romaniae, început de Hașdeu care publică primele patru volume, apoi Academia îi retrage stipendia și chistionartul în anul 1897, totul rămînînd într-o suspectă uitare pînă în ziua de astăzi, fiindcă această lucrare le făcea praf și pulbere pretențiile evreilor că ar fi băștinași carpatini!

De aici conspirația Cacademiei române împotriva acestei lucrări care era împotriva falsificării istoriei și orginii limbii, dar și a culturii identitare! Întrarea României în primul război mondial, istoriografia noastră o prezintă ca pe o necesitate impusă de Franța și Marea Britania, dar Germania a avut un rol chiar mai mare. Împreună cu Rusia, Germania în anul 1916 au pus la cale dezmembrarea României: rușii să ia Moldova pînă la Carpați; germanii să ia Galiția de la Austria, iar în locul Galiției, Austria să primească Valahia (Muntenia) și Oltenia.

Astfel urma să fie împărțită România. Ca să poată împărți România care era în stare de neutralitate, trebuia adusă pe poziție de beligeranță și așa rușii ne-au dat ultimatum să intrăm în război. Noi trebuia să pătrundem adînc în Ardeal, iar rușii generalului Brusilov din Galiția va porni în ofensivă și va veni în întîmpinarea armatei române pe valea Tisei. După ce ne-au văzut intrați în război, rușii au stat cuminți lăsîndu-ne să ne vitejim singuri în Ardeal și scump am mai plătit mișelia pravo-slavnicilor.

Francezii, care erau „cu cuțitul ajuns la os” din bătălia de la Verdun, au trădat România și au încheiat în vara lui 1916, după intrarea noastră în război, un tratat secret cu Rusia ca să prevină ceea ce bănuiau și francezii: tratativele secrete cu nemții de scoatere a Rusiei din război. Ei aveau interes ca armata germană să fie blocată pe frontul de est și să nu vină pe frontul de vest peste ei, la Paris. În acest tratat secret era dată întreaga Moldovă până la Carpați rușilor și dreptul Rusiei de a lua un culoar de-a lungul Mării Negre până la Constantinopol, la Marea Egee (care era visul rușilor și testamentul lui Petru cel Mare și al Ecaterinei a doua).

Alte fapte la fel de grave pe care istoriografia noastră le ascunde, sînt mizeriile din timpul conferinței de pace de la Paris 1919-1920 în legătură cu România.
Delegația noastră era condusă de Ionel I. C. Brătianu, pe care Clemenceau l-a luat deoparte și i-a spus: „Domnule, Dvs., România, să faceți abstracție de tratatele secrete semnate cu Franța, cu Anglia și cu Rusia, dinainte de război.” Brătianu a spus nu și astfel supărarea i-a cuprins și pe englezi. Iar maimuța Woodrow Wilson, președintele Americii, a venit acolo pretinzînd că trebuie rezolvată „chestiunea cazară” și fondarea Israelul european cu capitala la Lemberg care să cuprindă toată Galiția, Slovacia, Maramureșul, Bucovina, Moldova, Basarabia și o parte din Ucraina.

Fiindcă englezii și francezii nu au susținut nebunia, povestea a rămas să fie rezolvată în viitor, ținta fiind Basarabia. Din această dorință fanatică a evreilor rezultă turbarea lor în perioada 1940-1941 și după 1944 împotriva românilor și numai a românilor, fiindcă erau prea mulți, iar acești viermi bolșevici prea puțini ca să-i creadă cineva că ar fi fost și băștinași!

Parlamentele de la Londra, Paris și New York nu au recunoscut niciodată alipirea Basarabiei la România, deci acești nemernici „civilizați” și „mari iubitori de adevăr”, au rămas datori sinagogii Satanei, așteptînd momentul cînd să le satisfacă cererea! Basarabia era destinată să devină Israelul european, cu capitala la Chișinău, stat binațional, cu evreii clasă conducătoare și exploatatoare, și cu bieții români din Basarabia clasă subordonată și exploatată, dar și complet deznaționalizată ca să poată fi numai dobitoace cuvîntătoare.

De aceea parlamentul englezilor, francezilor și americanilor n-au recunoscut alipirea Basarabiei cu România. Cînd unirea a avut lor, evreii au fost împotriva acestui act firesc deși reprezentau numai opt la sută din populație, la fel a fost situația și în Bucovina, dar și în Ardeal! Presupun că „rasa superioară” cum știa Isac Blumken că sînt ei pe la 1914 sau „poporul ales” de Talpa Iadului nu putea să trăiască într-un stat împreună cu „fioroșii antisemiți români” fiindcă le-ar fi îngreunat planul Israelului european!

În decembrie 1917 bolşevicii în frunte cu Lenin şi Troţki au declanşat Teroarea Roşie care a dus la războiul civil şi cel mai mare măcel suferit de ruşi pînă atunci!
Românii din gubernia Basarabia se organizează într-un stat propriu şi hotărăsc prin organul de conducere Sfatul Ţării, în ianuarie 1918 să se unească cu Regatul României. S-au opus la acest act de dreptate istorică, ruşii şi jidanii, unde românii aveau 105 voturi, ucrainenii 15 voturi, jidanii 14 voturi, ruşii șapte voturi şi alte minorităţi șase voturi.

Unirea s-a realizat în 27 martie 1918, iar pe lîngă teritoriu ca sprijin economic pentru situaţia gravă în care se afla România, au venit şi cca 300000 de soldaţi bine organizaţi. În noiembrie s-a alipit Regatului România şi Bucovina iar la 1 decembrie au cerut să se unească cu Ţara și teritoriile din fostul imperiu austro-ungar, act consfinţit printr-un decret regat din 24 decembrie 1918. Dar bucuria ne-a fost de scurtă durată!

O altă lepră cazară Christian Rakowsky, ne-a încercat la 1 mai 1917 cu o revoluție bolșevică la Iași, dar militarii i-au oprit repede zelul atît lui cît și celor cîteva zeci de soldați bolșevici care doreau să dea o lovitură de stat în România și să impună ideologia lor criminală. Totuși a reușit să fugă la Odessa fiind sub umbrela conspiratorilor bolșevici ruși care doreau să pună mîna pe putere în imperiul rus.

A avut legături strînse cu Alexander Parvus, unul din finanțatorii lui Lenin, care învîrtea afaceri mari sub pălăria căpeteniilor militare germane! Rakowsky se afla la Iași într-un „domiciliu forțat” încă de la sfîrșitul anului 1916 fiind descoperit ca spion german, iar românii luptau disperați în 1917 împotriva germanilor fiindcă din Moldova nu mai aveau unde să se refugieze.

Ar trebui ca în toate manualele de istorie ale noastre să fie trecută această dată să se știe că acești viermi ieșiți din străfundurile iadului au vrut să ne facă bolșevici chiar înaintea rușilor, ucrainenilor și celorlalte popoare care le-au pus pe gît jugul Satanei timp de peste 70 de ani!

Un document din cartea Minorități etnoculturale, mărturii, documente, editată la Cluj în anul 2003, la pagina 113 și următoarele dă declarația din anul 1948 către P.C.R. a jidanului Hillel Kohn, care scrie adevăruri cutremurătoare despre ce puneau ei la cale, în legătură cu Conferința de pace de la Paris din 1919: „În noiembrie 1918 am înființat Uniunea Națională Evreiască din Transilvania, bazată pe dreptul la autodeternimare”, adică doreau un Iahweland al lor în Ardeal!

La 13 decembrie 1918 sub îndrumarea frăţiilor sataniste cazare şi muncitoreşti pe deasupra, are loc la Bucureşti o manifestare a mozaicilor din România împotriva unirii românilor într-un stat unitar care strigau turbaţi după programul Partidului Socialist din România a lui Katz sau Dobrogeanu-Gherea ce ființa ca o filială a Cominternului.

La această manifestare antiromânească, mare animatoare de goarne şi urlete de fiară turbară, era Ana Rabinshon, care va deveni peste numai 30 de ani, regina Ana Pauker de România, ce trebuia să se scalde zilnic în sîngele românilor fascişti pentru a se sfinţi după cum cere cultul lor satanist. Mioriticii au fost uluiţi de obrăznicia lichelelor venetice care „trăgeau și la pistoale” dar repede şi-au revenit în fire şi au împănat cu gloanţe 17 secături să le fie drumul sigur la preaiubitul lor Iahwe.

De ce nu trec şi această faptă a românilor la capitolul „pogromuri” cum au făcut cu atîtea mîrsăvii săvîrșite împotriva noastră, unde trădarea de Țară este mîndria mozaicilor? Manifestația socialistă a muncitorilor jidani din București, i-a avut ca principali organizatori pe agentul bolsevic Cristian Racovski, tipografii Iancu Luchwig și Sami Steinberg, cizmarul Marcus Iancu, corectorul Marcel Blumenfeld, Ilie Moscovici, I.C. Frimu, Gheorghe Cristescu, D. Pop și alții. Aici se aflau și activiști comuniști, infiltrați în rândul social–democraților la ordinul bolșevicilor de la Moscova, între care Alecu Constantinescu, Jaques Konitz, Alexandru Bogdan și I. S. Dimitriu.

Maiorul V. D. Chiru, comisarul regal, a subliniat în rechizitoriul său că manifestatia de la 13 decembrie se dorea a fi semnalul declanșării revoluției bolșevice în România, iar greva tipografilor era doar un pretext ce urma să fie speculat de comuniști. Un manifest descoperit de polițiști la Clubul Socialist prezenta planul declanșării revoluției:

„Revoluția nu mai poate fi oprită. Un fluier de sirenă numai, un strigăt: La Arme! Și sute de mii de muncitori și muncitoare vom năvăli pe străzi, vom ridica din trăsuri și tramvaie baricade, vom pune în mișcare tunurile, mitralierele, puștile, grenadele, vom ocupa ministerele, polițiile, poștele, telegrafele, gările, cazărmile și vom pune mâna pe conducerea Statului!“.

Ieşirea leprelor cazare la „Garibaldi-bum”, a fost o acţiune prevestitoare pentru martie 1919 cînd bolşevicii cazari conduși de Bela Kun din Ungaria roşie şi Lenin ca mare căpetenie a întunericului bolşevic din Rusia, au hotărît desfiinţarea statului român, cazarii unguri urmînd să vină pînă pe Carpaţii Orientali şi Meridionali, iar cazarii bolşevici să vină cu graniţa pînă pe Carpaţii de Răsărit ocupînd toată Moldova istorică şi realizîndu-şi visul lor de a-şi înfiinţa un stat al jidanilor pe teritoriile „locuite de ei din vremi imemoriale”, dar pe spinarea celorlalți care aveau privilegiul de a fi numai robi!

Jidanii „băștinași” de la noi strigau pe toate coclaurile și cu toate goarnele „restituirea Transilvaniei către Republica Sovietică Maghiară”!
1918, septembrie-decembrie, luptele sîngeroase purtate de către polonezi împotriva evreilor din Galiţia care doreau să-şi proclame o republică a lor în acest teritoriu pentru a fi unit cu Rusia bolşevică. Mozaicii așchenazi din Rusia îşi revendicau în acele vremuri fără nici o ruşine naţionalitatea de jidani, tocmai pentru a sublinia deosebirea etnică faţă de sefarzi care erau urmaşii ivriţilor din Iudeea, iar ei erau urmaşii cazarilor de neam germanic, stabiliți pe Volga inferioară.

Polacii i-au stropşit rău pe jidani pentru dorinţa lor, ce era în fapt planul Peixotto, dar cînd s-au întors în anul 1939, prin puterea armatei ruşilor, au făcut un adevărat măcel în polonezi. Katinul şi alte locuri unde polonezii au fost măcelăriţi cu zecile de mii de către bestiile bolşevice numai pentru faptul că erau polonezi, arată sălbăticia neamului cazar, iar acestea nu vor fi uitate niciodată de istorie!

La Conferința de Pace de la Paris din anul 1919, Alianța Universală Israelită și Jointul au înaintat un memoriu prin care invocau garanțiile primite de la Marile Puteri: „Aceste garanții spun că emanciparea evreilor va fi o condiție prealabilă recunoașterii oricărei anexări teritoriale de către Regatul României și că drepturile obținute astfel de evrei vor fi plasate sub înalta protecție a Ligii Națiunilor.”

Unul dintre întunecații șărpăriei sionist-mozaice a fost național-socialistul Naum Syrkin cazar născut în Bielarus, care se stabilise în SUA din anul 1907 și devine căpetenia organizației Poale Zion ce a furnizat primele trupe la formarea Armatei Roșii a bolșevicilor, iar în anul 1919 era reprezentantul mozaicilor la Conferința de Pace de la Versailles! Vitezele bestii numai de victorii erau dornice!

La Conferinţa Federaţiei Balcanice Internaţionale Comuniste din anul 1924 s-a discutat: „coordonarea activităţi comuniste în Balcani, mişcarea sindicală, poziţia Ungariei, desfăşurarea propagandei în favoarea retrocedării Ungariei a fostelor ei teritorii deţinute acum de România, agitaţie anti-românească, etc.” Pentru asemenea trebuşoare cazarul Max Hammer a primit de la Moscova suma de 80000 de ruble să-i jărească pe români.

Un apel al acestei şleahte de canalii criminale şi dușmani ai românilor spune: „Partidul comunist din România s-a situat în această problemă fără rezerve, alături de naţionalităţile din ţară oprimate groaznic în toate privinţele. Fidel principiilor Internaţionalei Comuniste(Cominternul sau Cominfernul cum este corect) el s-a declarat pe faţă, a apărat şi a luptat pentru dreptul la autodeterminare liberă, pînă la completa separare de statul existent, nu numai pentru populaţia Basarabiei, ci pentru toate naţionalităţile din România”.

Ce altă dovadă a sfidătoarei trădări de Țară mai aveau nevoie autorităţile române, în faţa acestor grupări de criminali? La vremea aceea pînă la ocuparea ţării de către bolşevici, organizaţia criminală a trădătorilor de Țară – Partidul Comunist din România – cuprindea cca 1000 de persoane dintre care majoritatea covîrşitoare erau cazari/jidani în frunte cu bolșevica Ana Rabinshon sau Pauker. 1920 Atentatul de la Senatul României bine documentat istoric, cînd trei cazari; Max Goldstein, Leon Lichtblau si Saul Osias au comis un atentat cu bomba in Senatul Romaniei, soldat cu trei victime: episcopul unit din Oradea, Demetriu Radu, senatorul Spirea Gheorghiu si ministrul justitiei, Dumitru Greceanu, dar noi nu avem dreptul să-i acuzăm de terorism fiindcă asta înseamnă antisemitism!

În anul 1924 cominterniştii cazaro-bolşevici ne mai prăjesc puţin ţeasta cu prăpădenia de la Tatar-Bunar. La Odesa, la 8 august 1924 sub conducerea cazarului Kolarov se întocmeşte planul de declanşare a revoluţiei bolşevice în România, ţara fiind împărţită în mai multe zone cu căpetenii în frunte după cum urmează: zona 1 şi 5 condusă de Moscovici/Gelber, Zicinski, Rarenic şi Koz; zona doi condusă de Gremecevski, Goldstein, Grutenberg; zonele trei şi patru conduse de Kalifanski, Rankevici, Mironovici, Karl Koz, Weissenberg.

Vedem cu groază că toţi cei care doreau să ne fie căpetenii revoluţionare sînt jidani sadea şi că ei trăgeau nădejde să dea o lovitură de stat în România aşa cum au reuşit în imperiul rus în octombrie 1917, ceea ce te duce cu gîndul la faptul că ei aveau sprijinitori şi conspiratori în Vechiul Regat dar şi în Transilvania prin frăţiile sau şărpăriile mozaice pe care le știm sub numele de sinagogi.

În ziua de 12 septembrie atacînd mai multe localităţi din sudul Basarabiei printre care şi localitatea Tatar-Bunar şi ucigînd zeci de persoane, ucigașii cazari au sperat că vor da foc ţării şi în pîrjolul pornit, bolşevicii vor arunca trotilul revoluţiei mondiale.
După dezmeticire, românii i-au împănat cu gloanţe pe care i-au găbjit iar o parte din terorişti au reuşit să se retragă în Rusia bolșevică, la Odesa, unde era centrul Cominternului pentru Balcani. Toţi instigatorii erau spioni mozaici veniţi de la Odesa pe pămînturile Basarabiei să întindă – în fanatismul şi ura lor fără margini asupra neamului omenesc – revoluţia mondială peste căminele românilor.

Pentru că mioriticii nu au gustat din otrava cazarilor bolşevici, ca răspuns fraţii lor care conduceau imperiul bolşevic, au înfiinţat Republica Sovietică Socialistă Moldovenească cu capitala la Balta pe malul stîng al Nistrului să le arate românilor că nu au cum scăpa de fericirea ciumei roşii. Românii supăraţi pe îndrăzneala jidanilor, ies în stradă acuzîndu-i pe mozaici că au în mijlocul lor protejîndu-i, adică încuibați în sinagogile lui Israel, pe teroriștii comunişti Max Goldstein, Saul Osias şi Leon Lichtblau

Le mai aminteşte de atentatul acestora asupra Senatului României din 8 decembrie 1920, iar în octombrie 1924 în timpul manifestaţiilor antimozaice din Iaşi organizate de „lăncieri”, a fost împuşcat prefectul de poliţie de către Zelea Codreanu. Manifestațiile vor continua împotriva complicităţii mozaicilor din ţară cu bandele de bolşevici care încercau cu pistolul şi grenada, graniţa de est. Alţii desfășurau chiar în ţară o înfocată activitate de propagandă iudeo-bolșevică şi antiromânească.

Pentru a le dovedi latriniștilor români cît sînt de ticăloși și negri în ceriul gurii, dau părerea lui Emm. De Martone – profesor de geografie la Sorbona – Paris, interviu dat lui Virgil Oghina în anul 1928. „Nu pot înţelege la români, mania lor de a se lăuda că sînt urmaşi ai coloniştilor romani, ştiind foarte bine că în Dacia nu au venit romani, nici măcar italici, ci legiuni de mercenari recrutaţi din provinciile estice ale imperiului, chiar şi administraţia introdusă de cuceritori avea aceeaşi obîrşie.

Priviţi chipul moţilor, al ţăranilor din regiunea Haţegului şi Făgăraşului, la maramureşeni şi bucovineni şi veţi cunoaşte figurile dacilor sculptaţi pe Columna de la Roma. Voi românii sînteţi daci, pe aceştia ar trebui să-i cunoască românii mai bine şi să se laude cu ei, pentru că acest popor a avut o cultură spirituală şi morală înaltă”.

Dar urmaşii neamului get care ne-au scris şi ne tot scriu istorii pentru îndobitocirea minţilor bieţilor români, au o cultură ceva mai sus de laba broaștei. Profesorul francez a făcut două vizite de studiu în munţii noştri ajungînd să cunoască bine ţăranul român! Leprele mioritice nu cunosc decît miluirea stăpînirii care ne-a vrut falsificarea istoriei şi culturii identitare, iar cînd ne vom trezi din această mizerie cumplită s-ar putea să fie prea tîrziu!

Germanii ne mai vînd odată prietenilor lor – rușii – prin pactul Ribbentrop-Molotov semnat la Moscova la 23 august 1939 unde amărîții de români trebuiau să cedeze Bucovina și Basarabia imperiului bolșevic, fiindcă acestea erau „teritorii locuite de ruși”, iar jidanii doreau iarăși sălaș pentru o țărișoară a lor. La 26 iunie 1940 bolșevicii ne trimit un ultimatum în care ne spun că dacă nu ne luăm tălpășița din aceste teritorii în trei zile atunci va fi răzbel cum nu s-a mai auzit pe lume.

Germanii ne-au mîngîiat pe creștet spunîndu-ne că vor apăra granița de pe… Prut dacă rușii vor fi necuviincioși! Am lăsat acolo o populație de peste patru milioane persoane din care 70 la sută erau români, iar jidanii ne-au arătat încă odată cît de mult ne urăsc. Chiar înaintea intrării bolșevicilor, ei au atacat armata română, clerici și alte categorii de funcționari ai statului omorînd cu miile.

În perioada iulie 1940-iunie 1941, au fost ucise cca 30000 de români și deportați cca 320000 de persoane și toate aceste crime făcute cu ură nemărginită împotriva românilor numai pentru că ei erau români și i-a pus istoria și timpul pe aceste plaiuri, iar pe viermii cazari i-a așezat la mama dracilor în nordul Mării Caspice, dar ei doreau acum să-și facă un Iahweland sau Jidania Carpatină pînă la Siret unde să-l poarte pe tartor în ședințe de relaxare!

Au fost arse în Basarabia și Bucovina toate cărțile românești fiind considerate naționaliste și fasciste, caz unic în istoria lumii moderne, dar el se va repeta și în România, după ce aceeași jidani vor ajunge stăpîni absoluți.
Un buletin contrainformatic pe luna octombrie 1939 al Marelui Stat Major, secția ll, scrie că „În rîndurile evreilor s-a putut constata oarecare satisfacție ca urmare a svonului răspîndit de unii agitatori că nu este exclusă o invazie a trupelor sovietice în Basarabia.

Ei întrețin legături ascunse cu U.R.S.S.” Arhiva M.A.N. Fond 333, dosar nr. 86, filele 24-25. În cartea Săptămîna Roșie 28 iunie – 3 iulie 1940, editura Vremea XXl, autorul Paul Goma dă la fila 230 o lungă declarație a lui Ion Stici, Văratec, Rîșcani, cu privire la foametea provocată de bolșevici în anii 1946-1947 și spune că rușii au făcut aceste atrocități împotriva românilor „cică să scoată naționalismul românesc din noi.”

Un document aflat în arhiva Bibliotecii Academiei Române, fond XXlV, dosar nr. 3377, filele 14-19, prezintă starea de spirit a jidanilor de la noi, după cotropirea Basarabiei și Bucovinei de către bolșevici și atrocitățile comise în acele teritorii de jidani și N.KV.D. unde găsim informații despre un jidan din Brăila: „Iancu zis Jan funcționar la societatea de navigație Nurik, care a amenințat pe un birjar că «în curînd îi va tăia gîtul pentru a-l sătura de românism»”.

Într-un raport asupra asupra Congresului modial Evreiesc – Montreax(27 iunie – 7 iulie 1948), aflat în cartea Minorități etnoculturale, mărturii, documente, la filele 385-395 găsim metoda prin care ne vor scoate din cap „românismul” jegurile criminale cazare care pretind că au fost persecutate și măcelărite veșnic de către antisemiții români. „Pogromul de la Iași simbolizează în fața noastră România latifundiarilor și a exploatatorilor, România de analfabetism și jaf…

În această România unde timp de zeci de ani evreii au suferit din greu în domeniul spiritual, ca și în cel politic și economic, unde viața religioasă se afla în cea mai umilitoare stare, în care comunitățile evreiști au fost conduse tot timpul de asimilanți care n-au admis niciodată orice scînteie evreiască, în țara care a fost cunoscută ca un stat de răuvoitori și ca o țară lipsită de cultură.” Totuși acești martiri ai neamului jidovesc au supraviețuit și au început să înflorească! „Azi, slavă Dumnului, toate acestea nu se mai petrec și nu vor mai putea exista niciodată, aceasta nu numai pentru că guvernanții ne sînt prieteni, ci pentru că se produce un proces de educare și de dezrădăcinare…”

În perioada 1949-1952 chiar ne-au reeducat și dezrădăcinat complet, topind și distrugînd cca cinci-zece miliarede cărți considerate naționaliste, fasciste și antisemite de către ciminalii cazari care conduceau atunci România! Mai găsim în acest raport și de cînd îi nimicim noi pe ei, neprihăniții oșteni ai întunericului. „Nimicirea în masă a evreilor din regiunile noastre a reprezentat punctul culminant al discriminărilor rasiale, care au fost practicate de toate guvernele care au stăpînit țara timp de o sută de ani.”

Te uimește neobrăzarea acestor sataniști care mint cu atîta nerușinare cu privire la istoria noastră și la realitățile sociale din secolul XlX. Un alt ticălos, Matatias Carp, în Cartea Neagră – Suferințele evreilor din România 1940-1944, apărută la Tel Aviv în anul 1948, scrie la pagina 10 despre modelul social românesc „Sistemul oficial antisemit de guvernămînt inagurat la 1867.”

Dacă eram numai o gloată de analfabeți, care îi jefuiam din ce cerșeau ei pe la alții, atunci de ce veneau pe capul nostru ca rîia pe capră. Dacă le ardeam sinagogile(pe care nu le aveau în 1848), le ardeam cărțile, le smulgeam pergiunii, le făceam atîtea și atîtea nenorociri, de ce într-o sută de ani au tot venit peste noi, ajungînd de la cca 20000 în 1848, la peste 960000 în 1939!

Uni spun că au înflorit și s-au dezvoltat, recunoscînd năvălirea cazarilor peste Neamul Românesc, dar aceste lepre pretind că erau aici băștinași de cînd lumea!
Dar pe lîngă holocaust, acești monștri sataniști ne mai coceau ceva ca să ne nimicească pe vecie.

O notă a Serviciului Secret de Informații Cluj-Turda, nr. 510 din 19 ianuarie 1945, care se găsește la fila 91 din cartea Minorități etnoculturale, mărturii, documente, ne dă informații de groază despre care românii de astăzi nu pot crede că ar fi reale. „Îndată după eliberarea țării de vechea situație și abolirea legilor de protecție a elementului străin, ungurii și jidovii se consideră iarăși stăpîni și încearcă pe toate căile suprimarea elementului românesc, subminează statul și formează fel de fel de societăți și asociații zise democrațice sau de stînga, cu un scop: distrugerea ordinii sociale la noi și înfrîngerea elementului autohton pentru a stăpîni ei cum vor acest popor…

Cum apare din rapoarte, societatea tineretului sionist-socialist este una de stînga, dar din informațiile ce avem pe cale particulară, această societate e pepiniera viitorilor comuniști conducători ai unei Romaniscaia Republica Sovietică viitoare.” Istoria recentă ne arătă că această informație este corectă!

Iorgu Iordania înainte de numirea sa în funcția de ambasador la Moscova în august 1945 unde a stat pînă în anul 1947, a fost plasat în fruntea comisiilor care au supravegheat epurarea din instituțiile de învățămînt superior și mediu a tuturor celor care au avut o colaborare reală sau presupusă cu guvernul Ion Antonescu, cu Carol ll, cu legionarii sau fasciștii germani.

El este unul dintre autorii distrugerii intelectualității române și a culturii identitare a românilor formată în perioada interbelică și mai înainte. Din această comisie mai făceau parte Alexandru Myller – jidan, rectorul Universității din Iași din anul 1945 – și Gheorghe Zane înlocuit mai tîrziu cu Andrei Oțetea. Sub semnătura lui A. Myller au fost dați afară din facultățile ieșene sute de cadre didactice, locurile lor fiind luate de jidani sau români aserviți puterii bolșevice.

După ce rușii au ajuns stăpînii României în octombrie 1944, au dezlegat de la șenilele tancurilor hăiticul de lepre cazare dîndu-le drumul să facă prăpăd în rîndul românilor, iar furia acestor fiare a fost fără margini. Avem o mulțime de dovezi prin care să arătăm cum ei au distrus învățămîntul superior românesc după 1945, cînd pîrîndu-i pe profesorii români ocupantului rus, că sînt naționaliști și fasciști, le-au luat locurile în universități, dar mulți jidani nici nu aveau diplome care să ateste că au această minimă calitate.

După ce au interzis și ars cinci-zece miliarde din cărțile scrise de români, au adus în țară sute de mii de titluri de carte din imperiul bolșevic, pe care le-au tradus, obligîndu-i pe români să le învețe ca niște maimuțoi. S-au apucat ticăloșii să ne scrie și ei literatură română dar numai după calapod bolșevic, din care s-a ales praful și pulberea. Tot în anul 1945 leprele cazare care stăpîneau România, au interzis cîntecul „Deșteaptă-te române!”, fiindcă le șuiera la urechi a naționalism și fascism, așa cum a rămas și astăzi, cel care dorește să-și cunoască adevărata istorie și cultură identitară este naționalist și antisemit, fiindcă ei nu mai pot suferi asemenea idei ce le-au adus numai pogromuri, măceluri, prigoniri și holocaust!

Săracii sataniști, nu le este teamă că și crimele lor împotriva umanității vor ieși la lumină, iar ceata sutașilor Satanei va fi trasă la dreaptă judecată? Pînă prin anii 1975, obiceiurile noastre de Crăciun și Anul Nou erau considerate de către aceste jeguri criminale, forme de cerșetorie, iar cuvîntul român din publicistică a fost înlocuit cu „oamenii muncii”, „poporul muncitor” și „clasa muncitoare”, adică numai ei jidanii martirii neamului omenesc fiindcă noi eram, burjui, lati-fundiari exploatatori și alte asemenea „vorbe de bine”.

În Calendarul Muncii pentru anul 1910, editat de socialiştii cazari din România, scriu ei nişte versuri pline de „har” către neamul românilor: „Nesăţioasă bandă de reptile… Suflete perverse, vulpi, lupi, hiene,/ cu chipuri omeneşti, cu veninul negru,/ nemernici farisei, şerpi înveninaţi,/ putrede gunoaie” şi ne ameninţă: „Desfăşuraţi stindardul de ruină.” Cu fariseii au dat-o cu oiştea-n gard; dacă noi sîntem „nemernici farisei” atunci ei nu pot fi decît Tapla Iadului.

Pentru că erau aşa meşteri la spurcat, am să le pun oglinda în bot să-şi vadă mutrele turbate şi hidoase cu care au speriat neamul omenesc şi mai ales au otrăvit minţile a mii de generaţii de nefericiţi ai ignoranţei absolute. Izvorul la care aceşti întunecaţi se adăpau ei zi şi noapte, îl găsim în Făcă-Tora lor satanistă unde în Epistola lui Pavel către romani, preacucernicul şi vajnicul fariseu îşi dă în gît „neamul său ales”, scriind la 3,9-19: „Sîntem noi mai buni decît ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie iudei, fie greci, sînt sub păcat. Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Elohim.

Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă bine, nici unul măcar. Gîtlejul lor este un mormînt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sînge; prăpădul şi pustiul sînt drumul lor; nu cunosc calea păcii; frica de Elohim nu este înaintea ochilor. Ştim însă că tot ce spune Tora, spune celor ce sînt sub Tora, pentru ca orice gură să fie astupată şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Iahwe.”

Acesta este modelul de educație în care se formează orice mozaic, să-i urască de moarte pe Neamuri, să le facă cît mai mult rău, iar dacă nu se lasă îndoiți, să-i robească prin forță sau teroare! Tot în acest calendar ne trag şi cîteva perdafuri cu naţionaliştii din Ardeal ca să ne lase mofluzi. „Naţionalismul e un fel de izvor al cîştigului şi al existenţei unor oameni fără suflet.” Mai au ei o socoată neterminată cu preoţii acestor naţionalişti şi ai românilor în general: „Clericalismul e piedestalul naţionalismului precum şi piedica înaintării culturale a poporului român.”

Vedem că leprele sioniste lucrează după planul lor drăcesc din Apelul lui Cremieux şi Montefiore şi a Protocoalelor iar prima acţiune de distrugere a neamului omenesc a fost descoperită în manuscrisele de la Marea Moartă, toate dovedind patima lor nebună de a robi sau nimici pe goimi. Românii erau după mintea acestor lepre cazare, duşmanul de moarte al lor. Au ajuns să ne spună cum să fim religioşi, cei mai fanatici şi mai turbaţi plăsmuitori de vedenii şi basme evreiești care se adună mereu în „sinagoga Satanei”.

I. Iordan s-a ocupat după întoarcerea de la Moscova, de „descoperirea” tuturor celor care criticau regimul bolșevic și pe jidanii care deveniseră stăpînii României. În anul 1951, Constantin Brîncuși a propus printr-o scrisoare statului român comunist să primească o donație formată din 250 de sculpturi și 2000 de desene, toate opere personale.

O comisie a Academiei R.P.R. formată din Iorgu Iordan(jidan), Alexandru Graur (jidan), Mihail Sadoveanu(lepră mioritică) și George Călinescu (așijderea) au respins donația marelui sculptor! Aflînd Brîncuși de hotărîrea celor din țară(el își păstrase cetățenia română) pe dată a renunțat la cetățenie și a cerut Franței să-i acorde cinstea de a deveni fiu al ei – primită imediat – și dăruind neamului vechilor gali comoara pe care o refuzase jegurile de la București, unde și moare în anul 1957.

Dar nici tîrîturile comuniste nu au stat cu curu pe perne cînd au aflat că marele sculptor a dăruit statului francez atelierul cu toate operele și mai marele într-u Ucigă-l Toaca din orașul Tîrgu-Jiu a dat ucaz drăcesc la un trepăduș în anul 1953 să se ducă să culce la pămînt coloana infinită dar cu toate sforțările aceasta a rămas în picioare, opera fiind realizată în anul 1938. În semn de dispreț pentru marele sculptor și opera lui, comuniștii au numit coloana infinită „sula lui Tătărăscu”. Așa este istoria pe care nu trebuie să ne-o cunoaștem noi românii de azi!

Cazarul Mihail Roller a reușit să ne falsifice în totalitate istoria națională încă din anul 1947 prin monstruoasa scriitură Istoria României, iar aceste date și fapte istorice dovedesc fără putință de tăgadă planul criminal al jidanilor de a ne falsifica în totalitate atît trecutul cît și originile poporului român și a limbii pe care o vorbim!

În cartea lui Paul Goma amintită mai înainte, la fila 256 este amintit și „colectivul” de redactare a acestei lucrări care a fost temelia istoriografiei românești pînă prin anii 1977! „În istorie însă evreii au provocat un dezastru ale cărei consecințe se vor simți decenii și decenii. Șeful echipei de la Ministerul Adevărului de pe Calea Dorobanți nr. 18, subordonat direct lui Roitman-Chișinevski, era sinistrul M. Roller, de meserie… spion sovietic, NKVD-ist.

Sub comanda sa, au asudat(însă au reușit!) truditorii-în-ramura-istoriei-României, niciunul istoric: Goldberger Mikloș, cizmar, Rudenko, tovarăș, Filipovici, sovietic, Aronovici, arhitect, Marcusohn Kraukauer, Langfelder – și încă vreo trei tovarășe, «franțuzoiace», posesoare a cîteva clase de liceu. Niciunul nu cunoștea limba română, între ei comunicau în limba-de-lemn-sovietică.”

Acest adevăr nu va ieși niciodată din gura vreunui istoric român fiindcă ei trebuie să apere minciunile și falsurile Cacademiei Române printre care și falsificarea istoriei neamului get și a românilor de mai tîrziu, la fel falsificarea originii limbii rumâne și a culturii identitare. Aceasta a fost „marea grijă” a Academiei Române de la înființarea ei și pînă în prezent, să ne țină într-o sclavie culturală absolută!

La fila precedentă, Paul Goma dă lista completă a uciganilor care ne-au distrus în perioada comunistă cultura identitară fiindcă ei conduceau cu mînă de fier România moșierilor, latifundiarilor, naționaliștilor și fasciștilor, pe care trebuiau să-i aducă la comunism.

Ana Pauker, Nikolski – cei ce au făcut cea mai monsturoasă poliție politică; Perahim, satrapul artelor platice; Socor, al muzicii; Graur, al lingvisticii; Tismăneanu, Radu Florian(părinții leprelor de astăzi care se spun iarăși cine sîntem și de ce sîntem) aveau în pază gîndirea „marxist-leninistă” și eventualele deviații de la ea; Paul Cornea, tineretul, apoi învățămîntul; Tertulian, filozofia; Moraru, Vitner, Sorin Toma, Crohmălniceanu, Iosifescu, Bratu, Mîndra, îi învățau pe români cum să scrie corect românește. Ileana Vancea îi învăța cum vine povestea luptei de clasă, iar Pevel Cîmpeanu împreună cu lepra Brucan vegheau ca dogma partidului boleșvic să fie respectată cu punct și virgulă.

Însă numărul lor este de sute, mii sau sute de mii de ticăloși care ne-au distrus cultura identitară! Să precizez că în perioada comunistă la facultațile de istorie, drept și filologie se putea da examen numai după ce primeau „țidulică” de la Securitate că ești cuminte și cu origine sănătoasă!

Pentru a reuși distrugerea absolută a mentalului colectiv românesc, jidanii bolșevici ca unelte ale ocupantului rus dar și ca dușmani declarați ai românilor, punînd mîna pe toată puterea după anii 1945, au pornit un adevărat război de nimicire asupra culturii băștinașilor. Au început metodic cu învățămîntul de toate gradele, acolo unde societățile moderne își formează membrii pentru viața de mai tîrziu, punîndu-se leprele criminale să facă prăpăd din ce aveau în acele vremuri românii, scoțînd din posturi zeci de mii de învățători și profesori de toate gradele iar pe mulți condamnîndu-i la ani grei de temniță.

Cine ar vrea să mai strîmbe din nas, îi spun să citească lucrările Holocaustul culturii române 1944-1989, editura D.B.H., 1999 și Enciclopedia valorilor reprimate, editura Pro Umanitatea, 2000, cărți scrise de scriitorul și criticul Mihai Unghianu dar despre care nu se discută deloc fiindcă nu dă bine la făcătura născocitului holocaust al românilor împotriva jidanilor.

Din aceste cărți, dar și din orice studiu serios al comunismului de la noi, vom descoperi caracterul profund nociv și otrăvitor al ocultei jidovești asupra românilor, ascunsă în sinagogile Satanei cum le numea fîrtatul lor din antichitate Șaul sau apostolul Paul, numită și Partidul Comunist din România ca filială a Cominternului bolșevic cu sediul la Moscova.

Dar capturarea imperiului rus de către bolșevici în octombrie 1917, a fost o afacere atît a bolșevicilor cît și a sioniștilor de toate felurile și culorile, ambele mafii fiind sprijinite hotărîtor de Înaltul Comandament al Armatei imperiului german.
Să continui cu celelalte acțiuni privind distrugerea culturii identitare și a tradițiilor românilor. După cele șapte hotărîri ale Tribunalului Poporului din București condus numai de jidani, date în perioada 1949-1952 s-a interzis cam tot ce a fost scris pînă în anul 1948 adică peste patru milioane de titluri, pornindu-se acțiunea de distrugere a cărților, ziarelor, revistelor, operelor muzicale și de artă, etc.

Au fost topite în fabricile de celuloză și hîrtie sau arse în gropi săpate special cam cinci-zece miliarde de exemplare, iar cifra în sine este înspăimîntătoare pentru orice minte sănătoasă. La sate s-au interzis toate obiceiurile, iar cine avea curajul să amintească de cultura tradițională a românilor i se lua dreptul de a mai scrie în ziarele comuniste.

S-a interzis orice activitate de culegere a culturii populare, astfel ca aceasta să dispară de la sine odată cu dispariția purtătorilor ei. Aceasta este numai o mică parte din Holocaustul roșu al cazarilor asupra românilor din perioada comunistă. Pușcăriile și lagărele de muncă forțată au fost umplute ochi cu intelectuali și țărani fruntași care nu tușeau pucioasă și nu se închinau stelei Satanei venită din răsărit.

Iar „specialiștii” jidani în istorie și arheologie ne-au rescris după anul 1944 întreaga istorie astfel ca nimic să nu mai poată dovedi continuitatea românilor pe aceste meleaguri și amintesc aici pe Emil Condurachi și Constantin Daicoviciu, „munca” lor fiind continuată chiar de propriile odrasle Zoe Petre și Hadrian Daicoviciu dar numărul lor este mult mai mare, fiind completat însă de românii care au slujit cu mare zel minciuna și falsul acestor monștri sataniști.

Dar acțiunea lor privind distrugerea culturii identitare a românilor a început în proporții mai reduse chiar din anul 1945. Scriitorul Victor Frunză a avut inspirația să treacă aceste publicații propuse pentru a fi distruse, într-o carte intitulată „Cartea cărților interzise”, apărută în anul 2003, dar dispărută și ea fiindcă criminalii cazari nu doreau să rămînă urme asupra genocidului pus de ei la cale împotriva românilor.

Lucrarea cuprinde un număr de 8438 de titluri ce au fost trecute pe „lista neagră” în perioada 1945-1947 de către analfabeții culturnici mozaici care au urmărit să ne falsifice istoria și cultura identitară, transformîndu-ne într-o mîlitură vermaculară ce trăiește după porunca stăpînirii întunericului fără creier în cap cu care să judece și fără demnitate în suflet.

Dar cea mai mare „ciudățenie” a acțiunii jidanilor de distrugere a culturii scrise și orale a românilor, a fost arderea dicționarelor limbii sanscrite. La sfîrșitul secolului XlX și în primele decenii ale secolului XX, mulți români au făcut studii în Germania, perioadă în care în această țară, indo-germanismul era dogma culturii identitare.

Românii, băgîndu-și nasul prin aceste scrieri, au descoperit cu uimire că multe cuvinte din sanscrită sînt identice sau asemănătoare cu cuvinte din limba română veche. Așa au ajuns în România cîteva mii de dicționare ale limbii sanscrite, iar unii români chiar s-au pus pe treabă și dacă nu ar fi venit războiul, povestea latinității poporului român ar fi fost scoasă pe făraș din cultura noastră. Acest argument infailibil a stîrnit ura viscerală din partea cazarilor.

Caracterul „naționalist” sau „fascist” al unor scrieri din cultura română a fost în fapt pretextul sub care criminalii cazari au pus la cale monstruosul plan de distrugere a culturii identitare a românilor și falsificarea istoriei acestora.
Aceste bande de criminali bolșevici au pornit un adevărat genocid asupra poporului român. După ce au exterminat întreaga conducere a armatei, a urmat intelectualitatea și pătura conducătoare a societății românești.

Aproximativ 185000-250000 de persoane au fost aruncate în pușcării în condiții de degradare și înfometare absolută, dintre care cei mai mulți au murit, iar cei scăpați au decedat în anii următori sau au avut traume pentru tot restul vieții. O mare parte dintre ei și-au găsit sfîrșitul la canalul Dunăre-Marea Neagră. Dar au existat și „centrele de reeducare”, instituții criminale care au urmărit spălarea creierelor și transformarea omului într-un dobitoc ascultător și numai atît.

Alte 1,2 milioane de români au făcut pușcărie pînă în anul 1965, fiindcă nu s-au supus colectivizării forțate a agriculturi ori pentru că „fluierau în sinagoga Satanei”! Delațiunea ajunsese o adevărată stare de normalitate, fiind practicată de cel puțin zece la sută din populație.

Pe scările de bloc cu 20 de apartamente erau obligatoriu doi turnători și cu cît creștea numărul apartamentelor, se înmulțeau și ei. Dar erau și la locul de muncă, în spațiile publice și chiar în familii se turnau soții între ei, ori copiii îi „încondeiau” pe părinți. Practic, acțiunea de genocid a grupărilor criminale cazare au dus la decapitarea poporului român, dezastru din care își va reveni foarte greu dar avînd în frunte conducători patrioți, sau nu-și va reveni niciodată dacă în continuare se va lăsa condus de bandele securisto-comuniste.

Pentru a înțelege ce au făcut criminalii cazari din poporul român în perioada bolșevică 1945-1990, dau în continuare părerea unui francez care a cunoscut foarte bine pe români în perioada interbelică. ,Stăpînirea comunistă, condusă ani de zile de un mare chiabur, a reuşit să transforme caracterul şi personalitatea poporului român în aşa măsură, încît şi azi e de nerecunoscut.

Ce nu le-a reuşit turcilor şi fanarioţilor în Vechiul Regat, ungurilor în Transilvania, iar în Basarabia ruşilor, le-a reuşit comuniştilor în toată ţara”. Aceasta este una din marile crime făcute împotriva poporului român despre care „democraţii” noştri şi pricepuţii în plăsmuiri şi istorii oficiale, turbă cînd cineva le aminteşte adevărul tăinuit. Textul aparţine francezului René Al. de Flers, autorul cărţii Radio Europa Liberă şi exilul românesc, pagina 36, ed. Vestala 2005.

El s-a născut la Craiova şi a stat în România pînă ce ţara lui de baştină l-a chemat la oaste în anul 1941, cunoscîndu-ne foarte bine ca neam atît cu cele bune cît şi cu cele rele. La pagina 201 găsim afirmaţii năucitoare despre ura turbată a jidanilor asupra românilor și scopul invaziei acestora după anul 1860 în ţinuturile carpatin. Free Europe Committee, care aviza finanţarea postului de radio din banii americanilor, avea un vicepreşedinte pe un anume Yarrow, jidan din Basarabia care le-a interzis puţinilor români din redacţie să vorbească vreodată despre ţinuturile româneşti ocupate de ruşi în vara anului 1940.

Precizez că majoritatea covîrşitoare a angajaţilor de la secţia română erau… mozaici sau jidani cum îi cunoaştem noi mai bine, dar cu nume româneşti. Făcînd pe neştiutorul, franţuzul care a scris aceste amintiri, întreabă căpetenia cazară ce făcuse o vizită la sediul postului de radio în anii 1962, de ce nu-i dă pe goarnă pe bolşevici cu această chestiune. Roşu de furie, cazarul s-a răstit la de Flers că nu este treaba lui iar: „Basarabia n-a fost niciodată românească şi nici ruşii n-au dreptul la ea”.

Autorul cărţii ne dezvăluie crezul jidanilor din istoria lor secretă cu privire la aceste teritorii estice ale românilor ce ar trebui să pună pe gînduri pe orice mioritic adevărat şi cu mintea acasă; ținutul Basarabiei ar fi – după această secătură – leagănul unei civilizaţii cazare şi ivrite încă neştiute de goimii cap de lut, dar prin multă stăruinţă ei vor scoate „adevărul” la lumină!

Informațiile de mai sus dovedesc faptul că încă de la mijlocul secolului XlX, cazarii/jidanii sprijiniţi vîrtos de unele puteri din Europa au urmărit să-şi creeze un stat mozaic la est de Carpaţi care să cuprindă Moldova dintre Carpați și Prut, Maramureşul istoric, Bucovina, Basarabia, Galiția şi chiar mai către est pînă la Bug sau ceva mai departe.

* termenii folosiți de către autor trebuie priviți în caracterul istoric al vremurilor și nu peiorativ…

Sursa: https://ziarulnatiunea.ro/2022/06/27/falsificarea-istoriei-si-culturii-identitare-a-romanilor