Mihai
567 aprobate
mihai@yahoo.com
82.77.245.231
Un alt SF pentru Platitii jalnici, care ,,combat dezinformarea doar cu injuraturi,
pentru ca atat le poate unicul neuron obosit !
FABRICA DE MINCIUNI, SURSA RĂULUI PE PĂMÂNT, SE PRĂBUŞEŞTE!
După 43 de ani, fostul premier italian Giuliano Amato a aruncat bomba: au fost francezii și cu NATO!
Avionul cu 81 de persoane la bord doborât la Ustica în 1980 a fost distrus de o rachetă franceză sub coordonarea NATO, a declarat clar în interviul acordat ziarului italian „La Repubblica”.
Până azi, toți, inclusiv familiile victimelor, care îndrăzneau să afirme că avionul a fost doborât de NATO („apărătorii mondiali ai democrației”), erau catalogați drept „conspiraționiști”.
Acum conspirația a devenit Adevăr official ! În seara zilei de 27 iunie 1980, avionul DC-9 al companiei Itavia, plecat de la Bologna cu destinația Palermo, a fost doborât în direcția insulei Ustica.
Obiectivul era uciderea președintelui libian Muammar Gaddafi, care trebuia să zboare spre Iugoslavia
într-un MIG libian. Premierul italian de la acea vreme, Bettino Craxi, cunoscând planul criminal al „partenerilor strategici”, l-a avertizat pe colonel de pericol, și Gaddafi nu s-a urcat în acel avion.
Anglo-saxonii și coloniștii francezi doreau să-l elimine pe Gaddafi deoarece acesta le submina toate planurile lor în continentul african ! Colonelul avea în agendă eliminarea Francului CFA (monedă creată la Paris în 26 dicembre 1945, în vigoare în cele 16 colonii franceze africane, definite fals de către stăpâni „State independente”) și înlocuirea cu o monedă africană emisă de Statele africane, să-i alunge din Africa pe criminalii de la Fondul Monetar Internațional, să instituie o Banca Africană de Investiții, să-i impiedice pe colonizatori să pompeze resursele Africii spre Occident la costuri impuse de ei, să împiedice conflictele etnice alimentate și finanțate de sus-numiții, și să oprească emigrația tinerilor africani spre Occident, emigrația fiind o operațiune finanțată și înlesnită de stăpânii sataniști, cu scopul de dezrădăcinare a tinerilor africani, destabilizarea statelor europene și implicit de slăbirea rezistenței Africii.
Planul oficial al anglo-saxonilor era simularea în acea seară a unui exerciţiu al NATO, cu multe avioane în acţiune, în cadrul căruia să fie doborât MIG-ul libian cu Gaddafi la bord, și după care să declare prefăcuți că a fost un „accident involuntar”… Sus-numiții criminali nu au reușit atunci să-l ucidă pe colonelul Gaddafi, dar au încheiat operațiunea în 2011, când la cârma Franței era nulitatea de Sarkozy, care a dat ordin de bombardare a Libiei… Pare că sufletul lui Gaddafi veghează asupra Africii și acum unește popoarele asuprite crunt și măcelărite de stăpânii banilor de sute de ani ! Locuitorii îngenuncheați ai bogatului continent african s-au ridicat și cu demnitate solicită, întocmai, implementarea proiectelor dorite de președintele libian ! Efectele declarațiilor lui Giuliano Amato: Relațiile dintre Franța și Italia sar în aer, iar anglo-saxonii au împușcat doi porumbei cu o singură lovitură: împing Europa mai jos în criza politică, economică (resurse strategice) și vor să ia locul francezilor în continetul african, ca să controleze ei resursele și să le vândă către UE la prețurile stabilite de ei ! … Așadar, Franța, unul din stâlpii Europei, este ruinată în toate direcțiile ! … Celălalt stâlp, Germania, este în moarte clinică ! Fără gazul ieftin de la ruși valorează mai puțin decât Burkina Faso… Italia, al treilea stâlp al Europei, este colonie a anglo-saxonilor din 10 iulie 1943, dată în care trupele americane au debarcat pe insula Sicilia și au început, printre altele, colaborarea cu mafia pentru a controla teritoriile și instituțiile Statului… Sus-numiții au legitimat mafia și tot ceea ce este contrar Legalității, Justiției și Adevărului, și nu numai în Italia, ci pe întreaga planetă !
Patrioții italieni au încercat să-i îndepărteze pe colonizatori, dar majoritatea au fost uciși sau înlocuiți de la conducere cu aserviții lor : Enrico Mattei a fost ucis în 1962 deoarece s-a opus celor 7 companii petroliere multinaționale: Exxon, Mobil, Texaco și Gulf Oil (fuzionate în 2001 cu Chevron), Standard Oil of California (SOCAL, ulterior parte a companiei Chevron), Royal Dutch Shell (anglo-olandeză) și British Petroleum (britanică)… Aldo Moro, prim-ministru italian, a fost ucis în 9 mai 1978, oficial de grupul Brigăzile Roșii pentru a destabiliza Italia și, în plus, voia să facă coaliție de guvern cu comuniștii. Magistrații Falcone și Borsellino, ambii uciși în anii ’90, oficial de mafie, pentru că au descoperit că în spatele tuturor atentatelor, care au îngrozit Italia după 1945, erau sus-numiții stăpâni.
Pe premierul italian Bettino Craxi, care „nu mai voia să mai răspundă la telefon americanilor”, mai ales după atentatul de la Ustica, s-au răzbunat, mai ales pentru că l-a salvat pe colonelul Gaddafi și, în plus, încerca constant să anihileze controlul pe care îl exercitau în Italia… L-au calomniat și l-au obligat să-și dea demisia pe 3 martie 1987. Craxi a murit în exil în Tunisia, în mizerie, și a rezultat prea târziu că „nu-și însușise nici măcar o liră”. Este același proiect CIA/MI6 implementat apoi și în România prin înființarea DNA… România trebuia să fie ocupată de multinaționale, industria rămasă urgent distrusă și vândută la fier vechi. CFR marfă este o consecință a acestor decizii !… Cel mai corupt și criminal Stat din lume, SUA, exportă „democrația” și modelul lor de viață degenerat în toată lumea și prin fabrica lor de minciuni de la Holywood. Nu există democrație nici în SUA și nici în Occident, totul este o mare minciună!…’’
9 septembrie 2023 Romică Adrian VLAD
,, În lumea reală, KM a pierdut deja războiul ucrainean și în curând va pierde Israelul și Corporația SUA.
Într-un semn că războiul s-a încheiat, președintele rus Vladimir Putin a declarat pentru Reuters că el
este gata să oprească războiul din Ucraina cu o încetare a focului negociată care recunoaște liniile actuale ale câmpului de luptă. https://www.reuters.com/world/europe/putin-wants-ukraine-ceasefire-current-frontlines-sources-say-2024-05-24/ Acest lucru confirmă că Rusia este de acord cu înțelegerea încheiată cu gnosticii Illuminati de a face din râul Nipru granița dintre Europa de Est și cea de Vest.
Există, de asemenea, o revoltă împotriva războiului în cea mai mare parte a Europei. În Germania, cancelarul Olaf Scholz încă a respins apelurile NATO pentru atacuri în adâncul Rusiei.
https://tass.com/world/1793257 De asemenea, Ungaria nu dorește să participe la misiunea militară a NATO în Ucraina și, în schimb, Budapesta își reevaluează rolul în organizație, a spus premierul ungar Viktor Orban. https://tass.com/world/1792661 Se dovedește că bruiajul rusesc împiedică 90% din armele americane să-și lovească țintele. https://mishtalk.com/economics/us-weapons-accuracy-drops-to-10-percent-in-ukraine-due-to-jamming/ Odată cu războiul din Ucraina încheiat, Israelul este următorul. Într-un semn că va înceta în curând să mai existe și va fi înlocuită de statul național Iudeea (Palestina), Irlanda, Spania și Norvegia și-au anunțat decizia de a recunoaște Palestina ca stat independent. Aici o puteți urmări pe vicepremierul Spaniei Yolanda Diaz spunând: „Palestina va fi liberă, de la râu la mare”. https://stillnessinthestorm.com/wp-content/uploads/2024/05/Spains-Deputy-Premier-Yolanda-Diaz.mp4?_=13 Aceasta înseamnă că 146 din 193 de țări membre ONU, inclusiv Rusia, recunosc Palestina. Doar 9 țări sunt împotrivă. https://tass.com/world/1791797 Sioniştii încolţiţi se află în mijlocul unui atac foarte periculos de ultimă suflare în Iran şi Arabia Saudită. Uciderea președintelui Ebrahim Raisi este un exemplu.Iranul este pe deplin conștient de faptul că acesta a fost un asasinat deliberat al președintelui Raisi și al echipei sale de către Mossad. Din 3 elicoptere, doar „al lui” s-a prăbușit din cauza… ceață. Aceasta sună din ce în ce mai mult ca o operațiune planificată și, cel mai probabil, o muncă internă. De asemenea, toate datele meteorologice din satelit pentru ziua prăbușirii președintelui iranian au fost eliminate. Imediat după moartea lui Raisi, șeful poliției iraniene, Ahmad-Reza Radan și șeful serviciului de informații iranian din provincia Lorestan din Iran au fost asasinați. https://halturnerradioshow.com/index.php/news-selections/world-news/iran-intelligence-service-chief-assassinated Chiar dacă Iranul nu va învinovăți oficial Israelul pentru crimă – pentru că nu vor să dea KM o scuză pentru a începe al treilea război mondial – nu înseamnă că nu vor fi luate măsuri.
Comandantul șef al IRGC, Hossein Salami, și șeful Forței Quds, Esmaeil Qa’ani, s-au întâlnit cu liderii și reprezentanții grupurilor proxy ale Iranului, inclusiv Hamas, Hezbollah, Jihadul Islamic Palestinian, FPLP, Ansarullah (Houthis) și grupuri militante irakiene în marja înmormântării lui Raisi. La înmormântare au participat peste 7 milioane de oameni. În timpul întâlnirii, participanții „au trecut în revistă cele mai recente evoluții regionale și au subliniat continuarea jihadului până la obținerea victoriei în Gaza”, potrivit instituțiilor media afiliate IRGC. https://x.com/IranIntl_En/status/1793639733714698276 După aceasta, houthiții au anunțat că au distrus cu rachete 3 nave legate de Israel, inclusiv una în Marea Mediterană. Săptămâna trecută, pentru prima dată, Ministerul Apărării din Egipt a declasificat sute de materiale și documente care datează din războiul din octombrie 1973. Surse Mossad spun că documentele arată clar că Egiptul a câștigat acel război și că sunt gata să se alăture Turciei pentru a ataca din nou, dacă Netanyahu și prietenii săi nu sunt arestați. Este posibil ca aceste atacuri asupra Iranului să fi avut ca scop oprirea Iranului să colaboreze cu Rusia pentru a crea o alternativă la dolarul american într-o operațiune Gaddafi 2.0.
Există o „taxă colonială” în 14 țări africane, care au fost foste colonii franceze, care a dus la plăți anuale substanțiale către Franța, în valoare de aproximativ 500 de miliarde de dolari.
https://stillnessinthestorm.com/wp-content/uploads/2024/05/New-Caledonia-is-also-having-a-revolution.mp4?_=1 Aceste țări au fost sub opresiunea franceză până în 1958, după care și-au câștigat independența. Cu toate acestea, națiuni precum Benin, Burkina Faso, Côte d’Ivoire, Guineea, Mali, Niger, Senegal, Togo, Camerun, Republica Centrafricană, Ciad, Congo, Guineea Ecuatorială și Gabon sunt încă împovărate cu plata taxelor coloniale. Aceste 14 țări au o populație combinată de 174 de milioane și un PIB total nominal de 196 miliarde USD, cu un PIB PPP de 411 miliarde USD. Formal, Franța și-a oprit politica de colonizare, dar colonizarea economică a acestor state africane persistă. O parte din bugetul coloniilor continuă să curgă către banca centrală franceză sub diferite nume și categorii. Acest proces permite Franței să își însușească aproximativ 85% din venitul anual al fostelor colonii. Drept urmare, țările africane se confruntă cu dificultăți financiare și sunt forțate să își împrumute proprii bani de la banca centrală franceză ca datorii. Pentru a-și recupera fondurile, țările africane se limitează să solicite nu mai mult de 20% din suma transferată. Dacă ei caută o sumă mai mare, fostul colonizator are autoritatea de a-i pune veto. Franța susține că doar rambursează banii pe care i-a cheltuit pe clădiri și infrastructură construite cu peste un secol în urmă. Orice refuz al unui conducător african de a plăti taxa colonială duce adesea la o lovitură de stat instigată de Franța. Cea mai recentă lovitură de stat din Niger este diferită, lovitura l-a înlăturat pe președintele prietenos cu Franța… Africanii s-au săturat. Acestea sunt loviturile de stat care au avut loc în coloniile franceze doar în ultimii trei ani: GABON – august 2023; NIGER – iulie 2023; BURKINA FASO – ianuarie 2022; GUINEA – septembrie 2021 ; CIAD – aprilie 2021 ; MALI – august 2020.
https://stillnessinthestorm.com/wp-content/uploads/2024/05/How-to-hide-an-empire-.mp4?_=2
Mai sunt 8 care urmează să intre în cadrul celor 14 care formează sfera de control francez în Africa…
În cea mai recentă dezvoltare, o tentativă de lovitură de stat care implică cetățeni americani tocmai a fost oprită în Congo de Dragonul Negru. https://www.reuters.com/world/africa/democratic-republic-congo-army-says-it-stopped-attempted-coup-2024-05-19/ Renumitul avocat american Tom Renz a depus mărturie în fața Senatului Ohio, susținând că spitalele și medicii au fost „stimulați” să își „ucidă” pacienții pentru a crea iluzia că COVID-19 este o amenințare semnificativă pentru sănătatea publică. Renz a dezvăluit că acest sistem a încurajat spitalele să umfle numărul COVID și chiar să „ucidă” pacienții. „Dacă mergi la spital și obții un test Covid pozitiv, atunci spitalul primește mai mulți bani”, le-a spus Renz parlamentarilor în timpul audierii, „Dacă ești pus pe remdesivir, spitalul primește mai mulți bani. „Dacă ești pus pe un aerisire, spitalul primește mai mulți bani.” „În loc să spunem: „Primești mai mulți bani când acest pacient este sănătos”, am spus, „Primești mai mulți bani când mor.” https://www.thaimbc.com/2024/05/26/top-attorney-testifies-hospitals-were-incentived-to-murder-covid-patients/
Parinti haini cu inima haina
Copil eram in casa voastra plina,
N-ati vrut sa stiti ca sunt copilul vostru.
Ati profitat de mine si mi-ati stricat tot rostul;
Doar pentru voi eram;
Nici pentru mine eu nu trebuia ca sa exist;
Nu trebuia ca si copil sa am eu niciun vis.
Nu trebuia ca sa gresesc la scoala,
Nici sa ma joc cu cei ce eram de-o seama,
Ca-s vagabonzi si fii de depravati
C-o sa ajung ca cei ce-s mari ratati.
Copil de scoala-n clasa-ntai eram
Cand m-ati batut ca note mari nu v-aduceam
Iar cand greseam fara sa vreau ca voi
Pe loc voi ma umpleati de vanatai.
Si urlete si tipete in coridor:
„”Taci ca acum eu te omor”‘.
Astfel de educatie mi-ati dat
Si-acum culegeti ce ati semanat.
Nu mi-ati bagat voi frica de pacat
Pentru a nu va face de rahat.
Si am trait o viata prea crestina,
Parinti barbari,cu inima haina.
Ii laudati pe-aceia care fura,
Mint si tradeaza si injura
Iar pentru ca muncesc si pentru ca traiesc onest
La voi sunt proasta,prost, povara de protest.
Pentru virtute voi m-ati oropsit
Iar la pacat voi m-ati impins voit
Doar crime de avort voi mi-ati impus,
Ca-i o rusine un copil in plus
Ca dar al Dumnezeului de sus.
N-ati vrut sa auziti de modul cum eu vietuiesc;
Voi doar ati vrut sa mint,sa fur ,sa desfranez,
Sa va faliti cu un asa progres.
Parinti haini,barbari si iubitori de-arginti,
Culegeti ce-ati plantat pe la straini.
Ioan.
Sobolanii tradatori isi pregatesc terenul sa-si schimbe corabia…
Iar Graham Allison, autorul articolului de baza oricat de mult ar vrea sa fie obiectiv nu poate, caci ura cu care a afost crescut si educat impotriva Chinei rabufneste in fiece fraza. De exemplu: „SUA sunt cele mai afectate de spionajul industrial practicat de China.”
De fapt lucrurile stau invers, de cand chinezii au impanzit camerele de luat vederi cu recunoastere faciala peste tot in China nu s-a mai putut fura nici de chinezi dar nici de altii. De cand nu s-a mai putut fura capacitatea SUA de a veni mereu cu inventii „proprii” a scazut brusc si nu si-a mai revenit si nici nu exista vre-o sansa sa-si mai revina.
Ura nu poate dispare asa usor si asta o stiu si xenofobii nostri de aici, oricate articole de ale lui Graham Allison ar citi. Ura aduce mereu blestem greu …
SUA – PULVERIZATĂ ÎN REVISTA SRI: CHINA E CEL MAI MARE JUCĂTOR DIN ISTORIA LUMII
de B.T.I. – https://inpolitics.ro/sua-pulverizata-in-revista-sri-china-e-cel-mai-mare-jucator-din-istoria-lumii_1860082428.html
Un material excepțional, dar în egală măsură suprinzător, a fost publicat ieri în revista SRI, ”Intelligence”. Spunem surprinzător pentru că, folosind vorbele unor analiști occidentali, articolul pulverizează, efectiv, Statele Unite și prezintă China, în schimb, în culorile cele mai alese. Țara lui Xi Jinping este zugrăvită ca fiind, de facto, cea mai importantă a lumii, îngropînd americanii, practic, la toate capitolele. China e cel mai mare jucător din istoria lumii, punctează materialul, tradus și compilat de Mihaela N. Un elogiu cu acoperire în fapte, dar cel puțin neașteptat în publicația unui serviciu de informații dintr-o țară care s-a obișnuit demult să prezinte China drept o dictatură și un stat demn de a fi evitat pe mai toate planurile.
„Lăsați China să doarmă. Când se va trezi, va cutremura lumea”. Fie că a aparținut lui Napoleon, fie că a fost rostită mai târziu, afirmația s-a dovedit profetică. Într-adevăr, China s-a trezit. Iar lumea începe să se cutremure. Oricine manifestă un minim interes pentru geopolitică, economie globală sau relații internaționale este atent la ce face China. Și China se dezvoltă. A început să o facă din anii `80 și tot continuă, depășind cu brio inclusiv perioade de crize majore, precum pandemia de Covid-19. Creșterea economică a Chinei este vizibilă chiar și pentru cei care sunt interesați de cultură și artă, de modă și turism.
Aceștia se bucură de ceea ce are China de oferit și lasă statisticile pe mâna experților.
Iar Graham Allison este un astfel de expert.
Fiind unul dintre cei mai importanți analiști în domeniul securității naționale, acesta s-a remarcat prin contribuțiile semnificative pe care le-a avut în politica SUA în anii de criză ai Războiului Rece. Decidenții americani s-au bazat pe expertiza sa pentru gestionarea unor situații complexe cu impact major asupra securității Statelor Unite, precum problematica armelor nucleare sau terorismul. Ulterior, după destrămarea URSS, Graham Allison a continuat să sprijine administrațiile SUA în relațiile cu Rusia și statele ex-sovietice, primind Medalia pentru Servicii Publice Deosebite din partea Departamentului pentru Apărare” scrie revista SRI.
”Printr-o analiză riguroasă, susținută, între altele, de studiile recunoscute ale geografului Halford Mckinder sau politologului Samuel P. Huntington, dar și de expertiza de necontestat a unor oficiali contemporani, precum secretarul de stat american Henry Kissinger și premierul statului Singapore, Lee Kuan Yew, Graham Allison prezintă cum, odată cu revenirea ei pe scena internațională, China contestă poziția de hegemon a SUA. Autorul conturează ipoteza unei lumi în care China se află în centru, o lume care nu se bazează pe valori occidentale precum libertatea și democrația, ci pe ordine și ierarhie armonioasă, principii specifice culturii confucianiste.
Cum a ajuns statul chinez să fie considerat cel mai mare jucător din istoria lumii?
Graham Allison răspunde la întrebarea aceasta printr-o multitudine de exemple care redau ritmul alert de dezvoltare a Chinei pe toate dimensiunile socio-economice.
În demersul său academic, autorul s-a orientat după statistici recunoscute la nivel internațional precum rapoarte ale ONU. Potrivit unui astfel de document, între 1981 și 2004, China a scos o jumătate de miliard de oameni din sărăcia extremă. Expertul american punctează că, 10 ani mai târziu, în 2015, China producea un nou miliardar în fiecare săptămână, depășind astfel SUA.
Conform lui Allison, China a întrecut deja SUA în multe statistici economice, fiind cel mai mare producător al lumii, dar și cel mai mare consumator al celor mai multe categorii de produse. China a importat cel mai mult petrol, a consumat cea mai multă energie și a instalat cele mai multe centrale solare din lume.
Se spune că Roma nu a fost construită într-o zi. Dar Roma nu a fost construită de chinezii din secolul tehnologiei. În 2005, China construia echivalentul, în metri pătrați, al Romei de azi, în doar două săptămâni. Între 2011 și 2013 China a produs și utilizat mai mult ciment decât SUA în tot secolul XX. Centrul de Expoziții și Convenții Tianjin a fost construit în 8 luni. Allison constată, cu amărăciune, că aproximativ 8 luni a durat și reparația a 2 scări rulante mici, cu 21 de trepte fiecare, de la o stație de metrou din Washington.
Unul dintre pilonii principali pentru succesul Chinei în plan tehnologic îl reprezintă într-adevăr obținerea de proprietate intelectuală (R&D vs. RD&Theft), dublat de amploarea mijloacelor cibernetice utilizate în acest scop. Iar SUA sunt cele mai afectate de spionajul industrial practicat de China. Potrivit autorului, în America există doar două tipuri de mari corporații: cele care au fost piratate de chinezi și cele care nu știu că au fost piratate de chinezi.
Concluzia lui Allison este că statul chinez de azi face, în câteva ore, ceea ce SUA realizează în câțiva ani. „Dezvoltarea Chinei s-a produs atât de rapid că nici nu am avut timp să fim uimiți”, remarca fostul președinte ceh Vaclav Havel, surprinzând hotărârea cu care China dorește să-și atingă obiectivele.
Cele prezentate anterior au menirea să șocheze cititorul. Pentru că mulți știu de dezvoltarea Chinei, dar puțini sunt conștienți de magnitudinea sa și de implicațiile pe care noua sa putere economică le are asupra unui sistem internațional bazat pe niște reguli adoptate pe vremea când China nu conta. Pot cifrele de mai sus să provoace un stres cronic, structural SUA? Care este răspunsul SUA la o astfel de revenire a statului chinez pe scena internațională?
Graham Allison subliniază că liderii de la Beijing au „demonstrat o măiestrie unică” în folosirea instrumentelor de soft power. Potrivit autorului, când situația o impune, China folosește „morcovul și bățul” puterii sale economice pentru a obține ce dorește: cumpără, vinde, sancționează, investește sau își însușește.
În unele cazuri, China știe că timpul curge în favoarea sa, astfel că nu se grăbește să intervină, să lupte. Un exemplu în acest sens este propunerea lui Deng Xiaoping de a amâna soluționarea unei dispute teritoriale cu Japonia timp de o generație. China aplică uneori o politică externă desprinsă din învățămintele lui Sun Tzu: „excelența supremă constă nu în câștigarea tuturor bătăliilor, ci în înfrângerea dușmanului fără să lupți deloc”.
Văzând că, odată cu ascensiunea sa pe scena internațională, nu i se recunoaște un rol mai important în cadrul organizațiilor mondiale dominate de SUA, China a început să construiască noi sisteme de alianțe, în care ea să fie centrul. Astfel, a înființat Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură, BRICS sau inițiativa One Belt One Road (OBOR sau BRI). Prin OBOR, China și-a propus construcția unor rețele de autostrăzi, căi ferate de mare viteză, aeroporturi, porturi, conducte, linii electrice, cabluri de fibră optică în toată Eurasia. OBOR are peste 900 de proiecte al căror cost total se ridică la 1,4 trilioane de dolari, echivalentul a 12 Planuri Marshall.
Graham Allison atenționează că, spre deosebire de SUA, China gândește și aplică politici pe termen foarte lung, și nu caută să obțină victorii prin bătălii decisive. Autorul explică asta prin analogia construită de expertul în securitate David Lai, de la US Army War College. Deși SUA joacă șah pe scena internațională, reușind de-a lungul istoriei să fie cu câteva mișcări înaintea multor adversari, China adoptă mai degrabă jocul de go. Diferențele majoră între cele două stiluri constau în raportarea la timp, dar și strategia adoptată pentru a câștiga. În timp ce jocul de șah presupune dominarea centrului și învingerea cât mai rapidă a adversarului, un jucător de go caută să își încercuiască oponentul și își construiește treptat avantajul. Acesta mizează pe câștiguri mai mici, în schimbul riscului care derivă din încercarea de a anihila rapid adversarul.
Războiul nu este inevitabil, dar este posibil. Aceasta este concluzia autorului. Cât este însă de probabil? Graham Allison explică, cu un ton de avertizare, că, „dacă SUA și China vor continua să meargă pe actualele traiectorii, un război între ele, în deceniile următoare, nu este numai posibil, ci mult mai probabil decât sunt dispuși să admită mulți dintre noi” se mai arată în analiza publicată de Intelligence. (B.T.I)
Sobolanii tradatori isi pregatesc terenul sa-si schimbe corabia…
Iar Graham Allison, autorul articolului de baza oricat de mult ar vrea sa fie obiectiv nu poate, ura cu care a afost crescut si educat impotriva Chinei rabufneste in fiece fraza. De exemplu: „SUA sunt cele mai afectate de spionajul industrial practicat de China.”
De fapt lucrurile stau invers, de cand chinezii au impanzit camerele de luat vederi cu recunoastere facila peste tot in China nu s-a mai putut fura nici de chinezi dar nici de altii. De cand nu s-a mai putut fura capacitatea SUA de a veni mereu cu inventii „proprii” a scazut brusc si nu si-a mai revenit si nici nu exista vre-o sansa sa-si mai revina.
Ura nu poate dispare asa usor si asta o stiu si xenofobii nostri de aici, oricate articole de ale lui Graham Allison ar citi.
SUA – PULVERIZATĂ ÎN REVISTA SRI: CHINA E CEL MAI MARE JUCĂTOR DIN ISTORIA LUMII
de B.T.I. – https://inpolitics.ro/sua-pulverizata-in-revista-sri-china-e-cel-mai-mare-jucator-din-istoria-lumii_1860082428.html
Un material excepțional, dar în egală măsură suprinzător, a fost publicat ieri în revista SRI, ”Intelligence”. Spunem surprinzător pentru că, folosind vorbele unor analiști occidentali, articolul pulverizează, efectiv, Statele Unite și prezintă China, în schimb, în culorile cele mai alese. Țara lui Xi Jinping este zugrăvită ca fiind, de facto, cea mai importantă a lumii, îngropînd americanii, practic, la toate capitolele. China e cel mai mare jucător din istoria lumii, punctează materialul, tradus și compilat de Mihaela N. Un elogiu cu acoperire în fapte, dar cel puțin neașteptat în publicația unui serviciu de informații dintr-o țară care s-a obișnuit demult să prezinte China drept o dictatură și un stat demn de a fi evitat pe mai toate planurile.
„Lăsați China să doarmă. Când se va trezi, va cutremura lumea”. Fie că a aparținut lui Napoleon, fie că a fost rostită mai târziu, afirmația s-a dovedit profetică. Într-adevăr, China s-a trezit. Iar lumea începe să se cutremure. Oricine manifestă un minim interes pentru geopolitică, economie globală sau relații internaționale este atent la ce face China. Și China se dezvoltă. A început să o facă din anii `80 și tot continuă, depășind cu brio inclusiv perioade de crize majore, precum pandemia de Covid-19. Creșterea economică a Chinei este vizibilă chiar și pentru cei care sunt interesați de cultură și artă, de modă și turism.
Aceștia se bucură de ceea ce are China de oferit și lasă statisticile pe mâna experților.
Iar Graham Allison este un astfel de expert.
Fiind unul dintre cei mai importanți analiști în domeniul securității naționale, acesta s-a remarcat prin contribuțiile semnificative pe care le-a avut în politica SUA în anii de criză ai Războiului Rece. Decidenții americani s-au bazat pe expertiza sa pentru gestionarea unor situații complexe cu impact major asupra securității Statelor Unite, precum problematica armelor nucleare sau terorismul. Ulterior, după destrămarea URSS, Graham Allison a continuat să sprijine administrațiile SUA în relațiile cu Rusia și statele ex-sovietice, primind Medalia pentru Servicii Publice Deosebite din partea Departamentului pentru Apărare” scrie revista SRI.
”Printr-o analiză riguroasă, susținută, între altele, de studiile recunoscute ale geografului Halford Mckinder sau politologului Samuel P. Huntington, dar și de expertiza de necontestat a unor oficiali contemporani, precum secretarul de stat american Henry Kissinger și premierul statului Singapore, Lee Kuan Yew, Graham Allison prezintă cum, odată cu revenirea ei pe scena internațională, China contestă poziția de hegemon a SUA. Autorul conturează ipoteza unei lumi în care China se află în centru, o lume care nu se bazează pe valori occidentale precum libertatea și democrația, ci pe ordine și ierarhie armonioasă, principii specifice culturii confucianiste.
Cum a ajuns statul chinez să fie considerat cel mai mare jucător din istoria lumii?
Graham Allison răspunde la întrebarea aceasta printr-o multitudine de exemple care redau ritmul alert de dezvoltare a Chinei pe toate dimensiunile socio-economice.
În demersul său academic, autorul s-a orientat după statistici recunoscute la nivel internațional precum rapoarte ale ONU. Potrivit unui astfel de document, între 1981 și 2004, China a scos o jumătate de miliard de oameni din sărăcia extremă. Expertul american punctează că, 10 ani mai târziu, în 2015, China producea un nou miliardar în fiecare săptămână, depășind astfel SUA.
Conform lui Allison, China a întrecut deja SUA în multe statistici economice, fiind cel mai mare producător al lumii, dar și cel mai mare consumator al celor mai multe categorii de produse. China a importat cel mai mult petrol, a consumat cea mai multă energie și a instalat cele mai multe centrale solare din lume.
Se spune că Roma nu a fost construită într-o zi. Dar Roma nu a fost construită de chinezii din secolul tehnologiei. În 2005, China construia echivalentul, în metri pătrați, al Romei de azi, în doar două săptămâni. Între 2011 și 2013 China a produs și utilizat mai mult ciment decât SUA în tot secolul XX. Centrul de Expoziții și Convenții Tianjin a fost construit în 8 luni. Allison constată, cu amărăciune, că aproximativ 8 luni a durat și reparația a 2 scări rulante mici, cu 21 de trepte fiecare, de la o stație de metrou din Washington.
Unul dintre pilonii principali pentru succesul Chinei în plan tehnologic îl reprezintă într-adevăr obținerea de proprietate intelectuală (R&D vs. RD&Theft), dublat de amploarea mijloacelor cibernetice utilizate în acest scop. Iar SUA sunt cele mai afectate de spionajul industrial practicat de China. Potrivit autorului, în America există doar două tipuri de mari corporații: cele care au fost piratate de chinezi și cele care nu știu că au fost piratate de chinezi.
Concluzia lui Allison este că statul chinez de azi face, în câteva ore, ceea ce SUA realizează în câțiva ani. „Dezvoltarea Chinei s-a produs atât de rapid că nici nu am avut timp să fim uimiți”, remarca fostul președinte ceh Vaclav Havel, surprinzând hotărârea cu care China dorește să-și atingă obiectivele.
Cele prezentate anterior au menirea să șocheze cititorul. Pentru că mulți știu de dezvoltarea Chinei, dar puțini sunt conștienți de magnitudinea sa și de implicațiile pe care noua sa putere economică le are asupra unui sistem internațional bazat pe niște reguli adoptate pe vremea când China nu conta. Pot cifrele de mai sus să provoace un stres cronic, structural SUA? Care este răspunsul SUA la o astfel de revenire a statului chinez pe scena internațională?
Graham Allison subliniază că liderii de la Beijing au „demonstrat o măiestrie unică” în folosirea instrumentelor de soft power. Potrivit autorului, când situația o impune, China folosește „morcovul și bățul” puterii sale economice pentru a obține ce dorește: cumpără, vinde, sancționează, investește sau își însușește.
În unele cazuri, China știe că timpul curge în favoarea sa, astfel că nu se grăbește să intervină, să lupte. Un exemplu în acest sens este propunerea lui Deng Xiaoping de a amâna soluționarea unei dispute teritoriale cu Japonia timp de o generație. China aplică uneori o politică externă desprinsă din învățămintele lui Sun Tzu: „excelența supremă constă nu în câștigarea tuturor bătăliilor, ci în înfrângerea dușmanului fără să lupți deloc”.
Văzând că, odată cu ascensiunea sa pe scena internațională, nu i se recunoaște un rol mai important în cadrul organizațiilor mondiale dominate de SUA, China a început să construiască noi sisteme de alianțe, în care ea să fie centrul. Astfel, a înființat Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură, BRICS sau inițiativa One Belt One Road (OBOR sau BRI). Prin OBOR, China și-a propus construcția unor rețele de autostrăzi, căi ferate de mare viteză, aeroporturi, porturi, conducte, linii electrice, cabluri de fibră optică în toată Eurasia. OBOR are peste 900 de proiecte al căror cost total se ridică la 1,4 trilioane de dolari, echivalentul a 12 Planuri Marshall.
Graham Allison atenționează că, spre deosebire de SUA, China gândește și aplică politici pe termen foarte lung, și nu caută să obțină victorii prin bătălii decisive. Autorul explică asta prin analogia construită de expertul în securitate David Lai, de la US Army War College. Deși SUA joacă șah pe scena internațională, reușind de-a lungul istoriei să fie cu câteva mișcări înaintea multor adversari, China adoptă mai degrabă jocul de go. Diferențele majoră între cele două stiluri constau în raportarea la timp, dar și strategia adoptată pentru a câștiga. În timp ce jocul de șah presupune dominarea centrului și învingerea cât mai rapidă a adversarului, un jucător de go caută să își încercuiască oponentul și își construiește treptat avantajul. Acesta mizează pe câștiguri mai mici, în schimbul riscului care derivă din încercarea de a anihila rapid adversarul.
Războiul nu este inevitabil, dar este posibil. Aceasta este concluzia autorului. Cât este însă de probabil? Graham Allison explică, cu un ton de avertizare, că, „dacă SUA și China vor continua să meargă pe actualele traiectorii, un război între ele, în deceniile următoare, nu este numai posibil, ci mult mai probabil decât sunt dispuși să admită mulți dintre noi” se mai arată în analiza publicată de Intelligence. (B.T.I)