Exodul evreilor? Încotro?

Dupa “Fuga din Afganistan” unde SUA si-a parasit si armele si munitiile cat si drapelul de Hegemon al Planetei, Israelul a inceput sa schimbe si el placa, gasind noi optiuni pentru politica lor externa, ce nu va mai putea fi sprijinita de Hegemon

A TREIA OPȚIUNE A ISRAELULUI FAȚĂ DE IRAN
– Război, a trăi în umbra unui Iran nuclear – sau PACE
Dmitri Shumsky

Benny Morris a afirmat într-un articol recent că Israelul are două opțiuni – ambele despre care a recunoscut că sunt îngrozitoare – pentru a face față amenințării nucleare a Iranului. Fie distruge instalațiile nucleare ale Iranului, ceea ce ar putea duce la război atât cu Iranul, cât și cu sateliții săi, fie se împacă cu un Iran nuclear, pentru a trăi în umbra sa și riscul unui atac nuclear.

Dar există și o a treia opțiune pe care a ignorat-o – căutarea unui acord de pace între Israel și Iran, indiferent dacă acesta din urmă devine sau nu o putere nucleară.
Opțiunile Morris enumerate și analizate sunt ambele realiste, care sunt în mod clar evidente în realitatea politică existentă. A treia opțiune, pacea cu Iranul, pare una imaginară, nerealistă și utopică. Cu toate acestea, Israelul nu are privilegiul de a ignora această opțiune.

În primul rând, orice națiune care dorește să trăiască – inclusiv națiunile complet sau parțial înconjurate de dușmani – ar trebui să țină cont nu numai de scenariile de conflict, ci și de un orizont diplomatic pentru a face pace cu dușmanii săi la un moment dat.
În al doilea rând, încă de la începutul sionismului modern, politica sionistă a fost caracterizată nu doar de un simț acut pentru realitatea actuală, ci și de elemente de gândire utopică, de a se strădui neobosit să schimbe realitatea existentă.
Această combinație sionistă unică între o abordare realistă și una utopică, pe care prof. Yosef Gorny, expert în sionism, a numit-o „realism utopic”, lipsește cu desăvârșire atât din analiza prof. Morris, cât și din politicile Israelului privind amenințarea iraniană.

Una dintre caracteristicile unice ale sionismului istoric a fost capacitatea sa de a transforma ceea ce părea o viziune utopică în orice moment istoric dat într-o realitate. Într-adevăr, ceea ce pare la suprafață a fi o utopie detașată de realitatea actuală reflectă adesea un subcurent profund, ascuns în acea realitate care va ieși într-o zi la suprafață și va deveni relevant odată ce circumstanțele se vor schimba. Conflictul în curs dintre Iran și Israel s-ar putea dovedi a fi un exemplu important în acest sens.

La suprafață, ostilitatea reciprocă dintre Israel și Iran este o prăpastie căscată imposibil de acoperit. Dar când privim mai adânc, este clar că această ostilitate provine mai mult din lumea rațională a intereselor și a luptelor geopolitice pentru putere decât din fanatismul sau ideologia religioasă.
Chiar dacă conducătorii șiiți au distrus frecvent viețile minorităților lor evreiești de-a lungul istoriei, cauza directă și principală a urii Iranului față de Israel în zilele noastre nu este teologia șiită, ci faptul că Israelul este cel mai loial aliat al Americii în regiune.

Statele Unite sunt inamicul jurat al Iranului și a câștigat acest titlu onest prin amestecul său neîncetat în afacerile interne ale Iranului în a doua jumătate a secolului precedent. În consecință, dacă relațiile dintre America și Iran iau într-o zi o întorsătură pozitivă, acest lucru ar putea afecta, de asemenea, în mod favorabil relațiile Iranului cu Israelul.

Evident, orice scenariu care implică reconcilierea dintre Iran și „marele Satan”, așa cum America este considerată de regimul ayatollahilor, este o viziune utopică. Prin urmare, opțiunea unui acord de pace între Iran și „micul Satan”, așa cum ayatollahii nu termenul Israel, se află strict în domeniul imaginației.
Cu toate acestea, simpla realizare a faptului că relația dintre Iran și Israel depinde de un factor fundamental rațional și s-ar putea schimba – interesele geopolitice ale Iranului cu privire la America, care, ca orice set de interese, are tendința de a se schimba în timp – ar putea contribui pe termen lung la promovarea unui viitor limbaj de reconciliere între Israel și Iran.

Acest lucru se datorează faptului că înțelegerea că dușmanul nostru, la fel ca noi, este condus de calcule raționale cost-beneficiu ar putea contesta demonizarea acestui inamic. Iar contestarea demonizării inamicului este o condiție de bază pentru ca într-o zi să se facă posibilă ajungerea la un acord de pace cu acesta.

În schimb, modul actual de a vorbi despre Iran al Israelului, care a fost reflectat în mod clar în articolul lui Morris, este plin de demonizare zdrobitoare și ultimatumuri, până la punctul de a descrie în mod absurd Iranul – o țară foarte precaută care tinde să lucreze indirect împotriva dușmanilor săi, prin proxy-urile sale – ca o țară care ar fi dispusă să se sinucidă pentru a ataca Israelul cu arme nucleare.

Această demonizare nu este necesară din două motive. În primul rând, ignoră factorii concreți care determină ostilitatea Iranului față de Israel și, prin urmare, ar putea afecta judecata Israelului și capacitatea sa de a evalua natura și dimensiunile amenințării iraniene în mod fapt și judicios. În al doilea rând, această demonizare – care este o reflectare aproape perfectă a limbajului Iranului despre „marele Satan” și „micul Satan” în ceea ce privește America și Israelul – contribuie la alunecarea continuă a regiunii spre un război total, fără a încerca măcar să deschidă un dialog de reconciliere.

În mod evident, Israelul trebuie să cântărească ambele opțiuni sumbre pe care Morris le-a propus în articolul său cu toată seriozitatea cuvenită și să continue să se pregătească pentru un posibil conflict militar cu Iranul. Dar, în același timp, Israelul ar trebui să înceteze bâlbâiala sa demonizantă despre Iran și, în spiritul realismului utopic istoric al sionismului, să-și provoace dușmanul principal cu limbajul păcii.

În mod surprinzător, nu este de neconceput că există de fapt membri ai establishment-ului iranian care, în inima lor, așteaptă să întindă o mână israelului în pace și dor de reconciliere între aceste două popoare antice ale civilizației orientului mijlociu.

Sursa: Haaretz: https://www.haaretz.com/israel-news/israel-s-third-option-for-dealing-with-iran-1.10309313
Traducerea: CD