A murit Eugen Marinescu. Liderul promoției noastre, promoția 1965 a Facultății de limba și literatura română, cea mai numeroasă din istoria Universității. Eugen Marinescu a fost liderul UTC al celor peste 300 de aspiranți la catedre, redacții, edituri, lauri academici… Merită să fie pomenit ca lider, avea vocație de șef, îi plăcea să fie „responsabil”, nu suporta să stea deoparte, să nu se vâre în frunte și să rezolve ce era de rezolvat!
I se potrivea cel mai bine bancul cu oltenii: „cum recunoști pe un oltean dintr-un grup de persoane? Simplu: strigi Șefule! Și cine se întoarce, simțindu-se strigat, e sigur oltean!”
Cu statura sa destul de joasă fusese mare amator și jucător de …handbal! I se potrivea de minune!
Unii colegi ar spune că a fost politrucul promoției! A fost, dar trebuie spus că a fost și un coleg minunat! N-am auzit să fi pus vreun cuvînt rău pentru vreun coleg, să fi făcut vreun rău cuiva!
Deseori caraghios, dar și vanitos, ambițios, s-a străduit să-și depășească condiția de flăcău venit de la țară și a reușit, fără să-și ascundă obârșia rurală, țărănească. Pot spune că a onorat-o!
Pentru mine a fost întruparea cumsecădeniei, a colegialității, a dorinței de a face bine în jurul său. Îi și plăcea să se laude cu faptele sale, cu dovezile de cumsecădenie și colegialitate. Nu se putea abține și pomenea des de isprăvile sale. Și de ce, la urma urmelor, nu ar fi făcut-o?! Era meritul său, ca om al partidului, că nu făcuse nimănui vreun rău, cum părea a fi regula. S-a străduit să fie un om corect și a fost. Bun profesor, îi plăcea mai ales munca de organizator.
Bun familist, bun ca părinte, a fost un exponent al corectitudinii politice de dinanite de 1990. După 1990 nimeni nu i-a reproșat activitatea ca membru al PCR, ca activist al PCR. Îi reproșez că a plecat prea devreme, înainte de a organiza întâlnirea noastră de la vară…
Fie-i țărîna ușoară lui Eugeniu Marinescu, bunul nostru coleg!
Ion Coja
@jmt,
Domnule jmt.
cu indrazneala justificata de apartenenta la contingent vecin cu Eugen Marinescu si I.C. – primul hodineasca in ruhe / la al doilea sa-i ingradim ograda cu lanturi de fier ca moartea sa nu-l gaseasca , virgula, propun corecturi la Balada Tineretii.-
Trenurile numai AZI sunt asteptate ” in stil Godot „, in acele vremuri circulau al-dracu-de-punctual , Tata urca in Marinica la 3:30 AM ca sa ajunga la 7:00 AM in Combinatul Metalurgic Resita , erau navetistii cei ce asigurau furnalele partidului in timp ce grasii oraseni priveau pe geam !
Cat despre mine, nici vorba de disperare ca neaparat sa intru la facultate si apoi sa fiu protopop la catedrala partidului … eram bucuros ca aveam in buzunar asigurarea unei burse de 400 lei pa baza de Contract cu Intreprinderea XYZ, si la fel toti caministii de la Semanatoarea pe Dambovita ! Taxe scolare pentru absolventii IPB Gh-G-Dej – dealtfel pe toata tara : ioc!!.Disperarea a fost justificata in cazul progeniturii mele pentru care lunar am virat din contul de la Deutsche Bank echivalentul 1 kUSD desi functiona schema cu schimbul de studenti , deci taxele scolare erau absente : aci erau doar banii vitali acoperiti !
Da, domnule jmt, e cazul de a gandi iertare din partea generatiei noastre pentru inexactitatea comisa in : eram tineri , dar nu cu parul tuns scurt ruseste, ci cu frizura creasta – de – cocos , stil Sergiu Malagamba vanati de dubletul de militieni pe peronul Garii de Nord si fumam tigari straine cumparate din localul Berlin din pasajul CASA CCA. Drept e ca aveam camasa de „nylon ” si ne-a prins bine in obiectiv ghitaristul din Popa-Nan cu : ” Dimineata a sosit cu trenu-n gara Constantin crescut la tara intr-un sat din Baragan … Mai greseste omu !
Eu sunt bucuros ca ma simt citat printre ” copil sarac al tarii , cu originea sanatoasa” si deasemeni ca si la mine s-a referit legionarul Petre Tutea cand striga in gura mare in sala de la AtheneePalace : nu uitati, Nicalai e cel care in 30 ani v-a mutat 50% din popor de la curu vacii la oras !
Recunosc ca de acum ma voi mandri cu noua calitate de ” Fost Protopop in catedrala partidului „, si dela caz la caz chiar o voi mentiona in autobiografii – ghinion ca nu intrevad unde mi se va cere asa ceva ; gandesc ca raposatul Efraim Kishon / iubirea mea deacum / se va bucura pentru destainuirea noii calitati la un pahar la crasma din rai !
La MULTI si la mai BINE ! Ionica D.P. Pogonici
Dle Coja, ti-am citit articolul trist de mai sus. Nu ti-am cunoscut colegulm dar mia-m amitit de vremurile cind am ratacit si eu nitel pe la poarta „facultatii de cetire” de pe Edgar Quinet, Ca semn ca mi-a ramas o zgirietura in isoria mea emotionala, indraznesc sa atasez o poezioara de atunci care prin minune a supravietuit potopului transientei mele.
Balada Mioritei
In ultima vreme am inceput sa ne intorcem acasa
Ingindurati, fara sa ne mai uitam unii la altii,
Ca si cum nimic nu ar mai fi contat.
Am inceput chiar sa nu ne mai minunam cum vremea a trecut.
Verile au trecut si ele,
Au trecut si toamnele nenumarate,
E aproape iarna
Si pe peronul inghetat, al unei gari indepartate,
Ale unei alte lumi,
Pe unde trenurile mele se intorc mereu intirziate
Asteptindu-l pe Godot.
Imi amintesc cum am copilarit
Pe vremurile mineriadelor de fiecare zi:
Toamna coborau in stoluri, veniti cu trenul.
Asupra orasului
Baieti tunsi scurt, cu cravate pe elastic
Cu genti cu miros de mere si adeverinte de sanatate
Veneau sa dea la facultate.
Se inghesuiau la portile de fier forjat, tupilati in grupuri rusinoase,
Ca niste mirese indoliate.
Disperati sa intre protopopi la manastirea partidului
Bucurosi ca au fost copii saraci ai tarii si cu originea sanatoasa,
Lasind acasa prin bordeiele pustii
O Miorita insarcinata si flaminda.
Mi-a plăcut poezia. O voi pune pe prima pagină.