Cornel-Dan NICULAE
16 aprobate
carpathia_rex@yahoo.com
95.76.1.218
Eu nu îl „somez“ nimic pe domnul profesor Cristian Troncotă. Nici prin gând nu mi-ar fi trecut să îmi permit aşa ceva. Folosirea pluralului de către V.M. („vă somăm“) alături de invocarea imediată a numelui meu (într-un context defăimător, oricum) are caracterul unei diversiuni provocatoare (conştientă sau nu, căci B.O.R. a declarat prin purtătorul său de cuvânt că V.M. este lipsit de discernământ, când, cu o lună înainte de referendumul pentru familie – susţinut de Biserică -, a lansat imens şi intens auto-mediatizata sa plângere / sesizare penală împotriva Bisericii, cum că ar fi promotoare a crimelor din Vechiul Testament, mediatizare amplificată denigrator pentru Biserică inclusiv prin evreiescul Mediafax şi prin aproape toate posturile tv; Antena 3, Pro tv etc,).
Eu nu am găsit nici un reproş de făcut domnului profesor Cristian Troncotă în textul meu (care era oricum nepublicabil încă, cum am precizat), direcţie în care duce dezbaterea şi acuzele V.M., şi nu înţeleg necesitatea invocării (şi a) numelui meu într-o acţiune care îi aparţine în exclusivitate, demarată în stilul lui caracteristic, terfelitor.
*
Dimpotrivă, eu am criticat metoda „holocaustologilor“ ca, mai ales în documentul oficial (raport „prezidenţial“), de acuzare a României, să nu au citeze corect actul publicat de domnul profesor Troncotă, ci aproape întotdeauna trunchiat, adică de a nu arăta că Siguranţa transmitea doar informaţia despre ce pretindeau conducerea evreilor şi sinagogile ca număr de evrei morţi la „pogrom“, ci „holocaustologii“ au invocat fals, negru pe alb, raportul SSI ca pe un document al statului român prin care statul recunoaşte că a produs acel număr de morţi („SSI-ul românesc a făcut cunoscut că 13.266 de evrei au murit“, cum scrie răstălmăcitor raportul oficial de acuzare a României, asumat de preşedinţia României până în prezent).
Se vede din cartea domniei sale, „Eugen Cristescu, Omul de taină al mareşalului“ (Editura Elion), că prin prezentarea acestor documente, domnul profesor Troncotă nu dorea să dea apă la moară holocausticilor, cum îl acuză insinuat V.M. (într-un proces de intenţie public), ci dorea să demonteze afirmaţiile făcute de Matatias Carp (unul din primii mari acuzatori ai României) că dosarul de la SSI privind morţii şi „pogromul de la Iaşi“ ar fi fost „distrus pentru a se ascunde adevărul“, ci doar că „documentele au fost într-adevăr dislocate [în arhivele Siguraţei/Securităţii/SRI] din unitatea lor arhivistică naturală şi conexate prin diverse alte dosare sau depozite de arhive a căror organizare şi exploatare se făcea după cu totul alte principii decât cele ale unei arhive istorice“.