Limba polonă şi caşi-iştii
Caşiiştii sunt maniacii „ca şi“-ului, cea mai murdară şi mai penibilă atitudine lingvistică a aşa-zişilor „dăştepţi“ ai limbii.
Andrei Pleşu spunea undeva că nu se mai poate face nimic cu această atât de urâtă apucătură.
Eu cred şi sper că se mai poate şi că ea trebuie tratată cu severitate. Chiar înfierată.
Domnul Iohannis şi cu domnul Dragnea nu par a se iubi prea tare, dar şi unul şi altul mai apelează din când în când la fatidicul „ca şi “… Uite, că afară de interesul naţional, îi mai poate solidariza ceva. Încrederea în „ ca şi“!
Dar eu, vă rog, încetaţi odată! Cacofonia nu-i aşa de gravă ca „ca şi “-ul ăsta blestemat!
Iar Ion Luca Caragiale dacă semna aşa, ştia el ce face! Cum ar fi trebuit să semneze? Ion Luca Ca şi Caragiale?
Cred că dac-ar mai trăi, aşa ar semna, pentru ca mişto-ul lui suveran să dea lovitura decisivă!
Şi mai mă oripilează ceva. Eu nu ştiu limba polonă, dar atâta lucru, că grupul „ ck“ se citeşte „ţk“, mai ştim şi noi! Iar crainicii ăştia sportivi, cărora le umblă atâtea nume străine prin gură, ar putea să-nveţe şi chestia asta şi să nu mai pronunţe Vozniachi sau Lisichi . Fetele astea frumoase sunt poloneze toată ziua, chiar dacă joacă pentru Danemarca sau pentru Germania. Aşa că trebuie pronunţat Wozniaţki şi respectiv Lisiţki, ca şi numele scritorului polonez Jan Potocki, autorul celebrului roman scris în limba franceză „Manuscrit trouvé à Saragosse “ care se pronunţă Potoţki! Deşi un francez n-ar spune, Doamne fereşte, Potoţki , ci numai Potochi, că aşa sunt francezii!
Dar limba română obişnuieşte să respecte limba de la origine a numelor, nu ca francezii, care zic dragilor noştri concetăţeni Nastaz sau Alep!
Iar când aud pe unii cum pronunţă numele marelui scriitor columbian Gabriel Garcia Marquez ca în limba portugheză, adică Marcheş, mă apucă pur şi simplu tremuriciul, pentru că în Columbia se vorbeşte spaniola, nu portugheza, iar „ş“ în spaniolă nu există! Plus că mai are limba asta castiliană obiceiul de a nota accentul uneori, în cazul de faţă pe „a “ de la Marquez şi pe „i“ de la Garcia! Ce să fac, dacă n-am o tastatură spaniolă!?
Astea cu polona şi cu spaniola or fi hachiţe de-ale mele, poate-or zice unii, însă chestia caşi-ismului e o problem gravă, eu o consider chiar de siguranţă naţională!
Şi presupun că a fost introdusă la noi de unii vecini, care nu ne iubesc şi vor să ne strice limba, mai ales pe cea a demnitarilor şi a sportivilor, categoriile cu care noi ne mândrim cel mai tare, mai ales pe plan internaţional! Plus că aproape numai ei apar la televizor, ei şi curvele de la emisiunile de caterincă…
Totuşi, cea mai cumplită caşi-izare din ultima vreme am auzit-o de la proaspăta ministreasă a tineretului şi sportului, care cu o înverşunare demnă de cauze mai serioase, caşi-iza pur şi simplu delirant, aplicând
„ca şi “ -ul pe post de foarte tăioasă repetiţie oratorică: ca şi aia, ca şi ailaltă, ca şi cealaltă, ca şi ce ,ca şi nu ştiu ce… ca şi…
M-am dus în altă cameră!
Şi iată că „ca şi“-ul s-a instalat cu o nebănuită violenţă guvernamentală, ca şi în orizontul ăsta atât de proaspăt al tinerei politruce şi ca şi…
Dar am o idée! Dacă acum servicul de pază şi protecţie nu mai e dorit să păzească miniştrii, n-ar putea până una-alta să se ocupe de chestia asta cu „ca şi-ul “ şi să ne păzească limba de el? Măcar să-i monitorizeze pe ăştia care împut limba şi să şi cerceteze cine a băgat microbul cu „ca şi“-ul în limba românească!
Şi să-i bage la popreală!
PUȘI Dinulescu
Cât despre comentatorii sportivi, prefer sî închid sonorul si sa urmaresc meciul pe mute. N-au invatat nimic de la Topescu, tot ce-a venit după el e catastrofă si s-au si inmultit, nu mai poti urmari un meci fara sa te agreseze sonor doi comentatori unul mai incult ca altul si care te briază de-ti vine sa spargi televizorul.
Ca și-ul mai treacă-meargă, dar nu uitati de decât-ul care ne omoară zilele si ne zgârâie timpanele…A patruns si-n Ardeal de te doare mintea! Eu vreau decât să dispară acest decât idiot, ăsta da, decât face de rusine frumoasa limba românească si-o manelizează!
Odata, mai demult, in fiecare dimineata, un domn profesor filolog ne vorbea la radio despre gramatica limbii romane. Ne spunea lucruri interesante, intr-un mod placut si il ascultam ori de cate ori puteam , pana ce dl. profesor a ajuns la chestia cu ” ca si „, pe care nu a desfiintat-o , asa cum as fi crezut, ci doar a circumstantiat-o ( ca sa zic si eu asa ), spre a nu se mai folosi in felul prostesc in care se folosea si se foloseste pana azi. Am crezut ca dl. profesor avea sa ne explice ca chestia cu „ca si ” ( aparuta, dupa toate probabilitatile prin 1948 cu ” ca si contabil ” cum declarau, umili, ca lucreaza fostii finantisti a caror meserie isi pierduse suportul dupa nationalizare ), nu este deloc necesara, cu conditia sa gandim inainte ceea ce avem de comunicat. Daca, de ex., esti muncitor, atunci ii spui cui te-ntreaba ca ” sunt muncitor „, daca esti doctor- atunci spui „sunt doctor” , nu lucrez ca si muncitor,ori ca si doctor, ceea ce ar insemna ca, in realitate, nu esti muncitor, sau doctor. Cei din 1948 nu fusesera contabili, ci brokeri, ori dealeri la bursa ( de ex.), dar pentru pacatele lor, ajunsesera contabili. In cazul lor, „ca si” era cat-de-cat justificat. Asadar, ” ca si „,unul dintre cele mai oribile aspecte ale limbii roamne de azi,nu este deloc necesar si este uzitat doar de prostii mai vechi si de absolventii mai noi, care, folosindu-l cred ca vorbesc elevat. Pe Wozniatchi am auzit-o eu insumi vorbind in pauza unui meci cu dl. tatal sau, antrenorul ei , in limba polona. Si nu cred ca pretindeau ca sunt familia Wozniaki. Chestia cu Wozniaki ( ca si Lisiki ), ca si alte nume care nu sunt anglo-saxone, dar sunt pronuntate la modul anglo-saxon de doctii comentatori TV. este un exemplu in plus a prostescului si inutilului servilism romanesc. Mai ales inutilului. P.S.Sunt curios cum pronunta numele in cauza doamna Luminita Paul.