 Victor Grigor348 aprobate grigor.victor@yahoo.com 188.27.145.1 |
Nu cunosc afirmatiile lui Paul Goma cu privire la masacrul de la Fantana Alba. Nu cunosc etnia granicerilor si NKVD-istilor care au deschis focul impotriva conationalilor nostri ce voiau sa fuga din Raiul Sovietic (la 1 aprilie 1941 in localitatea Fantana Alba) pentru a se refugia in Rom^nia; asa cum nu cunosc in amanunt nici etnia soldatilor care i-au impuscat pe partizanii anticomunisti din muntii nostri pana prin 1959. In mod sigur, multi dintre acestia din urma erau militari in termen apartinand minoritatii maghiare, pentru ca majoritatea „eroilor trupelor de securitate „,ucisi in aceste lupte de catre partizani, au fost unguri.
Chiar daca toti miltarii si agentii sovietici, care in 1941 au tras in rom^ni la Fantana Alba, au fost „ucrainieni”, iar nu rusi, ei nu au actionat in numele statului independent Ucraina si n-au purtat uniforma acestuia, nici n-au actionat dupa legile acestui stat, nici dupa ordinele date de conducerea Armatei Nationale Ucrainiene, asa cum nici militarii secui care i-au impuscat pe partizanii rom^ni prin Muntii Carpati n-au actionat in numele Statului Maghiar , nici n-au urmat ordinele venite de la Budapesta, nici n-au purtat uniforma Armatei Maghiare, nici a RAM, ci au executat ordinele venite, direct sau indirect ( prin Bucuresti) tocmai de la Moscova! Tot asa precum plutonul compus din unguri si baltici , care l-a executat pe ultimul Tar al Rusiei cu intreaga sa familie, n-a executat vreun ordin venit de la Budapesta, Vinius , Riga sau Kiev, ci tot de la Moscova . Si tot asa cum in Yugoslavia , Irak sau Afganistan, faptul ca majoritatea militarilor americani au fost hispanici sau afro-americani nu inseamna ca responsabilitatea crimelor comise de ei nu trebuie atribuita Washingtonului , ci Mexicului sau Insulelor Capului Verde. Nu macedonenii, galii, numizii sau arcasii sirieni au cucerit Dacia, desi trupele care au luptat in acestv razboi au apartinut acestor etnii, ci Imperiul Roman. |
*
Nota redacției – În vara anului 1956 am fost trei săptămâni la Sibiu într-o tabăra a pionierilor din Constanța. Cu acea ocazie am făcut cu toții excursii în Făgăraș, de trei zile, la cabanele Suru și Bâlea. Am remarcat prezența la fiecare cabană a unei grupe de soldați în termen, care nu știau românește, erau toți de etnie maghiară sau secui. Spre deosebire de colegii mei, eu am înțeles care era menirea acelor militari: îi urmăreau pe partizanii din munți. Printre partizanii din munți nu era nici un alogen, toți erau români. De orientare politică legionari sau, câțiva, țărăniști. În 1960, când am venit la facultate, la cămin, am aflat de la colegii din Ardeal că s-au adus trupe din China pentru a lichida rezistența din munți. Pentru această informație nu am nicio confirmare.
Argument de bun simt, pentru cine il are.
Avind in vedere ca Holomorul a fost organizat de evreii Kaganovici si Hrusciov , e posibil ca ofiterii comisarii care au dat ordinul sa fi fost evrei si soldatii care au tras sa fi fost ukrainieni din vestul Ukrainei , faimosi pentru masacrele din Volyn unde au icis mii de polonezi si evrei .
Dar la rascoala de la 1907 ce etnie erau cei care au tras in tarani ?
Răscoala de la 1907 a fost provocată de agenți ruși și austrieci care au amenințat că dacă guvernul de la București nu stăpânește situația vor interveni ei pentru a calma avîntul răsculaților, pentru ca morbul revoluționar să nu ajungă și la țăranii din țările lor. Guvernul a fost nevoit să recurgă la armată. Dar nu au fost 11.ooo de victime, ci în jur de 200(două sute).
Ucraina modernă justifică şi aprobă asasinarea românilor
de către Ucraina sovietică în 1941, nu Rusia.
Asta arăta şi Paul Goma despre presa ucraineană a anilor 1990 şi 2000:
„Bunoară, s-a ajuns până acolo ca să se afirme în presa ucraineană din Cernăuţi că uciderea în masă a românilor la Lunca în noaptea de 7 spre 8 februarie 1941 nu ar fi fost decât «o faptă de eroism a grănicerilor ucraineni (!) care, fiind puţini la număr, au făcut faţă unui grup înarmat (!) foarte numeros de români care au încercat să atace graniţa de stat…»…
Speram atunci că ar fi fost vorba doar de un act accidental, fiindcă nu ne puteam imagina ca memoria atâtor victime nevinovate ale unui regim criminal ar putea fi terfelit într-un mod atât de pagân şi laş. Dar, după câte se vede, ne-am înşelat amarnic, fiindcă, iată, acum a venit şi rândul martirilor de la Fântâna Albă să fie batjocoriţi şi mai mârşav, ei fiind numiţi de ziarul «Ceas» drept «provocatori», «fascişti» şi «ageni ai siguranţei române», ceea ce n-a cutezat să facă nici fostul KGB sovietic. Într-un articol intitulat chiar «Provocarea de la frontiera românească» (Ceas, numărul 25, din 22 iunie 2001), semnat de redactorul şef al acestei publicaţii – P. Kobevko – şi oferit cititorilor sub înspăimântătoarea rubrică: «SEPARATISM»!“ (Paul Goma, «Masacrul de la Fântâna Albă»)
Textul întreg al lui Paul Goma este aici:
file:///C:/Users/User/Downloads/FRP_MASACRUL_FANTANA-ALBA-2.pdf
Peste ce a spus Paul Goma mai sus, se poate adăuga că ziaristul ucrainean românofob Petro Kobevko, redactor-şef al publicaţiei naţionaliste „Ceas“ (la care se referea Paul Goma), împreună cu fiica sa Olga Kobevko, sunt colaboratori curenţi ai serviciului secret ucrainean SSU, la care trimit sesizări plângeri penale împotriva oricărei acţiuni culturale a românilor din regiunea Cernăuţi, pe baza cărora românii sunt persecutaţi.
Vedeţi astfel şi articolul «Acțiunea de poliție politică a securității ucrainene împotriva Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți…», aici:
https://rgnpress.ro/2021/12/31/actiunea-de-politie-politica-a-securitatii-ucrainene-impotria-centrul-cultural-roman-eudoxiu-hurmuzachi-din-cernauti-a-fost-clasata-de-politie/
Unii cred că Ucraina sovietică era o simplă provincie în Uniunea Sovietică, dar ea era egală cu Rusia sovietică, mai ales că de aici, din Ucraina, plecaseră majoritate evreilor revoluţionari comunişti care au condus „revoluţia socialistă“ în Rusia.
Se vede aceasta şi din faptul că Ucraina sovietică era reprezentată la Organizaţia Naţiunilor Unite separat de Uniunea Sovietică, amândouă aderând la ONU în acelaşi timp, la 24 octombrie 1945.
Ucraina nu era o simplă provincie sovietică în anii 1940, precum alte state sovietice, ci juca un rol major, considerându-se egală cu tot restul Uniunii sovietice (ce includea si Rusia sovietică).