MDC dumitruscorpion@gmail.com 5.14.152.29
Principalul argument al celor care neaga existenta extraterestrilor pe pamint este tocmai distanta uriasa care separa stelele si Galaxiile intre ele.Plus presupunerea ca viteza luminii ar fi maximul posibil. |
”Este necesar sa intelegem care este structura Universului si cum functioneaza de fapt.
4 februarie 2023|Textele altora
MDC
dumitruscorpion@gmail.com”
Vrei să cunoști cum funcționează…Universul?!?
Fă ”Păcatul Originar” la greu :)
Află, Studiază și Cunoaște LEGILE UNIVERSALE. Chiar dacă o mică parte din ele le cunoști(cei șapte ani de acasă, de demult, nu actuala ”casă”) și vei avea șansa …Să Înțelegi:)
”…Lasă la o parte credinţa!” îi spunea Chiang. „Ca să zbori, n ai avut nevoie de credinţă. Ai avut
nevoie să înţelegi zborul. Acum e la fel. Hai, încearcă din nou …”
Dar într o zi, în timp ce stătea pe mal, cu ochii închişi, concentrat, Jonathan înţelese într o clipă, ceea
ce i spusese Chiang. „Da, a avut dreptate! Sunt un pescăruş desăvârşit, fără limite!” Simţi iureşul
unei imense bucurii.
„Bravo!” spuse Chiang şi glasul lui răsună de triumf.
Jonathan deschise ochii. Se afla cu bătrânul pe un ţărm. Copacii creşteau până aproape de malul
apei, iar deasupra capului străluceau doi sori galbeni îngemănaţi.
„În sfârşit, ai înţeles!” îi spuse Chiang. „Dar ai nevoie de mai mult control…”
Jonathan era uluit. „Unde ne aflăm?”
Cu totul nepăsător la imaginile din jur, Bătrânul trecu peste această întrebare. „Suntem evident, pe o
planetă cu un cer verde şi cu două astre în locul soarelui.”
Jonathan scoase un strigăt ascuţit de plăcere, primul strigăt de când părăsise pământul. „AM
REUŞIT!”
„Sigur că ai reuşit, Jon”, spuse Chiang. „Întotdeauna reuşeşti , când ştii ce faci. Şi acum să revenim
la control…”
Când s au întors se întunecase. Când ceilalţi pescăruşi se uitau la Jonathan, în ochii lor aurii se
citeau veneraţie şi teamă; căci îl văzuseră cum dispăruse din locul în care părea ţintuit.
Nu i a lăsat să l felicite prea mult. „De abia am venit aici! Sunt un începător! Eu am de învăţat de la
voi!”
„Mă îndoiesc că aşa stau lucrurile”, spuse Sullivan, care stătea alături. În zece mii de ani nu am
văzut un alt pescăruş mai curajos ca tine” Stolul amuţise, iar Jonathan nu şi găsea locul de stânjenit
ce era.
„Dacă vrei, putem începe să învăţăm cum să învingem timpul”, spuse Chiang, „
„până vei ajunge să zbori în trecut şi în viitor. Atunci vei fi în stare să înveţi lucrul cel mai greu şi
cel mai plăcut. Vei fi în stare să porneşti în sus şi să cunoşti ce înseamnă bunătatea şi dragostea.”
A trecut o lună, sau ceva ce semăna cu o lună, şi Jonathan a învăţat într un ritm impresionant.
Întotdeauna prindea repede, în experienţa obişnuită, dar acum, când devenise elevul favorit al
Starostelui însuşi, înghiţea idei noi ca un computer aerodinamic cu pene.
Dar a venit şi ziua când Chiang dispăru. Vorbise liniştit cu ei, îndemnându i să nu renunţe la
învăţătură, la exerciţiul, la efortul de a înţelege cât mai mult din principiul invizibil, dar perfect al
12
vieţii. Apoi, în timp ce vorbea, penele i se făcură treptat atât de strălucitoare, că nici un pescăruş nu
mai putu să l privească.
„Jonathan”, acestea i au fost ultimele cuvinte, „nu uita să te desăvârşeşti în iubire.”
Când au putut să vadă din nou, Chiang nu mai era acolo.
Zilele treceau şi Jonathan îşi dădea seama că se gândea tot mai des la locul de unde venise…)
pdfcoffee.com_richard-bach-pescarusul-jonathan-livingston-pdf-1809705998-pdf-free.pdf
Succes :)
Un univers care ar trebui să „funcţioneze” ca un ceasornic pare a fi o ipoteză abandonată de mulţi savanţi. James Janes afirma deja acu vreo trei decenii că „azi există în mare măsură un consens privind faptul că curentul cunoaşterii se îndreaptă spre o realitate nonmecanică, iar universul începe să arate mai mult ca o mare idee, decât ca o mare maşină”.
O altă concluzie modernă demnă de remarcat este aceea că sistemul observat şi observatorul formează un tot unitar şi se influenţează reciproc. Deci simpla prezenţă a conştiinţei observatorului poate modifica rezultatele unor experimente cuantice. „În fizica atomică, fenomenele observate pot fi înţelese doar ca nişte corelaţii între diferite procese de observaţie şi măsurare, iar la finele acestui lanţ de procese se află întotdeauna conştiinţa observatorului uman. Caracteristica crucială a teoriei cuantice este faptul că observatorul nu este doar necesar pentru a observa proprietăţile unui fenomen atomic, ci este necesar chiar pentru a genera aceste proprietăţi” (Fritjof Capra; „Momentul adevărului”).
Ceea ce se întrezăreşte este faptul că lumea ar putea fi mai mult decât forţe, câmpuri şi energie. Totul pare interconectat, dar altfel decât am fost obişnuiţi în baza ştiinţelor clasice sau relativiste. Pentru că şi spiritul uman (conştiinţa) trebuie să aibă un loc în ştiinţa viitorului. Stările de conştiinţă modificată pot duce la sfidarea legilor fizicii, iar conştiinţa antrenată (prin meditaţie, trezvie…) poate acţiona asupra fenomenelor şi poate schimba local realitatea înconjurătoare.
Într-o lume în care materia se divide la infinit totul este ceva confuz în raport cu esenţa ultimă infinit de subtilă. Poate fi numită neant cauza ultimă? Logic nu, pentru că ceea ce există nu poate fi redus la nimic, oricât am diviza. Pentru a evita acest paradox Mihai Drăgănescu include substraturile microcosmului în categoria „profunzimi ale lumii materiale”. Florentin Smarandache mai tranşant numeşte esenţa, ca opus al materiei, nematerie. Mie mi-a plăcut cum tratează Thoth atlantul această problemă. El spune că „ceea ce există nu-i decât o altă formă a ceea ce nu există”. Şi acest mod de definire se potriveşte mai bine unui univers-iluzie creat de divinitate în conştiinţele noastre.
Mai sus dumneata ai enumerat o serie de păreri personale. Adevărul cert nu-l ştie nimeni şi rămâne mister, astfel încât, cu cât ne vom apropia de el, cu atât se va îndepărta mai mult. E posibil că dacă lumea ar fi privată de căutarea adevărului şi-ar pierde sensul, viaţa fiind o cale dezvoltată de univers spre a se autocunoaşte.