Erudiție geto-dacică (II)

 

”Saldis (Σαλδίς / Σάλδη, on Sava; cf. Saldae, Σάλδη and Saldenses, see below, in Dacia;”
The Saldenses inhabited the south-western part of Dacia, south of the Potulatenses, with their capital polis at Saldae (Σάλδη). 522 The name is related to Saldis (Σαλδίς / Σάλδη), on the river Sava, in Pannonia Inferior, as well as with some poleis and places in Thracia: Σάλδη, Saldaecaputenus, Σαλδοβύσση, Σαλδοκέλη (for the god Σαλδοκεκηνός Heros or Asklepios) etc., 523 maybe all stemming from the Indo-European root *ĝhel-1 “gold.”
(https://oszkdk.oszk.hu/storage/00/02/98/18/dd/1/Mapping_Ptolemaic_Dacia_eBook_full_FINAL.pdf)

Tribul Saldensilor a fost plasat în Pannonia Inferioară pe râul Sava cu capitala la Saldae (Pîrvan 1982: 147), dar este evident că se întindea pe un spațiu mai întins, din Voievodina peste Banatul sârbesc. Poate fi un dacic *zald- „auriu” (top.Zaldapa, *g’held- „auriu”) sau *sald- conform alb.i gjallë (alive, living, lively, sprightly; strong, bold, alert/ viu, vioi; puternic, îndrăzneț, sprinten), vb.ngjallë (revive, heal/reînvia/reînsufleți, tămădui) sau Lat.solidus (megl. „Priiatil’u săldi di beari și mâncare nu-i priiatil’ săldiu).

Referitor la Saldocaput, Saldovyssa/-byssa (ca Patavissa/Potaissa) și Saldokela, Sorin Olteanu avea o analiză sumară care lega determinantul dacic de alb.i gjallë, însă important aici sunt variantele fiecărei limbi: dac. Saldís (Σαλδίς) comparat cu lat.Saldae. În latină un loc.sg. romanic pentru genul feminin cu nom. -a este ”-ae” (top.Certiae, Salinae, Agnaviae, Aquae), iar pentru cele cu terminația -ae sau -i, locativul este -is. Problema este că -ae poate fi nom.pl. sau genitiv-dativ.
gr. ἄλθω ‘tămăduiesc’ (https://web.archive.org/web/20150222063846/http://soltdm.com/langtdm/thes/s/Saldo.htm)
(https://web.archive.org/web/20150222063314/http://soltdm.com/langtdm/thes/z/Zaldapa.htm)
(http://www.novaroma.org/nr/Locative)

Gr.Σάλδη (dial. attic) pare să fie nom.f. -η (gen.sg. -ης < vechi -ā, gen. -ās), dar acesta alternează cu lat.-ae în numele tracice (Raebucentus și Ρηβουκενϑος). Grecii mai au un sufix moțional -is, dar nu cred că apare mai sus.

Saldis este unic prin prisma consemnării sale în trei limbi, probabil la același caz gramatical, deși ne-ar fi fost mai de folos o traducere. Uneori apar în jurul unor toponime barbare. Vezi paralele daco-celtice ale unui toponim din teritoriul ocupat de către Yazygi între Dunăre și Tisa, unde se găsea unul sau mai multe izvoare calde, probabil tămăduitoare: ”Germanum quod et Bormanum” (gr.Βόρμανον, Lat. Bormānum) (https://en.wiktionary.org/wiki/Bormanum)

lat.formus (cald), v.irl.gorn (foc), Alb. zjarr (foc), zjarm (foc; căldură; *gʷʰerno-/mo-), ngroh (încălzi), gr. thermós, dac.germi- (Germisara, Thermidava < *Germidava, *Germanum) , Oset.qarm (cald).

Tapae : v.irl.. te, tee (hot, warm, PCelt.*tefent-) PIE: *tep- ‘be warm’ → v.ind. tapati ‘burns’, Lat. tepeo ‘be warm’, OCS toplъ ‘warm'(Toplița).