Mihai Eminescu , despre Rusi…
“Guvernele au fost în stare să cunoască foarte bine politica rusească și țintele ce ea le urmărește de-o sută și mai bine de ani. Răsărită din rase mongolice, de natura lor cuceritoare, așezate pe stepe întinse a căror monotonie are înrâurire asupra inteligenței omenești, lipsind-o de mlădioșie și dându-i instincte fanatice pentru idei de-o vagă măreție, Rusia e în mod egal muma mândriei și a lipsei de cultură, a fanatismului și a despotiei. Frumosul e înlocuit prin măreț, precum colinele undoiate și munții cu dumbrăvi a țărilor apusene sunt acolo înlocuite prin șesuri fără de capăt. În tendențele de cucerire, în așa-numitele misiuni istorice care-și caută marginile naturale nu e nimic dedesupt decât pur și simplu neștiința și gustul de spoliare.
În zadar caută un popor în întinderi teritoriale, în cuceriri, în războaie ceea ce-i lipsește în chiar sufletul lui; sub nici o zonă din lume nu va găsi ceea ce Dumnezeu i-a refuzat sau mai bine zicând ceea ce Dumnezeu a voit ca să fie rezultatul muncii a multe generații dedate la lucru.
Căci stă oare destoinicia unei nații în vrun raport cu întinderea teritoriului pe care ea-l ocupă?
Mica Veneție era odată o putere mare europeană prin cultura ei intensivă, prin arte, prin industrie, prin judecata sănătoasă a aristocrației ei. Dar toate aceste condiții de mărire erau câștigate prin muncă îndelungată, deprinderea și priceperea se moștenea apoi din neam în neam, încât chiar astăzi ciceronii venețieni au păstrat mai mult gust în judecarea tablourilor decum au mulți profesori de estetică.
Un rol analog l-a avut Olanda în istorie, și astăzi încă sunt state mici care se bucură de-o înflorire extraordinară; pe un pământ de mică întindere se află mai multe averi decât în Rusia întreagă. Astfel suntem aproape siguri că în cumpăna economică Rusia, câtu-i de mare, trage mai ușor decât mica Belgie.
De aceea ni se pare că din nefericire rușii sunt sub dominarea unui deșert sufletesc, a unui urât care-i face să caute în cuceriri ceea ce n-au înlăuntrul lor. Nouă ni se pare că cercurile culte, în loc de a stăvili acest horror vacui, în loc de a-l împlea prin muncă și cultură, îl sumuță contra Europei, pe care o numesc îmbătrânită și enervată, coaptă pentru a cădea întreagă sub dominație rusească.
Europa le pare astăzi în starea în care era Bizanțul la aparițiunea unui neam asemenea mongolic, a turcilor.
În locul civilizației grece înflorit-au în Bizanț o cultură turcească? Deloc. Tocmai așa nu va înflori o cultură moscovită pe pământurile supuse rușilor, pentru că lipsește rădăcina subiectivă a unei asemenea culturi. În Rusia chiar miezul culturii e în Ingermanland și în cele trei provinții baltice, în mâinile și capetele a poate două sute de mii de oameni de origine germană, pe când populațiile străvechi a acelor provinții, leții, livii, crevinii și cum îi mai cheamă, nu se vor fi aflând cu mult mai sus decum îi va fi găsit episcopul Albrecht la anul 1200.
Astfel misiunea istorică de care se face atâta vorbă nu-i o misiune care-și are originea în afară, ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei barbarii spoite cu frac și mănuși, a unui deșert care, de-ar stăpâni pământul, tot nu s-ar umple.
Cerul deasupra-l schimbi, nu sufletul, marea trecând-o…
Pot să treacă și Dunărea și Carpații și Adrianopol, să ia Roma veche, precum amenință pe cea nouă, pot să presure Europa întreagă cu cenușă și cadavre, nu se va naște din milioanele de oameni nici un Rafael, nici un Bethoven, nici un Kant, ba tocmai lipsa unor asemenea spirite de adâncă înțelepciune și de un adânc sentiment pentru bunurile ce înnobilează omenirea este cauza acelui gol sufletesc care-și caută compensație în glorii sângeroase și în cuceriri. “
Mica Veneție era odată o putere mare europeană prin cultura ei intensivă, prin arte, prin industrie, prin judecata sănătoasă a aristocrației ei. Dar toate aceste condiții de mărire erau câștigate prin muncă îndelungată, deprinderea și priceperea se moștenea apoi din neam în neam, încât chiar astăzi ciceronii venețieni au păstrat mai mult gust în judecarea tablourilor decum au mulți profesori de estetică.
Un rol analog l-a avut Olanda în istorie, și astăzi încă sunt state mici care se bucură de-o înflorire extraordinară; pe un pământ de mică întindere se află mai multe averi decât în Rusia întreagă. Astfel suntem aproape siguri că în cumpăna economică Rusia, câtu-i de mare, trage mai ușor decât mica Belgie.
De aceea ni se pare că din nefericire rușii sunt sub dominarea unui deșert sufletesc, a unui urât care-i face să caute în cuceriri ceea ce n-au înlăuntrul lor. Nouă ni se pare că cercurile culte, în loc de a stăvili acest horror vacui, în loc de a-l împlea prin muncă și cultură, îl sumuță contra Europei, pe care o numesc îmbătrânită și enervată, coaptă pentru a cădea întreagă sub dominație rusească.
Europa le pare astăzi în starea în care era Bizanțul la aparițiunea unui neam asemenea mongolic, a turcilor.
În locul civilizației grece înflorit-au în Bizanț o cultură turcească? Deloc. Tocmai așa nu va înflori o cultură moscovită pe pământurile supuse rușilor, pentru că lipsește rădăcina subiectivă a unei asemenea culturi. În Rusia chiar miezul culturii e în Ingermanland și în cele trei provinții baltice, în mâinile și capetele a poate două sute de mii de oameni de origine germană, pe când populațiile străvechi a acelor provinții, leții, livii, crevinii și cum îi mai cheamă, nu se vor fi aflând cu mult mai sus decum îi va fi găsit episcopul Albrecht la anul 1200.
Astfel misiunea istorică de care se face atâta vorbă nu-i o misiune care-și are originea în afară, ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei barbarii spoite cu frac și mănuși, a unui deșert care, de-ar stăpâni pământul, tot nu s-ar umple.
Cerul deasupra-l schimbi, nu sufletul, marea trecând-o…
Pot să treacă și Dunărea și Carpații și Adrianopol, să ia Roma veche, precum amenință pe cea nouă, pot să presure Europa întreagă cu cenușă și cadavre, nu se va naște din milioanele de oameni nici un Rafael, nici un Bethoven, nici un Kant, ba tocmai lipsa unor asemenea spirite de adâncă înțelepciune și de un adânc sentiment pentru bunurile ce înnobilează omenirea este cauza acelui gol sufletesc care-și caută compensație în glorii sângeroase și în cuceriri. “
(Timpul, 7 aprilie 1878)
Din cel ce mănâncă a ieșit ce se mănâncă, și din cel tare a ieșit dulceață.
Text fabulos !
Si totusi azi salvarea vine dinspre Rusia lui Putin – Rusia crestina care si-a alungat si sinucis oligarhii crestinofobi – aruncandu-i pe fereastra pe unii, cu familii cu tot !
Sunt curioasa ce ar zice Eminescu despre Rusia crestina a lui Putin in razboi cu big zero Zelenski , drogatul lui Rotschild :
INTERVIU FABUULOS !!!
Întrebarea zilei cu profesorul Corvin Lupu: Este Vladimir Putin omul globaliștilor?
https://www.incorectpolitic.com/intrebarea-zilei-cu-profesorul-corvin-lupu-este-vladimir-putin-omul-globalistilor/
Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Octombrie 12, 2022
Întrebarea zilei cu profesorul Corvin Lupu: Este Vladimir Putin omul globaliștilor?
Întrebarea zilei cu profesorul Corvin Lupu: Este Vladimir Putin omul globaliștilor?
Sterie Ciumetti: Domnule profesor universitar Corvin Lupu, la propunerea unei cititoare, doamna Caroline Gunderode, vă adresăm o întrebare. În spațiul public din România au apărut unele păreri, este adevărat că exprimate timid și fără prea multe argumentații înafara câtorva poze, că președintele Rusiei, Vladimir Putin, ar fi un globalist, omul globaliștilor și al jidănimii din SUA, cei care sunt mai marii Lumii Occidentale, lume de care am fost și noi agățați, după Acordul din Malta și lovitura de stat din decembrie 1989.
Cum comentați aceste păreri?
Corvin Lupu: Am auzit și eu la anumite persoane această părere. Formularea acestei păreri se justifică prin prisma unor pași pe care Vladimir Putin i-a făcut în perioada ascensiunii sale profesionale și politice și în prima parte a carierei lui, în timpul secretarului general al PCUS, Mihail Gorbaciov și al președintelui Federației Ruse, Boris Elțîn. Acești doi conducători s-au confruntat cu dificultăți politice, sociale și economice, datorită cărora au cedat mult din suveranitatea Uniunii Sovietice/Federației Ruse și au promovat o politică de apropiere exagerată față de Occident, care a permis acestuia să penetreze viața economică și apoi și pe cea politică din Rusia și să erodeze puterea acestei țări din interior. Mihail Gorbaciov a făcut o serie de experiențe social-economice falimentare, încercând să introducă în societatea sovietică modele de tip vest-european care nu sunt deloc potrivite mentalităților slavilor și nici popoarelor asiatice din componența fostei Uniuni Sovietice. Interzicerea consumului de alcool (care se dovedise total ineficientă și în SUA), glaznost și perestroica, precum și alte măsuri au agravat criza social-economică a țării.
Întrebarea zilei cu profesorul Corvin Lupu: Este Vladimir Putin omul globaliștilor?
În acest timp, al anilor 1985-1999, Rusia s-a globalizat într-o măsură destul de mare. Corupția a explodat și au apărut oligarhii economiei rusești, care s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie. Interesant este că, precum și în alte părți ale lumii, majoritatea lor zdrobitoare erau kazaro-evrei, sau persoane din anturajul acestora. Oligarhii au ajuns foarte influenți, încât au ajuns să controleze nu numai cea mai mare parte din economia Rusiei, ci și viața politică și administrația.
Președintele alcoolic Boris Elțîn a ajuns prizonierul din Kremlin al acestor oligarhi. Rusia a fost îndatorată cu sume uriașe și plătea dobânzi grele bancherilor kazaro-evrei din SUA. Cu cât îi era Uniunii Sovietice/Rusiei mai rău, cu atât era ea mai lăudată în mass-media din Occident, lăudați fiind mai ales cei doi conducători amintiți, pe care Vladimir Putin avea să-i numească, în anul 2014, ca fiind „doi trădători”.
În acest context social-politic, după revenirea din misiunea în Germania, în 1989, și-a început Vladimir Putin marea ascensiune în carieră: viceprimar al orașului-colos Sankt-Petersburg, șef al Serviciului Federal de Securitate al Rusiei, prim-ministru al Federației Ruse și apoi președinte al țării. Această ascensiune fulminantă a trebuit să se deruleze în condițiile concrete de atunci din Rusia. El a avut nevoie de sprijinul unui mare număr de oameni foarte influenți din conducerea politică a țării, din administrația centrală, din rândul marilor oligarhi kazaro-evrei, din armată și, mai ales, de la vârful serviciilor secrete ale Rusiei. Putin a trebuit să se facă „frate cu mulți draci”, până a ajuns la vârful conducerii Rusiei.
Ca urmare, Vladimir Putin a trebuit să obțină sprijinul la care m-am referit, acționând ca parte a sistemului oligarhic de model kazaro-evreesc occidental. Cu sprijinul unor colaboratori și naționaliști ruși din FSB, el a fost ajutat să obțină sprijinul la care ne referim, culminând cu influențarea inclusiv a fostului președinte Boris Elțîn de a-l sprijini. Pentru această perioadă de timp, se justifică afirmația că Putin a fost „omul oligarhiei globaliste evreiești”.
Imediat după ajungerea la putere, în paralel cu promovarea unei echipe proprii, Putin a început un lung drum de refacere a suveranității naționale și a autorității conducerii centrale a Federație Ruse, grav afectată în timpul lui Mihail Gorbaciov și a lui Boris Elțân. Occidentul și oligarhia kazaro-evreiască au simțit repede că Vladimir Putin este un adversar al supunerii Rusiei față de Occident, fapt pe care președintele Bill Clinton i l-a spus drept în față lui Boris Elțân, sub formă de reproș, încă din anul 2000, când președintele american a vizitat Rusia, în ultimul său an de mandat prezidențial.
Unii analiști foarte atenți la ceea ce s-a întâmplat, au considerat că nu a fost întâmplătoare nici escaladarea celui de al doilea război al cecenilor împotriva Rusiei, din primii ani în care Putin a condus Rusia. Cecenii au fost susținuți de state musulmane, inclusiv de Arabia Saudită, care pe atunci era un aliat al SUA. Cât timp Vladimir Putin a avut mari probleme cu cecenii, proiectele sale suveraniste, antiglobaliste și împotriva oligarhilor au avansat încet. În Cecenia, președintele Rusiei a acționat foarte dur pe front și, în paralel, cu multă diplomație și persuasiune, a reușit să-și apropie familia Kadîrov (tatăl și fiul), cea mai influentă familie din Cecenia, a pacificat Caucazul de Nord, a încheiat războiul, a dat drepturi cecenilor, a finanțat refacerea Ceceniei și a făcut din Cecenia și din Kadîrov fiul, actualul conducător al cecenilor, niște aliați fideli.
De 23 de ani, neîntrerupt, cu multă abilitate, președintele Vladimir Putin și colectivul de conducere colectivă al Rusiei, format din etnici ruși, a dus un război surd, dar dur, împotriva oligarhilor kazaro-evrei. El a început acest război și l-a continuat multă vreme dând impresia că el nu este împotriva sistemului oligarhic, pe care l-ar agrea de fapt, ci că el are niște dispute și conflicte personale cu unii oligarhi, care au ajuns în pușcării, „s-au sinucis”, au fugit din Rusia etc. Înlăturarea oligarhilor s-a făcut indifvidual, unul câte unul.
Multă vreme Vladimir Putin a jucat dublu, în drumul său perseverent pentru a deglobaliza Rusia și a o elibera de sub controlul economic și social-politic al oligarhilor kazaro-evrei.
Declanșarea operațiunilor militare ruse din Ucraina, în 24 februarie 2022, despre care Vladimir Putin a spus că sunt doar o etapă din cadrul unui proiect mult mai vast, a însemnat atacul final al statului rus asupra oligarhilor. Am mai arătat acest lucru. În prima săptămână de război, când valoarea rublei s-a înjumătățit, când bursa din Moscova s-a prăbușit și când valoarea acțiunilor companiilor oligarhilor ruși, listate la bursa din Moscova și la burse din întreaga lume, s-au prăbușit de asemenea, guvernul Rusiei, care a anticipat/premeditat/ conștientizat ceea ce se va întâmpla, s-a mișcat imediat și a cumpărat toate acțiunile prăbușite, deposedând oligarhii de o foarte mare parte din companiile lor, în ansamblu, sau parțial, din acțiunile companiilor lor.
În paralel, a fost declanșată o operațiune împotriva acestor oligarhi. Președintele Putin a ținut în luna martie 2022 un discurs foarte dur împotriva lor, de data aceasta împotriva tuturor oligarhilor și împotriva sistemului oligarhic în ansamblu. Concomitent, în Occident, unele guverne au profitat de situația grea a oligarhilor și le-au blocat/confiscat conturi, le-au confiscat iahturi, vile și alte proprietăți.
O serie de oligarhi, într-un mod greu de înțeles, „s-au îmbolnăvit de deces”. Dintre numeroșii oligarhi care au murit după începerea războiului din Ucraina, eu am reținut câteva cazuri, foarte suspecte, prezentate și de presa din România. Iată opt dintre ele.
Președintele Lukoil, Ravil Maganov, a murit la începutul lunii septembrie 2022, după ce a căzut pe fereastra unui spital din Moscova, potrivit agenției de știri de stat ruse TASS.
Un alt oligarh, manager de top Lukoil, Alexander Subbotin, a fost găsit mort în luna mai în pivnița casei unui șaman din Mîtişci, regiunea Moscovei. Proprietarul locuinței a declarat anchetatorilor că omul de afaceri a ajuns la el într-o stare severă de intoxicație cu alcool și droguri. Cadavrul fostului director al Lukoil a fost găsit într-o cameră folosită pentru ritualuri voodoo jamaicane.
În primul dintre decesele raportate anul acesta, un director executiv de la Gazprom, Leonid Shulman, a fost găsit mort în cabana sa din satul Leninsky, lângă Sankt-Petersburg, pe 30 ianuarie 2022, potrivit publicației de stat ruse RIA Novosti.
Alexander Tyulakov, director în cadrul Gazprom, a fost descoperit mort în garajul său pe 25 februarie, potrivit Novaya Gazeta, un ziar independent rus, care menționa că el s-ar fi sinucis.
Vladislav Avayev, fostul vicepreședinte al Gazprombank, a fost găsit mort împreună cu soția și fiica sa în apartamentul său din Moscova pe 18 aprilie 2022, potrivit TASS.
Doar o zi mai târziu, pe 19 aprilie, Serghei Protosenia, un fost director la producătorul de gaze Novatek, care este parțial deținut de Gazprom, a fost găsit mort la locuința sa din Lloret de Mar, o stațiune mediteraneană de lângă Barcelona. Cadavrele soției și ale fiicei sale, care prezentau semne că au suferit violențe, au fost găsite în locuința de lux a familiei, în timp ce cadavrul lui Protosenia a fost găsit spânzurat în grădină.
Mihail Watford, un miliardar rus de petrol și gaze născut în Ucraina, a fost găsit mort în casa sa din Surrey, Anglia, pe 28 februarie 2022.
Un alt om de afaceri rus, Vasily Melnikov, a fost găsit mort, alături de familia sa, la Nijni Novgorod, potrivit ziarului rus Kommersant. Melnikov deținea MedStom, o companie de consumabile medicale. Ei au fost găsiți înjunghiați mortal pe 23 martie.
În ultima vreme și cu deosebire după declanșarea operațiunilor militare, discursul lui Vladimir Putin este unul naționalist-suveranist, nedisimulat, iar Rusia a rupt-o cu globalismul, pe care nu mai vrea să-l accepte sub nici o formă. Acest pas uriaș nu putea fi făcut de la începutul domniei sale, din 1999. A fost nevoie de un drum lung și anevoios. Globaliștii au țesut o pânză de păianjen întinsă care a cuprins și Rusia. Războiul este acum unul cald, după care ne așteptăm la un război rece mai dur decât cel din perioada 1946-1989.
După cum este bine cunoscut, o parte a datoriei acumulată de Ucraina, în cea mai mare oparte după anul 2014, în timpul președinților kazaro-evrei Poroșenko și Zelensky, a fost preluată de Grupul de Investiții Financiare „Franklin Templeton”, care aparține familiei Rothschild, cea mai bogată și mai influentă familie kazaro-evreiască de pe Glob. În schimbul preluării acestei părți din datoria Ucrainei, familia Rotschild a primit TOATE activele statului ucrainean: fabrici, uzine, șantiere navale, companii de toate felurile, terenuri agricole foarte mănoase etc. Artileria rusă a bombardat o mare din ele și, se pare, continuă să distrugă active ale familiei Rothschild. Astfel, președintele Vladimir Putin este fără îndoială cel mai mare inamic al kazaro-evreimii din SUA. În aceste condiții, a-l suspecta pe Vladimir Putin de a fi „unealta” kazaro-evreimii globaliste este, fără îndoială, o eroare de fond.
Pe de altă parte, Putin este un om cerebral, care nu gândește cu sufletul, ci cu mintea. Indiferent de situație, de adversitatea lui cu globaliștii, de războiul actual per care îl poartă contra a 40 de țări, Rusia și Putin, iar după Putin următorul președinte de la Kremlin, trebuie să coopereze cu SUA și Marea Britanie, cu puterile învingătoare din al doilea război mondial, alături de care s-au semnat toate tratatele care sunt astăzi în vigoare și care stabilesc organizarea lumii de astăzi: tratatul de pace, tratatele secrete, sferele de influență, ONU, Consiliul de Securitate, Actul Final al OSCE din 1975, care le revalida pe precedentele.
Dacă aceste tratate nu mai sunt recunoscute de marile puteri, așa cum SUA și NATO nu au mai vrut să recunoască unele angajamente pe care și le-au luat față de Rusia, atunci toată arhitectura clădită după al doilea război mondial se năruiește și omenirea intră într-o mare anarhie, iar războiul actual, pe care Papa de la Roma l-a numit „Al Treilea Război Mondial”, se va extinde peste tot.
În acești 23 de ani de conducere a Rusiei, încet, încet, Vladimir Putin s-a înconjurat cu tot mai mulți etnici ruși, cărora le-a dat tot mai multă influență, în dauna influenței oligarhilor. Astăzi, conducerea colectivă a Rusiei, Siloviki („cei puternici”) cum este ea numită, cuprinde etnici ruși foarte influenți. Cei mai importanți sunt Vladimir Putin, Dmitri Medvedev, Nikolai Patrușev, Serghei Narîșkin, Iuri Borisov, Serghei Shoigu, Dmitri Rogozin, Vitali Gherasimov, Alexander Borotnikov, Viaceslav Volodin, Mihail Vladimirovici Mișuștin, Serghei Lavrov. Deci, fără kazaro-evrei.
Desigur că au o influență importantă și alții, cum ar fi Patriarhul Chiril sau liderul Ceceniei, Ramzan Ahmatovici Kadîrov, sau guvernatori importanți ai provinciilor bogate. În guvern, administrația prezidențială și în Duma de stat mai sunt și alte persoane cu oarecare influență, de alte etnii, inclusiv evrei, dar decizia majoră este luată de etnicii ruși, în frunte cu Siloviki.
Astăzi, regimul politic din Federația Rusă este un regim politic naționalist-suveranist. Din această cauză, globaliștii kazaro-evrei de pe Wall Street luptă cu atâta înverșunare împotriva Rusiei, mobilizând în această direcție nu mai puțin de 40 de țări, toate implicate într-un fel sau altul în acest război, în ciuda faptului că au fost obligate să impună Rusiei o serie de sancțiuni, care s-au întors toate împotriva lor înșile.
Fiindcă am răspuns pe scurt la această întrebare, domnule Sterie Ciumetti, v-aș spune și o constatare și uimire în același timp, a mea personală. Am întâlnit oameni care sunt patrioți români, naționaliști, susținători ai modelului politic suveranist, chiar adversari ai politicii anti-naționale practicată de regimul euro-atlantic și de birocrații de la Bruxelles și slugile lor din România, în frunte cu președintele Johannis, care, legat de războiul din Ucraina, susțin tabăra kazaro-evreiască, sunt adversari ai naționaliștilor ruși, confundă Rusia naționalistă de astăzi cu Uniunea Sovietică judeo-bolșevică și și-ar dori ca Rusia să fie înfrântă. Acesta este semnul că încă o parte a opiniei publice românești nu a înțeles foarte bine evoluțiile politice internaționale și faptul că războiul actual între suveranism și globalism este unul real și „pe viață și pe moarte”.
În ceea ce mă privește, ca cercetător al istoriei, nu pot să fiu un susținător al kazaro-evreimii internaționale, cea care a făcut și face și astăzi poporului român foarte mult RĂU. Sufletește, nu pot să-i susțin pe kazaro-evrei în nici o situație. În ceea ce privește analiza, aceasta o fac la rece, fără să țin cont nici măcar de propriile mele sentimente personale, care nu au legătură cu știința politică, cu studiile de securitate sau cu relațiile internaționale.
Sterie Ciumetti: Vă mulțumesc și sper că aveți dreptate. Informațiile pe care le-ați oferit ne dau de gândit, în special seria de “accidente” pe care le-au suferit alogenii oligarhi din Rusia. Vă așteptăm la următoarea întrebare a zilei, Doamne ajută!
Nici luceferii nu lumineaza tot timpul. Au si ei portia lor de obtuzitati si se lasa pacaliti de prejudecatile (tembele) ale altora. Deh, niciun om nu e perfect, fie el si Poet.
„nu se va naște din milioanele de oameni nici un Rafael, nici un Bethoven, nici un Kant, ”
Ei, aici e discutabil…s-au cam nascut si nu putini. Din pacate, influenta lor in cizelerea cat de cat a maselor, a fost si este neglijabila. Iar expansiunea influentei rusesti nu s-a facut si nu a tins sa se faca prin intermediul patrimoniului cultural, nici prin aport economic, ci pe calea sau cu amenintarea armelor.
Nu s-a schimbat nimic de atunci…poate in mai rau.
Intre timp, rusii continua sa ia bataie ca sacul de fasole (in curand Herson si Nova Kakhovka, concomitent Luhansk), iar Putin continua sa fie umlit pe oriunde se duce si incearca sa cerseasca o mana de ajutor.
Presa rusa anunta cu mare fast „discutii interesante” intre Putin si Erdogan, speranta cea mare fiind aducerea in discutie a unui plan de propuneri de negocieri (dar de-alea in conditiile visate de rusi). Adica sa-si gaseasca in Turcia o ultima usa care se mai deschide. Rezultatul realitatii:
-Turcia voteaza contra Rusiei la ONU (pentru rezolutia condamnarii anexarilor)
-Erdogan il face pe Putin sa astepte minute in sir, intr-o atmosfera jenanta, in timp ce sultanul isi prelungrea meciul de ping-pong cu presedintele Kazahstanului.
-Cand se vad, Erdogan ii adreseaza salutul si toate propozitiile introductive in turca, iar astalalt se uita disperat dupa un translator.
-Nimic discutat despre nici un fel de „negocieri” (nu poate exista asa ceva), ci doar despre milogeala lui Putin de a deschide in Turcia un hub de livrare de energie catre Europa. Europa i-a spus clar, nu-i mai trebuie gazul lui.
In prealabil, Putin a incercat fenta Nord Stream 2. De la „sa inghete la iarna! ” de acum 2 luni, acum vorbeste de „partenerii europeni, care trebuie doar sa deschida robinetul NS2 pentru a se relua livrarea de gaz”. Traducerea libera clara e ” mai baietzi parteneri, deschideti naibii robinetul, ca n-am unde vinde alea 160 de miliarde de mc de gaz anuala si raman dracu’ fara bani…imi intra deja bugetul pe minus si mai am si de sustinut un razboi, mai am si probleme cu echiparea mobilizatilor! „.
Christiane Hoffmann a raspuns respectivelor apropouri:
„Ja. Man habe unabhängig von der möglichen Sabotage an den beiden Pipelines feststellen müssen, dass Russland kein zuverlässiger Energielieferant mehr sei, sagte Hoffmann. Sie verwies darauf, dass schon vor der Beschädigung kein Gas mehr durch Nord Stream 1 geflossen ist.”
Adica:
Independent de posibilele sabotaje asupra ambelor conducte, s-a stabilit ca Rusia nu mai e un partener de incredere. Si mai zice Cristiana ca oricum, dinainte de a fi vorba de avariile cu pricina, nu mai curgea nika gaz prin NS1.
Traducere prescurtata: „nu te mai milogi, ca-i ‘jaba…”
Adica Putin s-a cocosit intr-o pretinsa pozitie de forta…”va ard! „, iar acum incearca s-o dea cu „C’mon, just kidding!!! „.
Intre timp, binecunoscutul Solovyov se pare ca intra in depresie:
https://twitter.com/JuliaDavisNews/status/1580623756934152193?ref_src=twsrc%5Egoogle%7Ctwcamp%5Eserp%7Ctwgr%5Etweet
https://pbs.twimg.com/media/Fe-FDHcakAANE9V?format=jpg&name=medium
https://pbs.twimg.com/media/Fe-FDHfakAA_KpC?format=jpg&name=medium
Li s-a tot pus ca stocurile de echipamente sunt la locul lor, dar de fapt lipsesc. Rusii au rasuflat usurati la puseul celor 2 zile de rachete rusesti care au lovit orasele ucrainene, pentru ca nu stiiau daca de fapt mai au ceva rachete pe stoc. Calculele spun ca nu prea mai…la cele sol-sol se face simtita din plin penuria, rusii incepand sa foloseasca sisteme S-300 pentru astfel de lovituri. Pe de alta, rata de interceptare e mereu crescanda, iar parte starea unora e deplorabila, au ajuns sa cada in alte destinatii decat cele programate la lasare, inclusiv in propriile orase (Belgorod).
https://www.express.co.uk/news/world/1682652/russia-ukraine-war-belgorod-missile-building-battlefield-kremlin-military-equipment-vn
https://images.jpost.com/image/upload/f_auto,fl_lossy/t_JM_ArticleMainImageFaceDetect/516878
A intrat in razboi ca o armata de mana a doua, mult-mult sub nivelul peopagandei si a ajuns dupa 8 luni in stadiul uneia de mana a 4-a. Care cauta munitie la nord coreeni, cauta veste anti-glont si echipamente de iarna pentru soldati in Turcia (si au fost refuzati), nu-s capabili sa aiba o drona proprie, devin un mic proxy war iranian dpadv, nici pui de soldat nu a avut siteme inflarosu (night vision) la dispozitie, iar in timp ce nivelul pierderilor in randul trupelor permanente a atins nivele inacceptabile (si cele de la capitolul echipament (cat de cat) modern), acum se incropeste cu puscariasi recrutati de Wagner, conscripti trimisi pe front dupa o saptamana de „pregatire”…un amalgam de carpeli. Acum incep sa reconditioneze T-62-uri, pentru ca ce e peste T-90 si T-90A nu mai pot produce si au pierderi si din inventarul lor.
Da, vor spune rusofilii cu vechea placa „dar adevaratele arme….dar adevaratii soldati, toate sunt dosite undeva si vor veni….vor veni…si atunci sa vezi, sa vezi, sa veeeezi! ” (da-da!..). Vor spune ca lucrurile astea vechi sunt pentru a determina NATO sa consume arme moderne in procesul de distrugere a lor . Pe langa prostia afirmatiei, care sfideaza orice logica a unui razboi, ei singur ar admite prin asta ca echipamentele astea sunt consumabine, dar….implicit si oamenii care le opereaza. Adica rusii nu dau un rahat pe soldatii lor: „du-te, hepea Ivane, pe cutiile de conserve pe care ti le punem la dispozitie, la moarte sigura, dar fii mandru ca ucrainenii au consumat armament modern pe tine si pe vechitura ta” . Nu-i o surpriza pentru tara in care flota oligarhilor ar face-o invidioasa pe cea militara dpdv cost, iar banii, atatia cati au fost, trebuiesc cautati pe acolo, ori pe la casinourile, vilele de lux, parcurile sa plajele private, precum si sutele de miliarde dosite de barosanii rusi prin Europa.
Peste toate, acum comandamentul militar anunta ordonarea incetarii „actiunilor ofensive”…comic. De parca in ultimele 2 luni armata rusa ar mai fi avut ceva actiuni ofensive carora sa le puna frana…
Parca nu cred ca Solovyov nu stia toate astea de multicel, doar ca acum devin vizibile pentru ochiul publicului de acasa. Oricat de gros covorul, la un moment dar nu mai poti baga atata mizerie sub el, fara sa se vada denivelrile. Nu mai ai loc.