schimbarea la față
0 aprobate
secu@vd.ch
81.18.84.243		 Cioran , ca majoritatea indivizilor, cât de cât sănătoși, avea dreptate. Din punct de vedere organic, fiecarui individ îi este frică de moarte. Ce s-o mai lungim si s-o intoarcem pe toate fețele. El a fost un fel de bufon al timpurilor actuale și deși cunoștea bine realitatea evita cu eleganța a o exprima concrect. Ce poți spune la o adică despre viață, nu poți decât a o accepta, iar timpul vindeca până la urmă până și întrebările existențialiste. Te mulțumești că mai prinzi o zi, îți mai faci iluzii, sau mai ai cofirmări, ce mai contează, toate trec aici in acest plan terestru. Cioran a avut însă bine definită conștiința caracterului profund organic al unei vietuiri normale. Meseria lui intelectuală l-a dezrădăcinat și l-a privat încă de timpuriu de a se bucura pe deplin de o viață mai…„normală”. Bine că a avut bun simț și nu s-a apucat sa creeze tânguiri precum … romanța.

Scrierile lui ne prezintă un inventar al tuturor inconveniențelor de a te naște însă intr-o formă foarte rafinată și deși nu a fost un poet, lucrările lui pot fi privite ca atare. Credinta presupune acceptarea caracterului dat al vietuirii noastre si pornirea spre un drum launtric de tihna si impacare. Parisul actual numai asta nu îți poate sugera. Până la urmă fiecare cu drama lui , cu alegerea proprie in ceea ce priveste cheltuirea acestei vieti. Acolo unde este să aibe parte de tihnă și împăcare.