 CD901 aprobate denitsoc@gmail.com 66.71.243.131 |
ELIZABETHA CEA REA – Un monarh nenorocit moare și este succedat de Chuck Cuckul De Tobias Langdon Regina Elisabeta a II-a a murit. Când am aflat vestea, nu m-am alăturat lamentatiilor presei de stânga și nu i-am dorit succesorului ei o domnie lungă și fericită. Nu, m-am gândit la un contrast puternic între ultimele ei zile și ultimele zile ale multor dintre cei mai loiali și iubitori subiecți ai ei. Regina a murit cu calm și demnitate la capătul extrem al duratei sale naturale. Dar multe alte bătrâne din capitala ei nu au avut șansa să moară așa. În schimb, au murit prematur în durere fizică și angoasă psihică, pentru că viețile lor fuseseră spulberate de un violator gerontofil negru numit Delroy Easton Grant. Gerontofilia, sau atracția sexuală față de bătrâni, este mult mai comună în rândul violatorilor de culoare. Dar nu auzi niciodată acel fapt de ură menționat sau discutat în mass-media de stânga. Numărul adevărat al victimelor în vârstă ale lui Grant nu va fi niciodată cunoscut, dar cu siguranță a fost mai mult de o sută. Altceva este și sigur: Grant a reușit să migreze din Jamaica și să comită crimele sale oribile în Marea Britanie datorită trădării Reginei și a altor membri ai elitei ostile. Același lucru este valabil și pentru bandele musulmane de viol care acum lucrează din greu în toată țara. Pe scurt, Elisabeta a II-a a fost o trădătoare pentru tărâmul ei, poporul ei și religia ei. Acum e moartă, iar fiul ei trădător Carol al III-lea își va continua moștenirea otrăvitoare. O încrucișare între Wonder Woman și Marie Curie Dar recunosc că a jucat acest rol la perfecțiune. Și care a fost rolul ei? Regina Elisabeta a jucat același rol pentru albii obișnuiți ai Marii Britanii în numele elitei ostile. Ea a fost figura liniștitoare care a proiectat un aer fals de continuitate și calm, pe măsură ce imigrația în masă și adorarea minorităților au distrus vechea Britanie Creștină Albă și i-au transformat pe albi într-o minoritate în propria lor capitală. Când patriotul Enoch Powell a vorbit împotriva relelor imigrației non-albe în 1968, a devenit instantaneu cel mai popular politician din țară. „Majoritatea țării dorea repatriere” Elita ostilă nu ar fi putut să o reducă la tăcere pe Regina sau să o marginalizeze. Supușii ei albi s-ar fi adunat la ea, i-ar fi dat afară pe trădători și ar fi creat un nou guvern care să ducă la îndeplinire voința populară. Repatrierea umană și ieftină ar fi fost ușoară pentru numărul relativ mic de migranți non-albi prezenți pe pământul britanic în acele vremuri. Marea Britanie ar fi rămas o națiune creștină albă pașnică și prosperă. După cum știm cu toții, asta nu s-a întâmplat. Regina nu a vorbit în numele britanicilor albi carora le-a jurat să-i apere și să-i servească. Dar ea a vorbit cu voce tare și clar în numele altor grupuri și era foarte dornică să le servească lor. Libertarianul britanic Sean Gabb a remarcat că „În 1979, ea a hărțuit-o pe Margaret Thatcher pentru a-și reveni la promisiunea ei electorală de a nu preda Rhodesia unui grup de marxişti de culoare. În 1987, ea a agresat-o din nou pe Margaret Thatcher pentru a ceda cererilor de sancțiuni împotriva Africii de Sud.” Articolul blestemat al lui Gabb se numește „Elizabeth the Useless: Sixty Years a Rubber Stamp”. Cred că este excelent, dar cred că Gabb ar trebui să recunoască că și propriul său libertarism a fost inutil. Și nu cred că a mers suficient de departe în condamnarea reginei care trăia atunci. Era mai rău decât inutilă: era activ malignă. Ea nu era Elisabeta cea Inutilă; era Elisabeta cea Rea. Intervențiile ei în numele marxiștilor negri din Rhodesia și Africa de Sud dovedesc că ea a fost de partea barbariei și haosului, nu de partea civilizației occidentale și a creștinismului ei presupus iubit. „Noi evreii ne vom aminti de regina cu dragoste” Evreii care urăsc pe Hristos o salută pe creștina devotată Elisabeta a II-a. Prima este afirmația că regina a fost un „creștin devotat”. Un creștin devotat pune adevărul divin și serviciul personal pentru Dumnezeu mai presus de viața însăși. Prin urmare, un creștin devotat nu lucrează pentru adepții religiei false, anti-creștine a iudaismului și nu acceptă imigrarea în masă a adepților religii false, anti-creștine a islamului. Dar Regina a fost o neobosită shabbos-shiksa pentru evrei și a acceptat imigrarea musulmană, la fel cum a acceptat violurile, crimele și nenumărate alte crime comise împotriva supușilor ei albi de către invadatori non-albi. A fost o trădătoare dedicată, nu o creștină devotată. Distrugerea Occidentului pentru a-i apăra pe evrei Națiunile europene au expulzat evrei de multe ori de-a lungul mileniilor – de exemplu, Anglia sub Eduard I în 1290, Spania sub Isabel și Ferdinand în 1492. Barbara Roche, ministrul evreiesc al imigrației sub conducerea lui Tony Blair, s-a aflat în centrul complotului trădător și subtil al New Labour de a „freca nasul dreptei în diversitate” prin deschiderea granițelor noastre către Lumea a Treia. Și Roche a declarat în mod explicit că „a intrat în politică – ea subliniază asta și astăzi – pentru a combate antisemitismul și xenofobia în general”. Salutând un război împotriva albilor Regina a auzit cu siguranță din nou și din nou despre bandele musulmane de violuri care operează în atâtea orașe și orașe englezești. Ca răspuns, ea a făcut ceea ce a făcut întotdeauna în timpul domniei ei lungi și trădătoare: nimic. Chuck the Cuck- Cuckul își exprimă dragostea față de dușmanii Angliei. Traducerea: CD |
*
Nota redacției – Da, trebuie să ne întrebăm cine este de vină că sub domnia Elisabethei Anglia a devenit patria musulmanilor și a altor minoritari anti-albi, anti-creștin! Englezii sunt primii care ar trebui să-și pună această întrebare: cine a susținut emigrarea în Anglia a minoritarilor? După câte știu, unul din răspunsuri sună așa: în timpul războiului anti-german Londra a apelat la militari din imperiu, mulți non-albi. După război le-au permis să se stabileascăîn Anglia, ca semn de recunoștință. Greșesc? Au existat așa de mulți musulmani în armata britanică în WW2?
Consider interesant de remarcat că Nostradamus a prevăzut moartea reginei în acest an (catrenul 6/72). Dar şi mai surprinzător, Nostradamus prevede că tot în 2022 Charles al III-lea va abdica:
„Refuzând să accepte divorţul,
Pe care îl vor considera nedemn,
Poporul îl va alunga pe regele insulelor
Neaşteptat va fi cel care îi va lua locul.”
Interpretul catrenelor lui Nostradamus, Mario Reading, îl dă ca succesor pe prinţul Harry.
Dacă şi aceste preziceri se vor adeveri, înclin să cred că toată desfăşurarea de evenimente din lume şi din vieţile noastre, nu-i decât un destin implacabil.
CURS DE GEOPOLITICĂ PE ÎNŢELESUL GUVERNANŢILOR DE LA BUCUREŞTI
De Valentin Vasilescu
Se vorbeşte în permanenţă despre iminenţa declanşării unui al 3-lea război mondial, care ar putea izbucni în focarele latente din Orientul Mijlociu şi Orientul Îndepărtat. Nimeni nu a explicat cine le-a creat, în folosul cui şi mai ales cum au apărut?
Halford John Mackinder a publicat în 1904 la Royal Geographical Society un concept geostrategic numit Heartland Theory, preluat şi adaptat după cel de-al Doilea Război Mondial de SUA. Această doctrină stă şi azi la baza politicii externe americane, în laboratoarele căreia se clonează în permanenţă germenii agresiunii militare la scară planetară. Potrivit teoriei lui Mackinder, suprafaţa Pămîntului se împarte astfel:
1. Leagănul civilizaţiei (World-Island) era considerată structura geografică principală, cuprinzînd cele 3 continente care sunt legate unul de altul: Europa, Africa şi Asia. El are cea mai întinsă suprafaţă, este cel mai populat, cel mai bogat în resurse şi extrem de accesibil pe uscat.
2. Elementul cheie al Leagănului civilizaţiei este Pivotul acestuia (Heartland), delimitat de la vest la est de delta fluviului Volga, la vărsarea lui în Marea Caspică şi de izvorul fluviului Yangtze, din munţii Tanggula-Tibet; iar de la sud la nord de munţii Himalaya şi de oceanul Arctic. Aici sunt concentrate 60% din resursele minerale, de apă potabilă, de teren propice agriculturii, de păduri ale Terrei. Dimensiunile și poziția centrală a Pivotului l-au transformat în cheia de acces în Leagănul civilizaţiei. Numai că Pivotul se suprapune pe teritoriul fostei URSS (mai puţin Peninsula Kamciatka).
3. Pivotul Leagănului civilizaţiei este înconjurat de Semicercul periferic interior, aparţinând şi el Leagănului civilizaţiei, compus din Europa, nordul Africii, peninsula Arabică, India, Indochina şi China. Semicercul periferic interior era considerat de Mackinder drept centura de siguranţă, de la graniţă, a Pivotului şi prin urmare focarul conflictelor militare, generate de dorinţa de accedere a SUA la pârghiile de control al Pivotului (http://en.wikipedia.org/wiki/File:Pivot_area.png).
4. A 2-a structura geografică identificată de Mackinder erau Insulele din larg: Anglia şi Japonia. Valoarea geopolitică a acestora era una secundară.
5. A 3-a structura geografică a lui Mackinder era Insulele îndepărtate de la periferie: America de Nord, cea de Sud şi Australia. Datorită izolării lor, acestea nu aveau nici o valoare geopolitică.
În 1945, America a fost singura naţiune care a ieşit întărită după terminarea devastatorului Război Mondial. Deţinând cea mai mare şi mai tehnologizată armată a momentului, SUA şi-au propus încă din prima zi de pace, să devină singura superputere mondială. Acest deziderat nu se putea materializa decât prin cucerirea Pivotului Leagănului civilizaţiei, care aparţinea URSS şi de aici a început Războiul rece, camuflat în divergenţe ideologice. Primul pas a fost împărţirea Europei în cea de Est dominată de sovietici şi cea Vestică, ocupată de SUA, Europa, constituind extremitatea vestică a Semicercului periferic interior a lui Mackinder.
A urmat decizia SUA de înfiinţare şi de super înarmare a statului Israel, pe o porţiune restrânsă din teritoriul fostei provincii arabe Palestina (care cuprindea Siria, Iordania, Irak, Liban, Israel, de azi), fapt ce a generat o lungă serie de războaie israeliano-arabe. URSS a sprijinit în contrapartidă Libia, Egiptul, Siria şi Irakul, situate şi ele pe Semicercul periferic interior. Pentru a sparge unitatea statelor arabe, SUA a luat sub protecţia sa familiile monarhice din peninsula Arabică, deţinătoare de mari resurse petroliere (Arabia Saudită, Qatar, Bahrein, Emiratele Arabe Unite, Oman, Kuweit).
Totodată, SUA atrase de resursele de petrol imense, au transformat Iranul (situat în centrul Semicercului periferic interior) în principala sa bază de operaţii, destinată cuceririi Pivotului Leagănului civilizaţiei de la sovietici. Până la revoluţia Islamică din 1979, bazele aeriene iraniene au găzduit avioanele americane de spionaj U-2 şi SR-71, teritoriul Iranului ca şi cel al Turciei servind pentru infiltrarea agenţilor CIA, MI-6 şi ai iranienilor, în rândul minorităților musulmane din URSS, cu scopul de a pune la cale sabotaje, de a construi depozite secrete de arme, de a recruta localnici pentru a-i angrena în războiul de guerrillă.
După schimbarea de regim de la Teheran, membrii guvernului, şefii militari şi ai serviciilor secrete iraniene, au fost evacuaţi de SUA şi au continuat să lucreze pentru CIA. Nu întâmplător, după căderea Cortinei de Fier, Azerbaidjan, Armenia, Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Kârkâzstan, Tadjikistan, considerate statele de la graniţa de sud a Pivotului, au ieşit printre primele din compunerea fostei URSS.
Multă lume este nedumerită cu privire la destinul tragic al poporului afgan, care a fost confruntat mai întâi cu agresiunea sovietică (1979-1989) şi ulterior cu cea americană începută în 2001 (şi legendată de CIA sub aspectul capturării lui Osama bin Laden şi a fictivei reţele Al-Qaeda). Se poate lesne observa că Afganistanul, vecin cu Iranul, reprezintă un avanpost situat în centrul Semicercului periferic interior de unde se poate accede relativ uşor în arealul Pivotului Leagănului civilizaţiei.
Concomitent cu atacurile din vest şi centru, SUA au pregătit o ofensivă şi în estul Semicercului periferic interior, ocolind teritoriul Chinei. Rezultatul a fost războiul din Coreea (1950-1953), încheiat dezastruos pentru SUA, prin separarea naţiunii coreene şi generarea timp de 6 decenii a unui focar latent de conflict, mai nou cu o componentă nucleară. Un deceniu mai târziu, SUA au reluat ofensiva în estul Semicercului periferic interior pe altă direcţie, din Vietnam şi peninsula Indochina, rezultatul fiind acelaşi ca şi în Coreea.
Partea cea mai interesantă a teoriei lui Mackinder se referă la faptul că cine stăpâneşte estul Europei are automat controlul asupra Pivotului şi prin el şi asupra Leagănului civilizaţiei. Într-un material anterior, am povestit despre scoaterea capitalismului din marea sa criză prin distrugerea cu orice preţ a socialismului la nivel global, printr-un un război secret, dus sub forma unor operaţiuni sub acoperire. Acţiunea a condus la schimbarea fundamentală a Europei de est socialiste, după principiul dominoului, prin fabricarea izbucnirii simultane a unor aparente Revoluţii. Acestea au fost urmate de o aşa zisă perioadă de tranziţie, prin care s-a consolidat ocupaţia occidentală în ţările ”de facto” cucerite, prin care s-a urmărit accelerarea procesului de disoluţie a statului.
În tot acest timp, doi comici vestiţi ai ecranelor tv româneşti, Traian Băsescu şi Titus Corlăţean, susţin că din punct de vedere strategic şi al intereselor de securitate nivelul de ambiţie al României vizează trei zone principale din vecinătate: regiunea extinsă a Mării Negre, Balcanii de Vest şi regiunea Orientului Mijlociu şi a Africii de Nord. Ca şi când n-ar şti că în 2008 SUA au intrat în cea de a treia criză, care se generalizează cu rapiditate pe plan mondial, pentru care Occidentul nu are antidot şi în care coloniile, gen România, au devenit principalele monede de schimb, în negocierile SUA cu Rusia şi China.
AVIZ:
Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti-promoţia 1992.
Sursa: https://www.eurasia-rivista.com/curs-de-geopolitica-pe-intelesul-guvernantilor-de-la-bucuresti