Domnule profesor ION COJA, stăm de vorbă duminică, 22 noiembrie 2009, orele 11. Ați fost la vot?

Încă nu. Abia m-am întors de la frizer. Mai pe seară, să văd cum merge votul, ca să punctez decisiv. Dacă prezența va fi mică, voi sta acasă, probabil. Din solidaritate cu majoritatea.

V-ați hotărît pe cine votați? Nu ați vrea să spuneți câteva cuvinte despre fiecare candidat? Ați evitat până acum.

Nu vreau să influențez pe nimeni. Dacă aș fi apucat să candidez, atunci da, cu asta m-aș fi ocupat, cu influențarea electoratului. Cum însă textul acestei discuții va intra pe Internet abia pe seară, după închiderea urnelor, nu am nimic împotrivă să bârfim puțin. Cu cine să începem?

Cu candidatul cel mai …neavenit! Care nu avea ce căuta în această competiție. Cine este?

Acest Crin Antonescu, ale cărui voturi primite azi ne prilejuiesc ocazia să vedem cât de mulți sau de puțini sunt românii nătăfleți, incapabili să miroasă câte parale face un om pe care au avut ocazia să-l vadă și să-l audă destul de des ca să-și dea seama. Un neica nimeni, numai gura este de el! Are replică, au zis unii ziariști. Are tupeu și experiența trăncănitul. Este un fel de țațetă masculină. Nu a scos nicio idee de când este în politică, în Parlament a chiulit cel mai mult, dar nu pentru că avea ceva mai bun de făcut, eventual să scrie un articol sau o cuvîntare ori, de ce nu?, o carte! Nu pricep de ce liberalii l-au schimbat pe Tăriceanu! Tăriceanu, împotriva căruia am adus acuzații grave, pe care nu le retrag, are totuși ceva în cap. A știut să-l înfrunte pe Băsescu și să-l pună cu botul pe labe fără să dea cu gura, ci manevrînd politic cu dibăcie și decență. Cu eleganță. V-ați pus problema de ce Tăriceanu, ca prim ministru, nu a apelat la serviciile acestui Crin? Nu cumva pentru că îl știe câte îi poate pielea?! Tăriceanu ar fi fost un candidat care dacă reușea să câștige, nu ne era rușine prea tare. Imaginați-vă că ar căștiga Crin Antonescu… Nu ar fi rușine mai mare pentru Țara asta!

Următorul?

Cine altul decât Sorin Oprescu?! El este candidat independent cum sunt eu udemerist! A fi independent înseamnă că ai ajuns unde ești numai pe meritul tău, al puterilor tale. Ca om politic, Sorin Oprescu este sută la sută opera lui Ion Iliescu. A contribuit la propria sa carieră cu lipsa de măsură și de decență care se pare că-l definesc. Nu s-a sfiit să ocupe, la un moment, postul de director la mai multe spitale. Nu cred că a mai fost vreun medic român în situația asta. Nici măcar medicii cei mari pe care i-am avut sau îi mai avem și azi. Nici unul nu s-a încumetat la acest cumul de funcții absolut nerușinat. Căci concomitent cu direcția mai multor spitale, Sorin Oprescu era și senator, președinte sau membru la o mulțime de comitete și comisii, profesor etc. O rușine. Când a fost să fie ales primar – și trec peste felul cum a ajuns primar!, a declarat că nu va candida nicicum la alegerile prezidențiale înainte de a-și încheia mandatul de primar. Iată însă că a candidat. Pentru un om de onoare, ar fi trebuit să-și dea demisia de la primărie și abia așa, liber de alte obligații, să se prezinte ca independent! Dar mai presus de orice îi reproșez lipsa de idei, lipsa de viziune social-politică. Bașca infatuarea aproape caraghioasă.

Ați spus despre Crin Antonescu că ar fi o țațetă… Mă așteptam ca acest termen să-l „păstrați” pentru alt candidat. Ghiciți care!

Vadim? Vadim nu este o țațetă, este o țață în toată puterea cuvîntului. Cu vechi state de serviciu! Sau, cum l-am auzit pe un prieten din Basarabia, Vadim este un „țipălău”. Ai mai auzit acest cuvînt?

Acum e prima oară când îl aud! „Țipălău?” A naibii limbă românească! De ce ar fi Vadim un țipălău? De cele mai multe ori are dreptate în ce spune!

Nu neg asta, ideile sale sunt de cele mai multe ori corecte, le împărtășesc și eu. Plus majoritatea românilor! Numai că ideile au un caracter impersonal, iar succesul la public al unei idei nu depinde atât de valoarea ideii, cât de valoarea persoanei care susține acea idee. Or, Vadim s-a compromis de atâtea ori și în atâtea feluri încât nimeni nu mai ia aminte la ideile sale, cât sunt de corecte, ci mai degrabă alegătorul este marcat de gesticulația isterică și de țipetele care însoțesc rostirea acelor idei. Repet, idei corecte, de cele mai multe ori! Dar ce folos?!… Bașca situațiile, atât de multe, în care Vadim s-a contrazis pe sine, s-a lepădat de idei și oameni de valoare! Adică și-a trădat electoratul, tovarășii de idei, propriii colegi de partid.

Am auzit pe cineva spunând că Vadim nu a trecut examenul de conducere auto! Ce ziceți?

Care din probe nu a trecut-o?

Nu știu!

Nu cred, dar parcă totuși niciodată nu l-am auzit pe Vadim lăudându-se cu performanțele sale de șofer. S-ar putea să ai ceva dreptate. Dar atunci ăsta ar fi un punct pozitiv pentru el: și-a dat seama că nu poate să conducă mașina și nu și-a scos carnet. Ai zice că își cunoaște limitele, ceea ce nu-i rău pentru un viitor președinte! Nici Roosevelt nu conducea automobilul, asta nu l-a împiedicat să conducă țara cea mai puternică! Nu, nu ăsta este punctul slab al lui Vadim. Punctul slab al lui Vadim este că, de fapt, el nu-și cunoaște limitele!… Și nici nu ar admite că ar avea limite! …Dar să nu insistăm prea mult pe Vadim, îți propun să avem pe acest subiect o discuție separată și amplă, căci Vadim poartă o grea vinovăție: a compromis mesajul naționalist. Pretutindeni în Europa acest mesaj se aude tot mai ferm, mai bine argumentat. La noi Vadim a confiscat mesajul naționalist, l-a monopolizat sau, mai corect spus, a fost ajutat să monopolizeze discursul naționalist, iar mai departe să-l compromită, să-l coboare în derizoriu, la nivelul înjurăturii și al bârfei de pe marginea șanțului… Va avea de răspuns în fața istoriei! Alt candidat?

Băsescu, bineînțeles!

Băsescu are un merit istoric: l-a scos din viața politică pe Petre Roman. Nu știu dacă este suficient ca să i se treacă cu vederea celelalte, relele și nefăcutele ca ministru, ca primar general al Capitalei, ca președinte al României! Dar cum este foarte probabil că va intra în turul doi, eu zic să-l discutăm en detail în zilele următoare, înainte de runda finală.

La fel și pe Geoană?

Sper să ajungă în turul doi, deși mi-e frică de prostia alegătorilor și a ziariștilor, care nu-l exclud pe Crin Antonescu cu totul. Ar fi o mare rușine.

Spuneți-mi o calitate a lui Geoana!

Păi, dintre candidații cu șanse, Geoană este singurul care este „de familie bună”! Și asta contează, căci astfel de oameni au rușine, știu să asculte de ce spun alții. Geoană este cel mai educat, mai cumsecade, mai măsurat la vorbă. Nu strălucește, nu este spontan, nu are replică, dar nici nu e vulgar sau trivial. Nu-ți vine să-i zici că este „neam prost”! Știi la ce să te aștepți de la el. Nu ne va surprinde nici în bine, nici în rău!

Becali? Este și el naționalist!

E la fel de naționalist ca și Vadim… Petre Țuțea, în definiția dată naționalistului autentic, îi atribuia acestuia o calitate de care se vorbește prea puțin la noi: capacitatea de a te bucura când cunoști un compatriot care are mai multe calități, care este mai capabil, mai bun decât tine! Capacitatea de a-l recunoaște și de a te pune în servicul acestuia, pentru ca împreună să vă faceți mai utili cauzei naționale, comunitare. Vadim și Becali nu se pot înțelege între ei pentru că amândoi se cred aleșii lui Dumnezeu, se cred mai deștepți ca oricine ș.a.m.d. Nu sunt capabili să adune în preajma lor oameni de valoare… Dar dacă ar fi să aleg, între Vadim și Becali, cu cine să merg în compartimentul de tren până la Baia Mare, l-aș alege pe Gigi Becali. Este mai autentic! Ai ce vorbi cu el! Vadim pozează tot timpul.

Ceilalți candidați?

Doi dintre ei sunt singurii care au ridicat problemele cele mai importante care trebuiau dezbătute în campania electorală: Constantin Rotaru și Eduard Manole.

Pe care dintre cei doi îl veți vota?

Stai să ajung la vot mai întâi! Adineauri m-a sunat Sever Mureșan să-mi spună că m-a căutat pe buletinul de vot și nu m-a găsit! El știa că mi-am depus dosarul, dar nu a mai aflat de respingerea candidaturii mele.

Cum n-a aflat?!

Simplu: presa nu a scris nimic! Am încercat să intru la câteva posturi TV să mă explic… Așa cum nu mi-au anunțat niciodată candidatura, la fel nu au anunțat nici respingerea candidaturii. Deci eu, fost senator, profesor, scriitor, publicist, sunt respins când îmi depun dosarul de candidat la funcția de președinte și nici un ziar, nici un factor mass media nu găsește că acesta ar fi un subiect de presă! Nu se dă nici măcar știrea și nici nu este nimeni interesat să întrebe de ce! Și asta într-o presă care face subiect de presă din toate fleacurile. Știi cum se numește acest blocaj informațional? Se numește cherem. Cuvînt semitic la origine, ca și obiceiul de a exclude pe cineva din circuitul de informații. În română cuvîntul respectiv a intrat prin turcă.

M-ați pus pe gânduri!

A consemnat Nikita Vancea