mihai ioncoja.ro mihai.remion@yahoo.com 86.122.182.113
În răspuns la Ion Coja. De verificat: Iamblichos, matematician şi filozof grec, ce a murit pe la anul 330 spune că religia geţilor sau cultul lui Zamolxe era practicat cu mare cinstire şi de către goţi. (Viaţa lui Pitagora ). Iar asta înainte de pretinsa creştinare a lor prin arianism făcută de Wulfila pe la anii 341-348. Mai scrie că Zamolxis, după ce „i-a convins că sufletul este nemuritor” a „scris legile” pentru geţi, după care să-şi rânduiască viaţa de neam scoborâtor din zei. De „regulile lui Zamolxis” aminteşte şi Agathias Scolasticul, sec al VI-lea. Teopomp afirmă că geţii îşi învăţau legile pe de rost, aşa trecând de la o generaţie la alta.[3] Scriitorii antici, ca: Iosif Flavius, Horaţiu, Criton, Clement din Alexandria, Strabon, Jambique şi Iordanes ne spun că geto-dacii cultivau valorile şi regulile morale, stabileau norme de drept şi aveau concepţii proprii juridice și politice.[4] Ovidiu scrie şi el că, „în dispreţul legilor, autohtonii îşi fac singuri dreptate, folosind răzbunarea sângelui ca în orânduirea gentilică”. Iordanes aminteşte de vechea colecţie de legi în limba getă din Dacia, „Leges Bellagines”, care încă mai exista în formă scrisă, la mijlocul secolului al VI-lea. Gotul/getul Iordanes vorbeşte de Deceneu care „i-a făcut (pe geţi, n.n.) să trăiască conform legilor naturii; transcriind aceste legi ele se păstrează până astăzi, sub denumirea de belagines”. În documentele conciliului de la Sardica (Sofia) în anul 343, găsim printre episcopii din Dacia Aureliană participanţi pe „Athenodorus a Dacia de Blacena”. Şi Dionisie Exiguul, Dacul cel Smerit (465-545) „a avut în bibliotecă Belaginele”.[5] În prefaţa veche a lucrării „Capitularia” a lui Dagobert se spune că legile barbare, numite Lex Ripuaria, Lex Alamannorum şi Lex Baiuvariorum au fost compilate, în vremea regelui got Teodoric (secolul al V-lea) şi a succesorilor acestuia, din legile antice, „legibus antiquis”.[6] Schzupfer spune că „Lex Romana Utinensis” (p. 85, I. 6. 2), datând din secolele VI-VII, au fost copiate, la început, nu în latină, ci într-o limbă barbară. Bethman crede că această lege îşi are originea la Istria.[7] Concluzia o trage tot Densuşianu (D.P. p. 906): „Idioma în care e scrisă are particularităţi caractersitice limbii vorbite în Carpaţi şi Marea Neagră. Chiar şi principiile fundamentale ale legii se întemeiază pe Lex Antiqua Valachorum”.[8] Ulterior aceste legi au fost cunoscute cu numele mai sus amintit, „Lex antiqua Valachorum”, peste tot în spaţiul tracic unde au trăit urmaşii acestora, după cum vorbesc numeroase documente istorice. Teodoric cel Mare și neamul său de geți/goți a dus cu sine în Italia obiceiuile și rânduielile strămoșilor. Fiind descălecător de neam şi ţară, pentru bună rânduială a dat un „Codex Theodorici”, lucrare scrisă cu mare grijă după Leges bellagines strămoşeşti a bunei viețuiri în armonie cu Dumnezeu și natura pentru a nu se pierde și pentru a le împărtăși și altor neamuri.[9] Într-un document din anul 615 intitulat Libbelus dotalis Morgingeba (Registru de avere al lui Morgingeba), căpetenia vizigotă scrie că statul lor era întemeiat după „…ordinis ut Getici est et Morgingeba uetusti” (Rânduieli cum erau la Geţi şi de altfel la Morgingeba). Fără doar și poate onorabilul vizigot se referea la faimoasele legi bellagine, păstrate cu grijă și duse de vizigoți în Spania. Vizigoţii au primit titluri nobiliare „…Insigni merito et Geticae de stirpe Senatus” (Distins prin merite militare şi cu drepturi senatoriale Getice), cum a făcut Constantin cel Mare care a înnobilat mulţime de cavaleri barbari ce s-au dovedit vrednici a mânui armele.[10] Episcopul iudeo-creştin Iordanes, lăudând cunoştinţele şi morala geţilor a scris că aceştia îndeplineau în viaţa lor rânduielile leges belagines, pe care le mai numeşte şi legi frumoase: Deceneu „i-a făcut să trăiască după poruncile legilor naturii; transcriind aceste legi, ele se păstrează până astăzi, sub numele de belagines”, cam tot aşa scrie şi manuscrisul esen privind originea cerească a legilor ce le guvernau soarta. Tot Iordanes în „Getica” ne mai spune că goţii au luat legile belagine de guvernare de la geţi. Peste 1200 de ani şi Carolus Lundius ne spune acelaşi lucru, că legile de guvernare ale goţilor şi suevilor vechi, strămoşii scandinavilor au fost copiate după legile marelui înţelept Zamolxe. Istoricul Paul Jovius, născut pe la finele secolului al XV-lea a aflat despre acest vechi codice de legi ale românilor, căci el a fost foarte surprins de caracterul arhaic al acestor legi pe care el le considera a fi doar vechi legi romane.[11] Olaus Magnus relatează că a văzut cu ochii lui în Italia, la Perusia un volum de legi gotice/getice, scris cu caractere gotice şi că, în ciuda vechimii acestui manuscris literar-juridic, căci se scurseseră mulţi ani de la acea perioadă când goţii locuiseră Italia, era bine conservat. Despre aceste legi spunea că erau încă în vigoare printre sueţi şi goţi. Pasajul a apărut într-un manuscris al unui oarecare Johannes Scitul.[12] Scriitorul suedez Anderas Bureus (Descr. Sueon. Polit.) scrie despre legile goţilor/geţilor: „Că vechimea legilor noastre vestgotice s-ar cuveni a fi socotită din perioada în care goţii au plecat de aici sau puţin după aceea, este departe de orice dubiu, căci ne stă mărturie prezenţa goţilor în Grecia şi Tracia unde se stabiliseră”.[13] Tot Lundius aminteşte că Conringius a susţinut că primii care au s-au folosit de legi scrise au fost danii, danezii, locuitorii Daciei de Vest.[14] Că vorbim de aceleaşi legi bellagine ne lămureşte mai jos[15]: „Cu câtă claritate ni-l înfăţişează Jornandes (Iordanes) pe Deceneu ca filozof (care la Strabon – lib. VII, 16 şi XVI – este numit Dekaineo). Cum trăiau concetăţenii lui prin legi făcute de el, care scrise fiind s-au numit până astăzi Bellagine”. Că erau mai vechi decât Deceneu, aflăm mai departe[16]: „Troienii, care de fapt nu sunt alteceva decît strămoşii Goţilor / Geţilor, după cum reiese din legile sacre scrise, care erau comune (troienilor şi geţilor)”.[17] |
Iordanes confunda in mod intentionat Gotii cu Getii, pentru a conferi neamului sau barbar o origine veche si nobila. Isidor din Sevilla sau Paul Diaconul urmaresc acelasi lucru _ conferirea unei identitati glorioase poporului lor lipsit de un trecut prestigios. De la Deceneu la Francion, de la daci si geti la troieni nu este decat un pas usor de facut atunci cand vrei sa te integrezi intr-un spatiu cultural la care pana atunci nu aveai acces decat prin jaf si distrugere. In epoca noastra de recul cultural evident, confundarea istoriei cu mitologia istorica este cat se poate de explicabila dar , din pacate, nu mai putin nociva.
Care e dovada ca Iordanes confunda in mod intenționat?
Ce părere aveți despre Biblia lui Wulfila aliata acum in muzeul din Uppsala? In ce limba e scrisă, având in vedere ca a fost scrisă in Dacia , pt locuitorii din Dacia?
Ce anume este mitologie in ceea ce spuneti?
ATTA UNSAR PU IN HIMINAM,
WEIHNAI NAMO PEIN
QIMAI PIU DIMASSUS PEINS
WAIRPAI WIIJA PEINS,
SWE IN HIMINA SWE IN HIMINA JAH ANA AIRPAI.
Lingvistii zic ca e in gotica, diletantii zic ca e in dacica, ba chiar in amandoua deodata.
Dovada ca Iordanes confunda intentionat cele doua popoare este faptul ca el avea cunostinte de limba bessica, adica el isi dadea foarte bine seama ca gotica si dacica sunt limbi diferite.
Si la ce folosea o biblie in gotica in Dacia? Evident nu era pt el, doar nu a scris-o pt a o citi tot el.
Iar gotii cati sa fi fost, majoritatea era formata tot din daci.
Apoi, in Dacia ar fi trebuit sa traiasca deja vorbitori de latina, populatia era romanizata de mult in perioada lui Wulfila. De ce in gotica si nu in latina?
Cultura au creat popoarele sedentare, nu cele migratoare; acestea au inceput sa se dezvolte si sa creeza abia dupa stabilirea intr-o zona, dupa sedentarizare. La momentul respectiv, gotii erau migratori si nici nu se stabilisera in Dacia; au stat cat au stat si au plecat mai departe. Totusi bilblia a fost scrisa de un got si pt goti…ma rog.
Iordanes avea cunostinte de limba bessica. Besii de ce neam erau? Erau traci! De unde putea sti Iordanes o limba tracica, avand in vedere ca nu mai existau pt ca fusesera romanizati?
„Dovada ca Iordanes confunda intentionat cele doua popoare este faptul ca el avea cunostinte de limba bessica, adica el isi dadea foarte bine seama ca gotica si dacica sunt limbi diferite.” – imi pare rau dar nu este logic ceea ce spuneti, asta nu e o dovada ca ii confunda intentionat.
Despre aspectele mitologice?
Multumesc.
1.Wulfila a scris in limba gotica pentru ca se adresa gotilor. Daca ar fi vrut sa-i crestineze pe dacii romanizati, ar fi scris in latina. Daca ar fi vrut sa-i crestineze pe bessii inca neromanizati, ar fi scris Biblia in limba bessica.2. In secolul VI se numea limba bessica limba tracica aflata in ultimul veac al existentei ei. Nimeni nu confunda limba „italica'( asa era numita de catre greci latina vorbita in mediul balcanic) cu limba bessica. Faptul ca dvs. nu cunoasteti acest lucru nu-mi poate fi imputat mie. 3.Faptul ca Iordanes ii confunda intentionat pe geti cu gotii( la fel ca Isidor din Sevilla) nu este contestat decat de cei care nu sunt capabili sa inteleaga caracterul propagandistic, deci ideologic, al demersului sau. 4. Daca cineva este constient ca doua limbi sunt diferite, dar sustine ca ele sunt identice, este sigur de rea credinta. Ilogic ar fi daca am admite contrariul.5. Mitologia pe care vreti s-o descoperiti in conceptia altora este chiar substanta din care toti diletantii in materie de istorie si lingvistica se hranesc zilnic_ negarea sau interpretarea naiva, scoasa din context, a materialului cercetat.
Buna ziua domnule profesor,
Recitind baladele lui Radu Gyr, am incercat sa caut comentarii literare despre ele. Mai ales ca unele, cel putin pentru mine, au nevoie de o descifrare. De exemplu, Balada fratelui care a murit de ciuma, la care nu pot descifra toate planurile. In cazul in care aveti cunostinta de cineva care a comentat baladele lui Gyr, va rog, daca se poate, sa imi dati o referinta.
Sau poate sa comentati dumneavoastra…