S.O.S. COCUȚA CONACHI!
S.O.S. ROMÂNIA!
În Conacul poetului Costache
Conachi de la Țigănești, situat la 3
km de Tecuci, s-a născut la 17
august 1828 Ecaterina (Cocuța)
Conachi.
Încercăm, în cele ce urmează, să
reliefăm, în doar câteva fraze,
meritele deosebite ale Cocuței la
înfăptuirea Unirii Principatelor
Române din 1859 dar și
ingratitudinea cumplită manifestată
de poporul român, față de această eroină.
Când avea doar 17 ani, tatăl ei a căsătorit-o cu Nicolae Vogoride, un
principe, de origine bulgară, incult și vicios. Fiind un slujbaș credincios turcilor,
acesta ajunge în 1857 caimacam (locțiitor de domn) al Moldovei.
După Războiul Crimeii (1853-1856), Puterile Garante au acceptat Unirea
Principatelor Române, impunând condiția ca rezultatul scrutinului electoral
(Divanurile ad-hoc) să fie pozitiv. Turcii și-au instruit supușii cum să-i
obstrucționeze pe unioniști. Cocuța a intrat în conflict cu soțul său și i-a sprijinit
pe cei din Partida națională, printre liderii căreia se afla și C. Negri, fratele ei
vitreg. Rezultatul însă a fost negativ. Destinul celor două provincii românești
căpătase brusc conotații sumbre. Se părea că totul este pierdut. Cocuța a intrat,
totuși, în posesia unor scrisori care fuseseră primite de soțul ei de la Înalta
Poartă, de la Ambasada Turciei la Londra și de la câțiva diplomați austrieci. Prin
publicarea și difuzarea acestor texte în toată Europa, s-a demonstrat că
rezultatul scrutinului a fost alterat de amestecul celor trei diplomații în
treburile interne ale Moldovei. După un scandal european, scrutinul s-a
repetat. De data aceasta, separatiștii au fost învinși. Drumul Unirii era deschis.
Meritele Cocuței, în realizarea acestui deziderat, au fost incontestabile. Ea a
ales Țara, sacrificându-și Familia. Fără gestul ei eroic, în istoria noastră ar fi
lipsit momentul Cuza și, prin alunecare, Monarhia, Independența chiar și Marea
Unire. Elogiile la adresa ei s-ar fi derulat fără oprire, dar nu acest lucru o
preocupa pe ea. Acum se putea gândi și la Familie. O interesau, în mod
deosebit, judecata copiilor, acuzațiile pe care i le vor adresa, când vor fi mai
mari. Ce vor înțelege ei atunci? Că mama s-a aliat cu adversarii tatălui, care l-au
alungat de pe tron, iar rudele lui l-au găsit, după câțiva ani, mort ca un câine,
într-un hotel din București. În urma acestor frământări, Cocuța a preferat să
rămână eroina din umbră. Le-a spus copiilor și consătenilor din Țigănești, că nu
ea a sustras scrisorile. I-a rugat, probabil, și pe confrații de luptă să facă uitat
acest episod. Lângă curaj, s-a alăturat, iată, modestia, ambele calități
constituind marca unei personalități de excepție.
După despărțirea de Vogoride, fiica lui Conachi s-a căsătorit, în Italia, cu
Emmanuel Ruspoli, primarul Romei. Au avut împreună cinci copii. Obligațiile
de mamă nu au împiedecat-o pe Cocuța să se implice, cu destulă hotărâre,
alături de soț, în procesul de unificare a Italiei. A murit la 42 de ani. Pe patul de
suferință, a cerut să fie înmormântată în pământ românesc.
Impresionantul său gest patriotic a fost apreciat superlativ de istorici
(Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, Ioan Brezeanu, Dumitru
Vitcu, C.C.Giurăscu, G.Marcu, Enciclopedia României, numeroși scriitori și
ziariști.
În numai câteva cuvinte, savantul N. Iorga o așază definitiv pe fiica lui
Conachi printre marii făuritori de istorie românească.
,,Cocuța Vogoride, soția caimacamului potrivnic Unirii din 1859, care a
luptat cu atâta văjnicie împotriva soțului ei, a fost una dintre cele mai
frumoase icoane de vrednică româncă, pe care a avut-o Istoria Țării.”
Cu toate acestea, ea nu a intrat în conștiina națională, fiindcă nu figurează
în programele de învățământ, nu există nicio placă memorială și nicio stradă,
nicio instituție nu-i eternizează numele. I s-a ridicat un bust, în 2018, la Tecuci,
cu sprijinul S.C. Gifarm și al Fundației Pelin, dar a fost coborât de pe soclu,
întrucât Primăria nu s-a îngrijit de procurarea avizelor necesare.
Prin această scrisoare, ne adresăm Academiei Române, Institutului
Național de Istorie, Ministerului Educației și Învățământului, Ministerului
Culturii și Identității Naționale, Facultăților de Istorie, tuturor instituțiilor de
învățământ superior, cu profil didactic, presei, canalelor de televiziune, siteurilor de pe Internet, rețelelor de socializare etc cu rugămintea să sprijine
demersul nostru privind punerea în valoare a acestui personaj legendar.
Nutrim speranța că gestul eroic al Cocuței ar putea contribui la redeșteptarea
poporului român. Să nu uităm că neglijarea sentimentului patriotic a avut, în
ultimile trei decenii, urmări catastrofale asupra evoluției României, în toate
domeniile de activitate. Libertatea și democrația, dobândite cu sânge, au fost
caricaturizate de lipsa oricărei responsabilități. Clientelismul politic grețos, dus
la extrem, a distrus toate speranțele de redresare. Prin înstrăinarea resurselor
materiale, inclusiv 40%din terenul arabil, apărat timp de secole cu sânge,
România a cedat o bună parte din identitatea și independența ei. Trăim din
împrumuturi, amanetând soarta generațiilor viitoare. După Siria, angrenată în
război, avem cea mai mare migrație. Au fost cedate teritorii în timp de pace,
caz unic în lume. Urmările Protocolului secret Ribbentrop-Molotov au fost
anulate pentru toți, nu și pentru noi în totalitate. Educația, cultura și sănătatea
funcționează la parametri de avarie. Se fac legi pentru favorizarea infractorilor.
Peste două milioane de români trăiesc sub limita de subzistență. Au asigurate
trei mese pe zi numai aceia dintre ei care se află în detenție.
Lecția de patriotism a Cocuței ne-ar putea ajuta să găsim calea firească
spre normalitate. Eroina merită să fie introdusă în manuale, să se realizeze,
despre actul ei eroic, filme documentare și artistice, studii istorice, monografii,
lucrări de artă plastică, muzicală, literară etc.
Cocuța și-a salvat țara în 1857. O mai poate face și acum, dacă ieșim din
,,somnul cel de moarte,” dacă vrem să supraviețuim ca națíe, dacă dorim să
mai avem un viitor.
VĂ MULȚUMESC!
V. GHICA
email: vasghica@gmail.com
P.S. Dragi prieteni, vă rog să difuzați acest apel pe orice cale, care vă este la
îndemână.
Celor interesați le pot trimite pe mail, ori prin poștă (gratuit) volumul meu:
COCUȚA CONACHI, eseu despre eroina din umbră.