De o bună vreme încoace home schooling-ul pare să fie o rezolvare. Însă acest sistem de învățământ nu este nici reglementat dar nici interzis în România, adică e un fel de struțo-cămilă, în coadă de pește. Pentru prezența în cadrul acestui tip de instruire trebuie o instituție „umbrelă”, evident din occident sau din altă parte pentru ca lucrurile să fie cât de cât „reglementate”. Însă din cazurile pe care le cunosc eu instruirea trebuie efectuată după manuale în limba engleză, editate nu știu pe unde în lumea largă. Există posibilitatea instruirii după manuale românești dar testele finale (examene) sunt tot în limba engleză. Atunci ce fel de școală poate fi aceasta când totuși noi și copiii noștri suntem încă români ? Ce fel de istorie sau lb. română învață un copil după un manual în altă limbă decât cea a părinților săi – lb. română ? Ideea este că nu prea funcționează sistemul…nu mai vorbesc despre lipsa de comparație, performanță pentru elevii respectivi, de cele mai multe ori părinții fiind profesorii de acasă…

Înclin să cred că sistemul home schooling este o trambulină pentru copiii ai căror părinți le doresc acestora emigrarea din România, dar aceasta este o altă discuție.

Revenind, eu am trecut printr-o experiență neplăcută, ca să nu spun altfel, cu una dintre unitățile învățământului privat cls. I-VIII de la noi. Deși în cazul respectiv era vorba de o instituție cu sediu, săli de clasă, profesori, manuale etc din România, nivelul era și este îngrozitor de scăzut. Păi să mai dai și bani pentru ca un copil sau mai mulți să învețe mai rău decât la școala de cartier ? Eu mă exprim în cunoștință de cauză din experiența directă. După un semestru ne-am întors la școala de stat…Prin urmare dacă în cazul învățământului particular instituționalizat lucrurile se desfășoară la un nivel destul de scăzut, în cazul home-schooling-lui despre care discutăm, din punct de vedere al rezultatelor obținute, lucrurile se prezintă și mai slab.

Evident că puțini dintre cei care sunt în sistemul home schooling vor avea puterea și dorința de a recunoaște problemele grave ale acestui sistem, însă cufundarea capului în nisip nu reprezintă rezolvarea. Izolarea de cele rele prin acest sistem dă multora iluzia că ai lor copii vor fi „salvați” doar că soluția reală este confruntarea cu problemele și nu fuga sau ascunderea lor sub preș. Într-adevăr copiii din sistemul home-schooling nu vor avea parte de „binefacerile” sistemului de stat prin prisma a tot felul de proiecte criminale de genul celui care tocmai se clocea la ministerul educației. Dar ce fel de oameni, ce nivel de instruire vor avea aceștia ? Și, mai cu seamă, cât de români vor mai fi acești copii ajunși la maturitate ? Parcă învățătorul este cel care formează caractere împreună cu părinții (cazul ideal). Dacă învățătorul lipsește, iar părinții sunt profesori (învățători) de ocazie cum rămâne cu dezvoltarea și acumularea de cunoștințe, evoluția unui copil-elev ? Ca să nu mai spunem că părinții copiilor aflați într-un astfel de sistem au alte meserii, profesii, dar încearcă să-și ajute copiii cât pot, în limita timpului disponibil. În multe familii unul din părinți renunță la slujbă pentru a se ocupa de copii. Foarte bine, dar cu ce resurse ? Inevitabil apar probleme care mai de care și deloc ușor de rezolvat. Din mai multe motive, nu cred că-i tocmai o soluție acest sistem. Problemele sunt complexe și nu pot fi dezbătute într-un articol și nici de către persoane fără specialitate. Eu mă exprim ca părinte care am trecut prin două sisteme de învățământ, am prieteni care fac home-schooling și văd cât pot de obiectiv diferențele și unele probleme. (a-propos, momentan porcăria respectivă – strategia de educație parentală – a fost scoasă de pe site-ul oficial al ministerului ca urmare a avalanșei de proteste online, dar este clar că nu au renunțat și se va reveni pe alte căi posibil mult mai subversive…)

În altă ordine de idei și Constantin Brâncoveanu care a avut mai mulți copii, nu s-a apucat să-i învețe el personal carte pe ai săi copii, ci a tocmit profesori.

Pe de altă parte noi toți, cel puțin cei care activează prin texte pe acest site, și nu numai, suntem produsul unor școli care, de bine de rău, ne-au dat startul, să zic așa, către ceea ce am devenit mai târziu. Pe când despre sistemul home schooling, până în prezent nu am cunoștință (poate greșesc) despre rezultate în masă la nivelul unui oraș, județ, țară.

În sistemul home-schooling, dificultățile sunt enorme iar rezultatele copiilor destul de slabe…trist dar adevărat. Prin urmare ar trebui să existe o unificare a intereselor mai multor părinți pentru acest tip de învățământ, și poate s-ar obține și legalizarea acestuia cu efecte pozitive în ce privește nivelul școlar, felul cunoștințelor acumulate precum și limba în care se desfășoară procesul de învățare, testele de pe parcurs și finale. Însă în prezent ceea ce se întâmplă în materie de home-schooling, este doar izolat, prin urmare cu eficiență minimă și la scară extrem de redusă.