Orice am hotărî noi, tot nu s-ar putea impune ca o lege dacă nu am consulta firea limbii noastre, limba să ne fie dascăl ca să ne impună nouă ortografia, iar nu noi să i-o impunem ei.

Ion Heliade Rădulescu

Regulile ortografice s-ar putea scoate din natura limbii române înseşi, pentru ca fiecare român să o poată executa fără a avea nevoie a cunoaşte alte limbi.

Analele Societăţii Academice Române

tom I, p. 199

Datoria lingvistului este să se transpună în mentalitatea subiectului vorbitor.

Sextil Puşcariu

Lingvistul care vrea să cunoască organizaţia adevărată a limbii sale materne (s.n.) trebuie să se dezbare de concepţiile aprioristice ale gramaticii clasice şi să caute să proiecteze pe ecranul conştientului procesul care se desfăşoară atunci când, în mod inconştient, în calitate de subiect vorbitor îşi rânduieşte materialul lingvistic.“

Sextil Puşcariu

Lingvistica trebuie să scoată din tot acest material lumini pentru caracterologia diferenţială a limbilor şi mai ales pentru această problemă capitală: scoaterea la iveală a puterilor creatoare manifestate în acest sistem de simboluri care este limba maternă(s. n.).

D. Caracostea

„… ceea ce se numeşte atât de searbăd gramatica unei limbi este de fapt depozitara unei forme a gustului naţional.“

D. Caracostea

Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră. Precum într-un sanctuar reconstituim piatră cu piatră tot ce a fost înainte – nu după fantezia sau inspiraţia noastră momentană, ci după ideea în genere şi în amănunt care a predominat la zidirea sanctuarului, astfel trebuie să ne purtăm cu limba noastră românească.“

Mihai Eminescu

Această parte netraductibilă a unei limbi formează adevărata ei zestre de la moşi-strămoşi, pe când partea traductibilă este comună gândirii omeneşti în genere. Precum într-un stat ne bucurăm toţi de oarecare bunuri, care sunt a tuturor şi a nimănui – uliţe, grădini, pieţe, tot astfel şi în republica limbilor sunt drumuri bătute care sunt a tuturor. Adevărata avere proprie o are însă cineva acasă la sine; iar acasă la dînsa limba românească este o bună gospodină şi are multe de toate.

Mihai Eminescu

Dacă în limbă nu s-ar reflecta chiar caracterul unui popor, oare s-ar fi născut atâtea limbi pe pământ?“

Mihai Eminescu

Limba românească e la sine acasă o împărăteasă bogată căreia multe popoare i-au plătit dare în metal aur pe când ea pare a nu fi dat nimănui nimic. Dar metalul aur ea l-a tipărit în tiparul ei propriu şi e azi al ei pentru că totul poartă efigia ei neschimbată, neschimbabilă chiar.

Mihai Eminescu

Limba românească este organul prin care neamul românesc îşi cunoaşte fiinţa sa proprie, organul prin care acest neam moşteneşte avutul intelectual şi istoric al strămoşilor lui.“

Mihai Eminescu