CD
652 aprobate
denitsoc@gmail.com
75.57.36.95

 

ORANDUIREA SI RELIGIA EI – II
-cine sunt cei care vor sa ne aduca Noua Oranduire si Noua religie marca Davos?
CD

Lumea de astăzi se confruntă cu două sisteme viitoare posibile. Pe de o parte, există o abordare multipolară în apărarea statelor naționale suverane, bazată pe gândirea pe termen lung, optimismul științific și cooperarea câștig-câștig ca un rezultat posibil; pe de altă parte, există o paradigmă expirata, unipolară a guvernării hegemonic mondiale, a depopulării și a gândirii cu sumă zero.

A obține o perspectivă asupra acestor două paradigme opuse este mai important acum decât oricând înainte, iar un loc important de început este geneza ideologiilor care îi motivează pe „Marii arhitecți resetați” care împing societatea într-o „A patra revoluție industrială” – o „revoluție”. ” unde se crede că automatizarea și inteligența artificială vor face ca cea mai mare parte a umanității să fie învechită.

Ni se spune că această epocă post-resetare va vedea, de asemenea, o îmbinare a umanității cu mașinile, un scenariu viitor prevestit de figuri precum Elon Musk și Ray Kurzweil de la Google pentru a „rămâne relevante” în următoarea fază a evoluției noastre.
Omul din Davos, Yuval Harari[1], a făcut ecou acestor sentimente, susținând că pârghiile evoluției vor fi acum mutate de la aleatorietatea naturii la noii zei care conduc Google, Facebook și WEF.

Într-o predică WEF din 2018, Harari a acționat ca un profet neo-darwinian al unei noi epoci transumaniste, spunând:
„Probabil suntem printre ultimele generații de homo sapiens. Într-un secol sau doua, Pământul va fi dominat de entități care sunt mai diferite de noi decât noi de neanderthalieni sau de cimpanzei. Pentru că în generațiile viitoare, vom învăța cum să construim corpuri, creier și minți. Acestea vor fi principalele produse ale economiei secolului XXI.”

Această credință deterministă asemănătoare Borgului[2] în sinteza om-mașină care pătrunde în gândirea tuturor transumaniștilor moderni este atât cultă, înfiorătoare și pur și simplu greșită. Cu toate acestea, fără o evaluare adecvată a rădăcinilor istorice ale acestor idei, care amenință să împingă civilizația globală într-un coșmar distopic, este imposibil să înțelegem ceva fundamental despre ultimii 250 de ani de experiență umană, cu atât mai puțin să vedem unde se află defectele fatale. sistemul de operare Great Reset/Transhumanist. Acest sistem, desigur, este pur și simplu un sistem reambalat de eugenie sub un nou nume care a fost dezvoltat după cel de-al Doilea Război Mondial.

Care sunt rădăcinile istorice ale politicilor tehnocratice și transumaniste care sunt în prezent împinse în societate?
Nașul transumanist de frunte (și președintele Societății Britanice de Eugenie), Sir Julian Huxley, fratele autorului Aldous, a enunțat explicit acest obiectiv post-Al Doilea Război Mondial în manifestul său fondator UNESCO din 1946, spunând:

„Chiar dacă este adevărat că orice politică eugenică radicală va fi pentru mulți ani imposibilă din punct de vedere politic și psihologic, va fi important ca UNESCO să vadă că problema eugeniei este examinată cu cea mai mare atenție și că mintea publică este informată asupra problemelor în joc, astfel încât mult ceea ce este acum de neconceput să devină cel puțin imaginabil.”

Știind că CEL MAI IMPORTANT NIVEL DE LUPTĂ se găsește în concepțiile științifice deținute de societate (deoarece standardul nostru de autoreglementare politică este în cele din urmă fondat și informat de standarde și legi găsite în natură). Aceasta ar fi o nouă știință unificată, consecventă în interior, care ar elimina dovezile tuturor salturilor creative care modelează întreaga natură vie și nevie.

Strabunicul lui Julien Huxley, Thomas Henry Huxley, poreclit buldogul lui Darwin, a avut grija de formarea unei societati stiintifice care sa acumuleze toate teoriile stiintifice la zi, la acea vreme si sa le canalizeze cu inalta strategie de scena spre a sluji teoriei care servea interesele finantatorilor. X Clubul lui Huxley și-a propus să unească toate ramurile majore de fizică, biologie, economie și sociologie sub o interpretare coerentă singulară bazată pe știință gradualistă, descriptivă, reducționistă. Huxley a fost însărcinat cu formularea unei noi mari strategii pentru a păstra imperiul britanic, strategie intrebuintata apoi pentru protectia Marilor Finante.

Acest grup și-a dat seama că, dacă natura ar putea fi modelată ca un proces închis, în descompunere și aleatoriu, atunci ar fi, de asemenea, lipsită de orice noțiune reală DE PRINCIPIU, DREPTATE SAU MORALITATE. Aceasta ar fi o concepție a naturii pe care Imperiul Financiar ar putea justifica pentru totdeauna exploatarea victimelor lor.

„Metasistemul” care unește toate aceste diferite ramuri ale „științei” descriptive s-ar baza pe teoriile lui Charles Darwin despre selecția naturală și „supraviețuirea celui mai apt”. Presupusa nevoie a societății umane de a elimina pe cei nepotriviți s-a bazat pe anumite presupuneri fundamentale, dintre care nu în ultimul rând au inclus:
1) că umanitatea este un sistem în întregime modelat de forțele materiale ale constrângerilor de mediu și ale geneticii,
2) că acest sistem a fost fundamental. închis și, prin urmare, entropic (supus legilor imuabile ale randamentelor descrescătoare, ghidate de o moarte inevitabilă prin căldură),
3) că forța creatoare a mutațiilor genetice care ghidează apariția unui nou mecanism biologic a fost fundamental aleatorie și
4) că această forta aleatorie nu putea fi depășită decât prin apariția unei noi ere a inginerilor sociali care gestionează umanitatea la toate nivelurile – economic, psihologic, cultural și chiar genetic.

Susținerea darwinismului de către Clubul X a fost mai puțin o decizie științifică în acest sens și mai mult una politică. După cum a recunoscut mai târziu Darwin în autobiografia sa, propria sa teorie a apărut direct din studiul său despre Malthus.
Deși apărătorii moderni ai lui Darwin proclamă că biologul a fost nevinovat de orice acuzație de promovare a darwinismului social pe care Herbert Spencer, asociatul X Club, l-a inovat, dar propriile cuvinte ale lui Darwin arată că el nu numai că era conștient, dar și susținea aplicarea socială a descoperirii sale ca cea mai potrivită ideologie pe sistemele umane.

Două figuri deosebit de importante care au jucat roluri principale în sabotarea științei în timpul Conferinței de la Paris din 1900 și ale căror idei sunt indisolubil legate de evoluția ulterioară a eugeniei, ciberneticii și transumanismului, au fost Lord Bertrand Russell de la Cambridge și matematicianul de la Gottingen David Hilbert.

Numele „Principia Mathematica” a fost ales în mod explicit ca un omagiu adus „Principia Mathematica” a lui Newton, care a fost publicată cu 200 de ani mai devreme. La momentul lansării în 1900 a proiectului Russell-Hilbert, atât interpretările plate ale lui Euclid, cât și ale lui Newton ale spațiului-timp fizic erau déjà prăbușite odată cu apariția noilor descoperiri ale lui Riemann, Curie, Weber, Planck și Einstein, care demonstrau cu toții că forma spațiu-timp fizic avea un caracter viu, creativ.

Cu fiecare descoperire creativă, o interconexiune reciprocă între spațiul interior „subiectiv” al cunoașterii umane și spațiul exterior „obiectiv” al universului descoperibil a fost din ce în ce mai ferm stabilită.
Max Planck a declarat: „Știința sporește valoarea morală a vieții, deoarece promovează dragostea pentru adevăr și reverență – dragostea pentru adevăr afișându-se în efortul constant de a ajunge la o cunoaștere mai exactă a lumii minții și materiei din jurul nostru, precum și reverența. , pentru că fiecare progres în cunoaștere ne aduce față în față cu misterul propriei noastre ființe.”

Max Planck și Albert Einstein au fost doua exemplare de oameni de știință care au recunoscut limitele matematicii liniare atunci când au încercat să descopere natura sistemelor neliniare (deschise), care necesită o perspectivă dezvoltată asupra creativității muzicale. Entropia sistemului închis trebuie să definească universul!

Sistemul închis de matematică entropică a lui Russell a fost o reflectare directă a CONCEPȚIEI SALE MIZANTROPICE DESPRE O UMANITATE DESTINATĂ ENTROPIEI.
O parte din formula succesului din mintea lui Russell depindea de obsesia lui pentru echilibrul matematic în toate lucrurile. Când formula echilibrului a fost aplicata societății, aceasta fortare nu a servit decat ambitiei lui Russell, care a fost un malthusian devotat și un promotor de-a lungul vieții al eugeniei și al controlului populației.

Scrierile ulterioare ale lui Russell în “The Scientific Outlook” (1930) își extind opiniile despre o societate globală staționară asupra reformei educaționale, unde definește necesitatea de a avea nu unul, ci două moduri separate de educație: unul pentru clasa de master, de elită, care va deveni conducători, și unul pentru clasa inferioară a sclavilor.

Toate scrierile ulterioare ale lui Russell promovează politici eliminatorii, inclusiv: bombardarea nucleară preventivă a Rusiei, prevad un guvern mondial condus de o dictatură științifică și învățarea copiilor să creadă că „zăpada este neagră”, scrieri ce ar trebui totusi citite ținând cont de viziunea sa filozofică rasistă asupra lumii.

De-a lungul întregii sale vieți, Wiener a fost posedat de obsesia de a exprima sistemul logic și închis al lui Russell în moduri practice.
În ciuda faptului că un tânăr geniu leibnizian pe nume Kurt Gödel[4] a aruncat o ancora majoră în programul “Principia” al lui Russell prin demonstrația sa strălucitoare din 1931 că niciun sistem logic nu ar putea fi vreodată cu adevărat consecvent cu el însuși datorită naturii autoreflexive a tuturor sistemelor existente, Russell a împins programul înainte. cu toata puterea, iar Wiener era apostolul principal al lui Russell.

Alți russeliți care au promovat teoriile sale despre învățarea automată au inclus nume precum Alan Turing, Oskar Morgenstern, Claude Shannon și John von Neumann. În timp ce fiecare matematician avea propria sa inovație particulară de oferit, toți erau uniți de credința neclintită că o minte umană este un amestec de impulsuri bestiale ghidate de logica mașinilor în sistem închis și nimic mai mult.

Într-un computer, întregul este doar suma părților și trebuie să fie ca atare în toate sistemele informaționale, inclusiv creierul uman, ecosistemele și universul în ansamblu. Principiile „metafizice” precum sufletul, scopul, Dumnezeu, dreptatea și liberul arbitru nu au avut loc în mintea acestor calculatoare umane.

Până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, munca lui Wiener privind buclele de feedback în aeronautică și radar l-a determinat pe mathematician, inspirat puternic de opera lui Stefan Odobleja[3] publicata in 1938-1939 la Paris, să elaboreze un nou limbaj pentru gestionarea sistemelor umane complexe, despre care a descoperit curând că are aplicații în afaceri, afaceri militare și națiuni întregi.

Termenul pe care l-a dat acestui nou instrument de control a fost „cibernetică”. Descriind invenția sa, Weiner a declarat: „Cibernetică, termen pe care l-am derivat din cuvântul grecesc Kubernetes, același cuvânt grecesc din care derivăm în cele din urmă cuvântul guvernator”.

Bazându-se pe computere binare, cu sistem închis, ca model pentru mintea umană, Weiner a cerut să se presupună că conceptele metafizice nu există dincolo de caracteristicile pur fizice ale proprietăților electrochimice măsurabile ale creierului. Descriind acest analog computer-minte, Weiner a declarat: „Ne-a devenit clar că mașina de calcul ultrarapidă, în funcție de dispozitivele de comutare consecutive, trebuie să reprezinte aproape un model ideal al problemelor care apar în sistemul nervos” și că „ problema interpretării naturii și varietăților memoriei la animal are paralela ei în problema construirii unor amintiri artificiale pentru mașină.”

Cheia pentru înțelegerea atracției ciberneticii către o dictatură științifică dornică de atotștiință și omnipotență totală este următoarea: în contextul unei bărci mari, doar cârmaciul trebuie să aibă o idee despre întreg. Toți ceilalți trebuie doar să își înțeleagă rolul local, compartimentat.

Odată cu aplicarea ciberneticii la organizarea sistemelor economice, au apărut birocrații vaste, complexe, cu doar mici noduri de „cârmaci” încorporate în noul complex „deep state” care a avut acces la o viziune a întregului. Această idee a fost realizată de Sir Alexander King de la “Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică”, care a co-fondat CLUBUL DE LA ROMA și a ajutat la aplicarea acestor idei în guvernele comunității transatlantice în anii 1960 și 1970.

Acest sistem a fost văzut de susținătorii săi drept sistemul de operare perfect pentru o tehnocrație supranațională pe care să-l folosească pentru a controla pârghiile Noii Ordini Mondiale, Cybernetics for Global Governance.
Unul dintre cei mai entuziaști practicanți ai acestui nou sistem în această perioadă de transformare a fost Pierre Elliot Trudeau (prim-ministrul Canadei, proaspăt impus atunci, tatal primministrului Canadei de azi, Justin), care a modelat o vastă revoluție cibernetică a guvernului canadian între 1968-1972 prin Biroul Consiliului Privat al Canadei.

Aici, adorația lui Trudeau față de cibernetică a fost împărtășită de sufletul său pereche rus, Nikita Hrușciov, care a reabilitat „pseudoștiința burgheziei” interzisă inainte de moartea lui Stalin. În octombrie 1961 la cel de-al 22-lea Congres al partidului, Hrușciov a declarat:
„Este imperativ să se organizeze o aplicare mai largă a instalațiilor cibernetice, de calcul electronic și de control în producție, lucrări de cercetare, redactare și proiectare, planificare, contabilitate, statistică și management.”

Trudeau a lucrat îndeaproape cu Sir Alexander King și Aurelio Peccei la formarea noii lor organizații, Clubul de la Roma, care a avut un impact profund asupra guvernării globale din 1968 până în prezent. Trudeau a fost un susținător devotat al acestei noi organizații, care a devenit curând un centru al revivalismului neo-malthusian în primii ani ai anilor 1970. Trudeau chiar a prezidat filiala canadiană a Clubului de la Roma și a alocat bani pentru a finanța studiul MIT – Massachusetts Institute of Technology, proiectul Club of Rome „Limits to Growth” – “Limitele Cresterii”, care a devenit un fel de carte sfântă pentru organizația de mediu modernă.

Alexander King și modelul computerizat făcut celebru în 1972 “Limits to Growth” au impus o nouă schismă între dorința umanității de a se dezvolta și presupusa dorință a naturii de a se odihni în echilibru matematic. Acest model computerizat neo-malthusian a fost folosit pentru a justifica sacrificarea mâncătorilor inutili nepotriviți și suprapopulați și a fost ulterior încorporat în cea de-a treia întâlnire oficială a Forumului Economic Mondial (WEF) de la Davos, unde Aurelio Peccei a fost prezentat de Klaus Schwab și el a demonstrat Limitele pentru Magia creșterii.

Această întâlnire specială a fost sponsorizată de Prințul Bernhardt al Țărilor de Jos, un om care se distingea deja printre managerii de nivel superior ai imperiului prin înființarea infamelor întâlniri Bilderberg în 1954 și, mai târziu, a Fondului Mondial pentru Natură în 1961 (alături de Julian Huxley și prințul Philip Mountbatten, sotul decedat al reginei Elisabeta aII-a aAngliei).

Din 1943 până în 1953, cibernetica lui Wiener și corolarul lui, teoria informațiilor au devenit punctul de adunare pentru o nouă preoție științifică. Această preoție avea să adună gânditori de seamă din fiecare ramură a cunoașterii, un efort similar cu cel făcut anterior de Thomas Huxley și Clubul său al Societății Regale X.

Aceste conferințe au fost finanțate de Fundația Josiah Macy, care a fost creată de generalul de brigadă Marlborough Churchill (un văr al lui Winston Churchill) în 1930, cu scopul principal de a muta fonduri în cercetarea eugenică atât în SUA, cât și în Germania, alături de organizația sa soră, Fundația Rockefeller.

Fundația Rockefeller va finanța liderul eugenicianului nazist Ernst Rudin din 1928 pe tot parcursul anilor 1930, în timp ce sponsorizează cercetările conduse de societățile de eugenie britanică și americană. Fratia iudeo-nazista din Ukraina a fost depasita de fratia Rockefeller-Rudin inca din 1928.

După cum subliniază Anton Chaitkin în “British Psychiatry from Eugenics to Assassination”, fondatorul și controlorul Fundației Macy, generalul Marlborough, a condus anterior Camera Neagră a informațiilor militare din 1919 până la desființarea acesteia în 1929. Camera Neagră a interfațat strâns cu serviciile de informații britanice și a servit ca un model pentru Agenția de Securitate Națională (NSA) a SUA.

La 5 martie 1946, NSA a fost integrată în infrastructura de informații a Commonwealth-ului britanic odată cu semnarea Acordului de informații privind semnalele Regatul Unit – SUA care a dat naștere alianței „Five Eyes” de azi. De asemenea, nu este o coincidență că acest lucru s-a întâmplat chiar în aceeași zi în care Winston Churchill și-a ținut infamul discurs „Cortina de fier” la Fulton Missouri, care a oficializat Războiul Rece.

Începând din 1945 și în nevoie disperată de a preveni răspândirea Sistemului American de Economie Politică și a unui New Deal internațional care fusese pus în mișcare de președintele Franklin D. Roosevelt, la imboldul marilor finate sponzorizatoare Conferințele Macy despre Cibernetică au început să se întrunească la fiecare șase luni. Deci totusi cam avea dreptate Stalin care a spus ca:“cibernetica este o pseudoștiința pusa in slujba oranduirii burgheze”.

Aceste conferințe au reunit psihiatri, biologi, neurologi, ingineri informatici, sociologi, economiști, matematicieni și chiar teologi conectați la Tavistock.[5]
Wiener a descris aceste conferințe, care au modelat cursul politicii occidentale în următorii 75 de ani, spunând „pentru organizarea umană, am căutat ajutorul antropologilor doctori Gregory Bateson și Margaret Mead în timp ce dr. Oskar Morgenstern de la Institutul de Advanced Study a fost consilierul nostru în domeniul semnificativ al organizării sociale aparținând teoriei economice… Dr. Kurt Lewin a reprezentat lucrarea mai nouă despre opinie, de eșantionare a opiniei și practica formării opiniei”.

Ingineria socială conduce ordinea de după război pe platform lansata de ClubulX.
Dr. Bateson a fost un controlor principal al programului MK Ultra al CIA, care a desfășurat între 1952 și 1973 ca o operațiune sub acoperire de mai multe miliarde de dolari, concepută pentru a studia efectele „depattering”- spalare la creier prin socuri electrice – electroconvulsive therapy (ECT), atât asupra indivizilor, cât și asupra grupurilor care utilizează amestecuri de terapie cu electroșoc, tortură și droguri.

Oskar Morgenstern a fost inovatorul „Teoriei jocurilor”, care a jucat un rol dominant atât în planificarea militară a războiului din Vietnam, cât și în sistemele economice pentru următorii 70 de ani. Dr. Kurt Lewin a fost un psihiatru de frunte de la Clinica Tavistock din Londra și membru al Școlii din Frankfurt, care a organizat un program concertat pentru a elimina BOALA PATRIOTISMULUI NAȚIONAL, A CREDINȚEI ÎN ADEVĂR ȘI A IUBIRII DE FAMILIE de-a lungul perioadei Războiului Rece.

Un membru proeminent al conferinței și planificator al acestei operațiuni a fost numit Sir Julian Huxley. Huxley a fost un mare eugenic și mare strateg imperial care a lucrat îndeaproape cu colegul lider al Societății Fabiane, Bertrand Russell. Huxley a împărtășit credința devotată a lui Russell și Wiener în entropia universala[6].

Pe măsură ce începea să-și formuleze conceptul de „transumanism”, Julian Huxley a găsit și timpul să creeze Organizația Națiunilor Unite pentru Știința Educației și Cultură (UNESCO) în 1946, redactând manifestul său fondator. Viziunea lui entropică asupra biologiei și fizicii a fost exprimată clar în opiniile sale politice înfricoșătoare, în care el scrie:
„Moralul pentru UNESCO este clar. Sarcina care i-a fost încredințată de a promova pacea și securitatea nu poate fi niciodată realizată în întregime prin mijloacele care i-au fost atribuite – educație, știință și cultură. Trebuie să prevadă o formă de unitate politică mondială, fie printr-un singur guvern mondial sau altfel, ca singurul mijloc sigur de a evita războiul… în programul său educațional poate sublinia nevoia ultimă a unei unități politice mondiale și poate familiariza toate popoarele cu implicațiile. a transferului suveranității depline de la națiuni separate la o organizație mondială.” Si noi care credeam ca Ceausescu exagereaza si are fixatii.

Între timp, guvernele naționale s-au trezit din ce în ce mai curățate de lideri morali naționaliști precum John F. Kennedy, Charles DeGaulle, Enrico Mattei și John Diefenbaker. Acest lucru a dus la integrarea mai profundă atât a analizei sistemelor, cât și a ciberneticii în cadrul de guvernare al unei noi structuri de putere transnaționale.

După ce Julian Huxley a inventat termenul de „transumanism” în 1957, cultul inteligenței artificiale – ghidat de credința în fuziunea inevitabilă a omului și a mașinii – a crescut din ce în ce mai mult odată cu evenimente majore precum teza de simbioză om-calculator a lui J.C.R Licklider în 1960 și aplicarea acestor sisteme în programele Departamentului de Apărare, cum ar fi sistemele de comandă pentru jocuri de război, SAGE (Semi Automatic Ground Environment) și rețelele de apărare cu reacție fără pilot.

Diadele computer-soldat cu cunoaștere crescută ale DARPA au fost încă o expresie a acestei idei perverse, cu sute de milioane de dolari cheltuiți pentru crearea de soldați cyborg îmbunătățiți.
De-a lungul anilor, adepții acestui nou cult s-au trezit în curând funcționând ca cârmaci în noua navă globală a pământului, dând naștere unei noi clase de elită globală de tehnocrați și oligarhi care sunt loiali doar castei și ideologiei lor.

Ei se străduiesc să-și modeleze mintea din ce în ce mai aproape de modelul mașinilor de calcul a ideilor capabile de logică, dar nu de dragoste sau creativitate. Cu cât acești tehnocrați de cult – precum Yuval Harari, Ray Kurzweil, Bill Gates sau Klaus Schwab – ar putea gândi mai mult ca niște calculatoare reci, în timp ce fac ca masele pământului să facă același lucru, cu atât mai mult teza lor că „calculatoarele trebuie să înlocuiască în mod evident gândirea umană. ” ar putea fi menținută.

Am urmarit mai sus peste două secole de mari strategii imperiale britanice care au adaptat sistemul de guvernare științifică al lui Thomas Malthus a mâncătorilor inutili, în opoziție cu impulsurile creative mai profunde ale speciei umane.
Dar in spatele acestor strategi de opereta ce si-au cantat ariile lor mesmerizand chiar si personalitati stiintifice derutate, deci in spatele scenei au fost mereu aceleasi mari familii khazare cu capitalurile lor immense si cu mainile bagate in buzunarele a sute de milioane de depunatori bancari, cautand Dominatia Globala.

Se executa acum un act special, revelarea tricurilor de circ si condamnarea severa a strategilor de operetta, iar criticii curajosi se prezinta ca noii salvatori ai situatiei grave in care ne gasim. Rolul de salvator este ales cu atentie si interpretat cu o prestidigitatie demna de Iosefini.
Atentie la dezvaluitori si demistificatori ei pot spune uneori adevarul dar in concluzie te vor indruma ingijorati si atenti spre Noua Oranduire si Noua Religie a supunerii digitalizate absolute.

Universul ca relatie spațiu-timp fizic are un caracter viu, creativ, divin. Cu cat cunoastem mai mult despre Univers cu atat omenirea se apropie de divinitate.
Cunoasterea este inepuizabila, chiar daca o impartasim cu altii noi nu pierdem nimic, dar umanitatea se apropie de divinitate.

NT:
1.Yuval Noah Harari (născut în 1976) este un intelectual public israelian, istoric și profesor la Departamentul de Istorie de la Universitatea Ebraică din Ierusalim. El este autorul bestsellerurilor populare științifice Sapiens: “A Brief History of Humankind (2014) “O scurta isorie a omenirii”, Homo Deus: A Brief History of Tomorrow (2016) “Omul zeu : Oistorie a zilei de maine” și 21 Lessons for the 21st Century (2018) “21 lectii pentru secolul 21”. Scrierile sale pretend ca examinează liberul arbitru, conștiința, inteligența, fericirea, suferința etc.
Cărțile sale examinează, de asemenea, posibilele consecințe ale unei lumi biotehnologice futuriste în care organismele biologice inteligente sunt depășite de propriile lor creații; el a spus: „Homo sapiens așa cum îl cunoaștem va dispărea într-un secol și ceva.”

2. Borg – născut umanoid, i se implantează aproape imediat bio-cipuri care leagă creierul de o conștiință colectivă printr-o frecvență subspațială unic emisă.
3. Ștefan Odobleja (13 octombrie 1902 – 4 septembrie 1978) a fost un medic și om de știință român, considerat în România unul dintre precursorii ciberneticii și inteligenței artificiale. Lucrarea sa majoră, “Psychologie consonantiste” (publicată pentru prima dată în 1938 și 1939, la Paris) a introdus conceptul de feedback în psihologie, cu zece ani înainte ca Norbert Wiener să-și publice cartea “revoluționară”, “Cybernetics: Or Control and Communication in the Animal and the Machine” – “Cibernetica sau controlul comunicarii cu animalele si masinile”.
4. În 1931, un tânăr matematician austriac a publicat o lucrare de epocă care conținea una dintre cele mai revoluționare idei în logică de la Aristotel.
Kurt Gödel a susținut și a oferit dovezi detaliate că în orice sistem aritmetic, chiar și în părțile elementare ale aritmeticii, există propoziții care nu pot fi dovedite sau infirmate în cadrul sistemului. Prin urmare, este incert că axiomele de bază ale aritmeticii nu vor da naștere la contradicții. Repercusiunile acestei descoperiri sunt încă resimțite și dezbătute în matematica secolului al XX-lea.

5. Institutul de Relații Umane Tavistock este o organizație britanică non-profit care aplică psihiatria in problemele științelor sociale și problemelor etice contemporane.
6. Entropia universala – este o ipoteză privind soarta finală a universului, care sugerează că universul ar evolua către o stare de lipsă de energie termodinamică liberă și, prin urmare, ar fi incapabil să susțină procese care cresc entropia. Moartea termică nu implică nicio temperatură absolută anume; necesită doar ca diferențele de temperatură sau alte procese să nu mai fie exploatate pentru a efectua lucrări. În limbajul fizicii, acesta este momentul în care universul atinge echilibrul termodinamic.