Conversatie cu Dumnezeu

EVREUL: MA AUZI DOAMNE?

DUMNEZEU: TE AUD…

EVREUL: AS DORI SA TE INTREB CEVA

DUMNEZEU: INTREABA-MA EVREUL: CAT INSEAMNA PENTRU TINE UN SECOL?

DUMNEZEU: O CLIPA EVREUL: DAR UN MILION DE DOLARI?

DUMNEZEU: UN CENT EVREUL: POT SA TE ROG CEVA?

DUMNEZEU: DA

EVREUL: AI PUTEA SA-MI DAI UN CENT DE AL TAU?

DUMNEZEU: SIGUR CA DA. ASTEAPTA O CLIPA!

 

 

Gluma de mai sus mi-a adus aminte de povestea auzită de la PETRE ȚUȚEA.

De mai multe ori, când ne adunam mai mulți în jurul său și erau și câțiva nou veniți, care nu „știau”, domn profesor le povestea: „Benito Mussolini, la Roma, aflat în plină ascensiune politică, la o mare adunare de partizani politici ținută în vecinătatea catedralei Sfîntul Petru, a pus problema religiei, a raporturilor dintre mișcarea fascistă pe care o conducea și Biserică. A mers până la insolența gestului de a scoate din buzunar ceasul și uitându-se spre înaltul cerului a zis: „Doamne Dumnezeule, dacă chiar exiști, te rog să ni te arăți și nouă! Iată, îți la cinci minute, după acest ceas, ca să mă trăznești și să dovedești astfel că exiști! În caz contrar…”

Firește, în următoarele cinci minte nu s-a întâmplat nimic, iar Mussolini a tras astfel concluzia care i s-a părut logică. Care este însă concluzia corectă? Cea pe care o trage orice om normal la cap?!”, întreba nea Petrache, cu un zâmbet hâtru, pe care deseori îl avea.

Aceasta este întrebarea la care îi invităm pe cititorii noștri să propună un răspuns. Succes!