Un aromân,

primul deconspirator al

atrocităților comuniste

din România

Se numeste Dumitru Bacu si s-a nascut in 1925 in Gramaticova (Macedonia grecească). Tatal său era preot ortodox.

La fel ca pe multi alti aromâni din acele vremuri, soarta il aduce la Constanta, unde absolva Liceul “Mircea cel Batran”. Se inscrie apoi la Facultatea Politehnica din Bucuresti, unde, in 1949, este arestat impreuna cu un grup de studenti macedoromâni de catre securisti. La acea data era deja isusit cu Marica Pundichi.

 

Va urma un “pelerinaj” in mai multe inchisori ale vremii, in care va cunoaste in detaliu ororile prigoanei comuniste: Timisoara, Jilava, Gherla, Canal, Constanta, Pitesti, Aiud si Bucuresti. De aici va izvori inspiratia pentru cartile care l-au facut celebru, publicate, mai tarziu, in libertate la Madrid, pe când în România închisorile politice încă nu fuseseră lichidate. In cea mai cunoscuta dintre ele, intitulata “Piteşti – Centru de reeducare studenţească”, Dumitru Bacu afirma:

“Prin injectarea treptata de informatii opuse celor acceptate dintotdeauna ca reale si adevarate in subconstientul victimei, prin alterarea si deprecierea constanta a realitatii existente si inlocuirea ei cu o imagine fictiva, re-educatorul a obtinut in final scopul demascarii: sa faca minciuna atat de reala pentru victima, incat aceasta va uita ceea ce pentru el inainte avea sens.”

Dupa eliberarea din inchisoare, se casatoreste cu Marica si in 1958 isi ia intreaga familie si pleaca, prin Grecia, in Franta, unde se va stabili definitiv la Paris. Aici isi gaseste de lucru la imprimeria lui Ion Cusa, unde va munci pentru tiparirea de materiale in limba română despre situatia din tara.

Dumitru Bacu s-a stins in 1997. In urma sa a ramas o opera impresionanta, putin cunoscuta in tara, desi este unanim considerat drept mentorul memorialiştilor români ai temniţelor comuniste. Sub semnatura lui, au vazut lumina tiparului mai multe volume, printre care: “Aiud” (versuri, 1961), “Ofranda” (versuri, 1963), aparute la Madrid; “Pitesti, centrul de reeducare studenteasca” (memorialistica, 1963, Madrid), “Acolo șezum si plânsem” (1964, scrieri) si “Cantece de neuitat” (1996).

“Pitești…” a fost reeditat in Romania in 2011, cu o prefata de parintele Calciu. Despre aceasta cumplita inchisoare comunista s-au scris ulterior multe alte opere, printre care cea mai cunoscuta a lui Paul Goma, dar oricât de mult se va mai scrie de aici înainte despre „fenomenul Piteşti”, marturia aromânului Dumitru Bacu ramane unica prin forta ei descriptiva.

aroman macedoroman vlah macedovlah

“Dumitru Bacu nu avea cantar pentru jumatatile de masura; avea aceeasi franchete in comportament, atat fata de prieteni, cat si fata de adversari; viata i-a fost o continua lupta, asemenea urcusului pe stanca din muntii Macedoniei natale” – Zahu Pană.

“Inzestrat cu talent de scriitor si poet, Dumitru Bacu a fost primul scriitor care a dezvaluit in lumea libera din Occident ororile inimaginabile ce se petrec sub Cortina de Fier, in Romania. In anul 1963, el publica la Madrid cartea de proza memorialistica “Pitesti”, o oglinda cutremuratoare a tuturor ororilor si monstruozitatilor petrecutre cu tinerii elevi si studenti inchisi in acea celebra inchisoare. Cu aceasta carte, Bacu a deschis ochii Occidentului si Exilului Romanesc si a adus o mare contributie la lupta dusa de Radio “Europa Libera”, infiintata pentru lumea de sub Cortina de Fier.” – Ionel Zeană.