.

DREPTURILE OMULUI? CE GLUMA PROASTA!

 

Exista o expresie arhicunoscuta: “pedeapsa draconica”. Putina lume insa stie de unde provine. In antichitate, in cetatea sa, arhontele Dracon instituise pentru infractori o singura pedeapsa: pedeapsa cu moartea. Intrebat de cineva “Dar bine, arhonte, de ce pe cel care isi ucide parintii ii condamni la moarte, iar pe cel care fura un mar il condamni tot la moarte?”, arhontele a raspuns “Pe cel care fura un mar, il condamn la moarte pentru ca asta merita. Pe cel care isi ucide parintii, il condamn tot la moarte fiindca nu am o alta pedeapsa mai grea”.

Cu timpul, sistemul punitiv s-a imbunatatit, a aparut individualizarea pedepsei, in raport de gravitatea faptei. Tortura, a existat dintotdeauna, dar se pare ca a fost institutionalizata de Inchizitia catolica, dupa ce inchizitorul sef, Tomas de Torquemada (provenit dintr-o familie de evrei convertiti pentru a nu fi expulzati din Spania), a emis “Instructiunile si ordonantele inchizitorilor”.

Pedepsele au ajuns divesificate: in afara de pedeapsa cu moartea (in timp, prin ardere pe rug – pedeapsa favorita a Inchizitiei, decapitarea (cu variant franceza, ghilotinarea), spinzurarea, impuscarea, scaunul electric sau injectia letala), au aparut pedepsele privative de libertate (inchisoarea sau ocna),  iar pentru infractiunile mai usoare, biciuirea sau amenda. In timp, arderea pe rug, ocna si biciuirea au fost eliminate.

Astazi, pe plan universal se condamna violentele politiei in cadrul anchetelor. Am luptat ani de zile pentru drepturile omului – dar nu pentru drepturile infractorilor. Vreau sa va dau doua exemple la care sa meditati.

Primul: in perioada ulterioara cutremurului din 4 martie 1977, multi bucuresteni au inceput sa fure din darimaturi sau sa jefuiasca locuintele abandonate. Cei prinsi in flagrant, erau arestati, trimisi in judecata  si judecati in regim de urgenta, condamnati la pedepse cu inchisoarea neobisnuit de mari.

Apoi, Ceausescu a ajuns la concluzia ca dintr-o data infractorii romani au ajuns la un nivel de constiinta civica extraordinar de inalt, astfel incit in doar citeva luni au fost emise 4 acte normative cu un impact devastator. Dupa atitea decenii, poate nu mai tin minte exact numarul exact al actului, dar sper ca nu ma insel:

– decretul prezidential nr. 9/1977  prin care au fost gratiati (printre altii) toti cei care au furat la cutremur, daca nu erau recidivisti;

– decretul Consiliului de Stat nr. 110/1977, prin care au fost amnistiate multe infractiuni;

– decretul Consiliului de Stat nr. 218/1977, prin care minorii infractori nu mai erau condamnati la inchisoare;

– decretul Consiliului de Stat nr. 331/1977, prin care a avut loc o amnistie extinsa, astfel incit in Romania, practice nu mai existau recidivisti!

Consecintele au fost dezastruoase. Pe-o parte, Bucurestiul era jefuit din plin de minori, care nu puteau fi arestati. Pe de-alta parte, hotii de buzunare, care nu mai erau considerati pericol social, primeau pedepse cu munca corectionala. La Circumscriptia 1 militie, de la intrarea din str. Filimon Sirbu (nu mai stiu cum se numeste acum) si pina la ghereta ofiterului de servici unde se inregistrau plingerile, era permanent o coada lunga de zeci de metri de batrini plingind ca pe autobuzele de pe traseul Intercontinental-Scala-Piata Romana-Piata Victoriei li s-a furat portofelul in care aveau pensia de abia incasata.

Ei bine, cineva (nu stiu cine) a avut curajul sa-l informeze pe Ceausescu de esecul programului “noul om”. Important este faptul ca in jur de 6-7 nov. 1977, Ceausescu a dat liber la bataie.

Hotii din buzunare si spargatorii de masini au avut o surpriza neplacuta: pina atunci, cind erau prinsi, zimbeau si se lasau dusi sa primeasca o noua pedeapsa cu munca corectionala, de care putin le pasa. Acum, ceva se schimbase. Erau dusi la militie, unde erau batuti intr-un mod care incalca drepturile omului; apoi, erau dusi la instanta care, in loc de munca corectionala, le dadea ani grei de inchisoare. In decurs de doua saptamini, datorita incalcarii drepturilor omului infractor, furturile din buzunare de pe raza Circii 1 militie au scazut cu 80 %. Batrinii nu mai faceau coada plingind sa reclame furtul pensiei.Multi hoti au declarat ca au renuntat sa mai fure nu de frica inchisorii, ci de frica bataii.

Al doilea exemplu. Acum cam trei decenii, un prieten al meu, ducindu-se sa-si viziteze parintii, a gasit-o pe mama sa batuta mar, legata cu sirma pe un scaun, iar toate bijuteriile familiei furate. Tatal sau, la acel moment pensionar, totusi fusese un om important, astfel incit tilharii au fost prinsi. Dar nimeni nu spunea nimic despre bijuterii. Prietenul meu a vorbit cu un alt prieten, care la rindul lui a vorbit cu Tudor Stanica, seful Directiei Cercetari Penala a IGM. Tudor Stanica i-a preluat pe tilhari in arestul lui, unde le-a incalcat drepturile omului. Dupa doua zile, tilharii au recunoscut unde erau ascunse bijuteriile furate. Daca se respctau drepturile omului, pagubasii nu-si mai recapatau bijuteriile furate.

Va rog sa va ginditi: atunci cind intra in coliziune, care sint mai importante: drepturile omului sau drepturile infractorului, impotriva drepturilor omului?

CEDO ne condamna pe banda rulanta fiindca detinutilor din Romania nu li se ofera conditii europene. Oamenii astia sint nebuni? Pe ei ii intereseaza nu drepturile omului ci drepturile infractorilor? Stiu ei cite milioane de romani cinstiti nu beneficiaza de drepturile infractorilor din penitenciar? Citi dorm in bojdeuci nenorocite, citi nu au caldura, citi nu au mincarea? Le pasa lor vreodata de asta?  Acum vreo 15 ani, impreuna cu multi alti romani (impreuna cu partidele si asociatiile care ni s-au alaturat depaseam 50.000) am dat in judecata Guvernul Romaniei care incalca obligatia constitutionala de a asigura poporului roman un nivel de trai decent – in tara, actiunea a fost respinsa la toate instantele. Apoi, a fost respinsa si la CEDO. Lor, putin le pasa de drepturile omului – le pasa de interesele companiilor europene, in detrimentul romanilor.

Ce jigodie poate fi acest CEDO, rezulta din urmatoarea situatie: in pofida Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si a Conventiei Europene a Drepturilor Omului, care asigura libertatea de exprimare, marele filozof al sec. XX, Roger Garaudy, a fost condamnat de justitia franceza (la virsta de 85 de ani !) pentru negationism – adica negarea holocaustului. CEDO i-a respins plingerea, desi el aratase ca nu el, ci evreii diminuasera efectele holocaustului de la 6 milioane de evrei, la 60 de milioane de oameni – incluzind aici crestinii ucisi de evreii bolsevici rusi.

Incep sa cred ca in Romania cea mai profitabila meserie este sa fii condamnat. Ai gratuit casa, masa, apa calda, dusuri, TV, internet (Nastase si Voiculeascu ne-au capiat cu postarile lor din inchisoare), camera pentru intilniri conjugale, permisii, primesti pachete de la familie si ai telefon mobil de la gardieni, primesti de la stat seringi de unica folosinta sa-ti injectezi drogurile care nu se stie cum patrund in penitenciar si prezervative, intrucit homosexualitatea s-a strecurat printer drepturile omului, etc.

Poate ca ma veti crede sadic, dar eu sint adeptul pedepsei cu moartea. Din doua motive. Primul, este ca unii merita. Al doilea motiv este rolul preventiv: daca stii ca te asteapta glontul, te gindesti de doua ori inainte de a incalca legea. Si sint sint si adeptul ocnei: de abia atunci iti dau seama ca sa furi miliarde de euro inseamna de fapt desertaciunea desertaciunilor.

Vad in ultimele luni o campanie furibunda si desantata din partea Antenei 3 in apararea mafiotilor (inceputa dupa arestarea mafiotului Dan Voiculescu). Pina atunci, nu i-au interesat conditiile de detentie. Au inceput sa ne explice ca mafiotii nu trebuie arestati, fiindca arestati trebuie sa fie doar cei vinovati de intractiuni cu violenta – desi, un mafiot care in loc de lupara, are guler alb, face mult mai rau poporului decit un criminal, un tilhat sau un violator. Acum, au inceput sa sustina o alta campanie desantata, promovata de Victor Ciorbea, care pentru a goli penitenciarele, propune eliberarea celor mai multi dintre cei inchisi,

Ma gindesc: oare Victor Ciorbea (poate voi avea timp sa scriu despre marile lui pacate), cel care a imprumutat fara sa aibe nici un fel de garantii, cca. 1,6 milioane de euro pe care nu ii poate restitui, poate fi un demnitar independent?  Cine ar fi crezut ca el, dator bancilor (care nu sint conduse nici de olteni, nici de bosimani), va ataca la Curtea Constitutionala legea 217/2015?  Oare daca in urma insistentei lui Ciorbea se va adopta o lege de gratiere, debitul bancar al lui Ciorbea va fi achitat? Acum multi ani, cind s-a dezbatut in Parlament o lege de gratiere, un prieten din ministerul justitiei mi-a spus ca pentru marirea pedepsei gratiate de la 3 la 5 ani, un director din minister a primit doua valize cu dolari.

Iar in ce priveste Antena 3, aparatoarea mafiei create inca din 1990 si pe care o critica doar cind le convine, as putea scrie mult – o teza de doctorat, neplagiata.  Daca intr-adevar, asa cum pretind ei, sint cel mai urmarit post TV de stiri din Romania, mi-e teama ca poporul roman s-a imbecilizat peste limita.

Oare ei chiar nu inteleg ca lasind in libertate un mafiot politic, ii oferi ocazia sa-si aranjeze ploile, sa treneze procesele pina la presciptie (cum a incercat Voiculescu)? Oare ei nu inteleg ca pentru urmasii celor care au murit de foame ori s-au sinucis din cauza mafiotilor politici, arestarea mafiotilor nu le adduce mortii inapoi, dar le ofera o satisfactie ca se va face dreptate? Oare ei nu inteleg ca arestarea preventiva are si un caracter preventiv pentru viitor?

 

DAN CRISTIAN IONESCU