DRAMA ROMANIEI DE LA CARE …MULG TOTI GOLANII”!
Disputa privind aderarea pareca nesfarsita a României are trei componente: una politică, una pur economică și, mai nou, una geopolitică – e cazul acestui nenorocit decembrie 2022. Ele pot fi intercalate pentru a construi tabloul plin de gri-uri din spatele acestei controverse. Să le luăm la rând. În primul rând, aderarea României la Uniunea Europeană, în 2007 – cu decizia din anul 2004 – a fost însoțită de un ghinion: Așa cum statele foste comuniste au intrat fiecare, la aderare, sub influența unei puteri economice occidentale, care le-au copleșit cu investiții, knou-how și asistență în integrarea în piața unică europeană, și România a intrat în siajul unui astfel de stat.Iar ghinionul s-a numit Austria – țara aflata de s3cole sub influența nenorocita căreia i-a ramas tributara România…
Cu o forță politică slabă, cu o voce întotdeauna estompata în ce privește deciziile politice din jurul meselor rotunde staliniste ale UE și cu o politică internă aliniată la interesele economiei rusești în UE, Austria și-a rezumat ”mentoratul” mascat față de România la componenta economică. Aspectul e important azi, când se vorbește despre vesnicul veto austriac la Schengenul românesc – pentru că pelteaua tot în această zonă se învârte: Din punct de vedere economic, interesele Austriei în România nu au vizat investiții în sectoarele cu trancțiune a PIB, sau cu aliniere la viitorul economiei românești: investiții în industrie? Nesemnificative – Austria însăși nu e o …țară relevantă în industria europeană.Tehnologie? N-are nici pentru ea – se lucrează sub patente străine ca în mai toată Europa – deci transfer insignifiant de know-how și ce mai urmează din punct de vedere al tehnologiei în economia mondială. Piață sau parteneriate sectoriale de anvergură? E-o țară mică – dacă cei 4 milioane de români plecați afară ar produce în si pentru România, aceasta ar avea un PIB mai mare… Niciun transfer în vreun sector inovativ, niciun domeniu cu valoare mare adăugată spre viitor, nimic, chiar nimic… Aportul nefast al Austriei – adică alt … ”mentor al” României de-a lungul catorva secole – pentru economia românească nu a însemnat și asigurarea unei … trancțiuni și alinieri la trendurile economice europene – iar acesta e ghinionul principal. Pentru că mai e unul: Interesele mentorului european al României au vizat sectoarele strategice: resursele naturale și banii – caimacul, adică…
Hrapareatza tzara! De la păduri – și sunt binecunoscute scandalurile, care nu se mai termină, cu Holzindutrie – la petrol și gaze naturale.Marea majoritate a acestor ”asset”-uri austriece s-au făcut … chiar cu banii României, iar cei care-și mai amintesc de nebunii ani 2000 nu au cum să fi uitat de acoperirea găurilor din sectorul bancar cumpărate de Austria cu banul pe care românii îl plăteau – fără să știe – la achiziția fiecărui litru de carburant – bani care se decontau apoi între entitățile austriece. Desigur, profiturile obținute din OMV Petrom de către statul român nu au fost de lepădat, însă ele au avut și o parte foarte nocivă pentru economia românească în ansamblul ei: la această oră, deficitul comercial al României pe produse petro-chimice (atenție, fără îngrășăminte, aia e altă poveste…) este mai mare chiar decât deficitul comercial total (și ăla … cel mai mare din UE, ca procent din PIB!): adică sectoare întregi din economie exportă pentru a atenua ce se scurge din petro-chimie… cu Arpechimul închis de OMV, de Oltchim, de companiile dependente pe verticală și pe orizontală de ele. (O analiză detaliată – și oarecum înspăimântătoare – ce devoaleaza ca , după ce și-a spulberat petrochimia, România înregistrează jumătate din uriașul său deficit comercial din produse chimice”.Dealtfel, OMV-Petrom se află în topul companiilor ultra-hraparetze deținute de Austria – asta ca să se înțeleagă despre ce economie vorbim.
După ce i-a spulberat petrochimia, România înregistrează jumătate din uriașul său deficit comercial numai din produse chimice”… Astfel,Austria revine la Marea Neagră în perimetrul de gaze unde ar trebui să investească, dar nu vine cu mâna goală: ci cu lungul istoric al relațiilor cu Rusia, țară care, în urmă cu câteva luni, își făcuse bază militară la 45 de km. de Sulina.România a fost pentru Austria doar o țară de extracție la modul cel mai pur cu putință – astfel încât sprijinul politic într-un moment cheie precum aderarea la Schengen ar fi fost de înțeles. Dar nu e de la sine înțeles – și asta pentru că România mai are ceva de plătit: prinsă între Rusia agresoare și cozile ei de topor din Uniunea Europeană – Germania, Austria, Ungaria, Olanda – România mai are la dispoziție doar câteva zile să găsească o soluție: prinsă într-o depedență sălbatică de Rusia – de energia, gazul și petrolul rusești , Germania tocmai organizează o cale de ieșire din această situație, iar interpușii săi – Ungaria, Olanda și Austria – sunt folosiți pentru a găsi o alternativă la GNL-ul american, tot mai scump nu din cauza că vine de peste Ocean, ci pentru că e suprataxat (la propriu și la figurat) de însăși companiile europene care-l preiau și-l distribuie. Croația a înțeles jocul și și-a cumpărat aderarea la Schengen: își face conductă cu Austria și Germaniaastfel încât mai rămân la ușă două state: România și Bulgaria.Bulgaria are și ea ceva de ”cotizat”: accesul la interconectorul Grecia-Bulgaria, inaugurat în urmă cu două luni, care crează o intrare de gaze către Europa de Sud, din Azerbaidjan – adică o variantă diferită de interesele Germaniei, care a blocat cu ani în urmă conducta Nabucco pentru a face Nord Stream 2.
Rămâne de văzut dacă vecinii noștri de la Sud se vor mișca la fel de repede precum Croația și le vor pune în mână, Austriei și Germaniei, celălalt capăt al conductei. Pentru că despre celălalt capăt al conductei vorbim.Cât despre România – miza sunt gazele din Marea Neagră, cu capătul lor de conductă cu tot. La cumpărarea Petrom de către OMV în 2004, contractul trebuia revizuit la 10 ani. Ceea ce s-a și făcut – cu prelungirea lui în interesul Austriei , care a ținut energia românească în siajul politicii energetice a Rusiei – dar fără să fi obținut, din partea Austriei, garanții privind sprijinul politic în momentele cheie. Așa cum e acum – când cancelarul austriac și șeful OMV își sincronizează discursul și interesele – era și atunci: dacă legații comerciali au Austriei de la București băgau cheia în contact și luau piciorul de pe ambreiaj, mașina o pornea singură spre Palatul Victoria.
Vasile Schell jr.
MINCIUNA CRASSSA DESPRE CO2 IN LUME !!!
> 🌺 Robert Imberger – Studiu de fizică nucleară și termohidraulică la Universitatea Technică din Aachen:
>
>
>
> Duminica trecută am fost la o piață săptămânală locală. A existat un stand al partidului Verzilor pe tema „Protecția climei”. Am fost abordat de un membru al partidului VERDE ca un „trecător” despre problema CO2 din lumea noastră.
>
> M-am gândit în sinea mea… tocmai ai ajuns la persoana potrivită. 🤣🥳
>
> Întrebarea mea către reprezentantul climatului (aproximativ 28-30 de ani vârstă): „Cât de mare este conținutul de CO2 în aer ???”
>
> Răspunsul lui: „Mare !!! Foarte mare !!! Spre foarte foarte mare !!!”
>
> Eu: „Cât de mare ???” – „Ce procent ???”
>
> El: „Nu știu!” 🙄
>
> Aha, credeam… un adevărat cunoscător !!! 😁
>
> Așa că am tot întrebat: „Ce mai este în aer?”
>
> El: „Oxigen !!!”
>
> Eu: „Corect !!!
>
> Şi ce procent ??? „Nu știu !!!” a fost răspunsul lui.
>
> I-am explicat că probabil este în jur de 21%.
>
> I s-a părut plauzibil. 🤔
>
>
>
> Continui: „Ce alte gaze mai sunt in aer ???” clătinare din cap…. Ridică din umeri… 😅
>
> Eu: „Gaze nobile !!! Argon, Xenon, Neon, Krypton…!!!
>
> Ai auzit vreodată ??? Dar ele reprezintă doar puțin sub un procent în total!”
>
> Uimire gânditoare.
>
>
>
> am repetat ultima intrebare… Din nou (acum enervat) ridică din umeri și ochii peste cap… 🙄
>
> Eu: „Ai auzit vreodată de azot ???” „Oh, da, corect… azot !!! Da, avem și asta în aer!”
>
> Eu si ??? Câte procente ???
>
> El: Ridică din umeri din nou. Am simțit că s-a săturat de mine. Dar nu m-am dat bătut şi i-am explicat că era cam 78%.
>
> Flyer-ele de propagandă pe care le ținea în mâna stângă se scufundau din ce în ce mai jos. 😅
>
>
>
> El, după o aritmetică mentală rapidă (a simțit undeva pe la 60%): „Asta nu se poate, nu te cred, că atunci nu ar mai rămâne nimic pentru CO2-ul lor de LA PARTIDUL VERDE ŞI NU PREA MAI RĂMÂNE NIMIC PENTRU PROPAGANDA LOR FALSĂ DE SALVAT CLIMA !!!”
>
>
>
> Eu: „Exact !!! Ai dreptate !!!
>
> Cel putin aproape !!! Pentru că există doar 0,038% CO2 în aerul pe care îl respirăm! 😄
>
>
>
> Pur și simplu nu m-a crezut și m-a părăsit. 😅
>
> ––––––-
>
> Dacă doriți să calculați mai departe: Avem 0,038% CO2 în aer. Natura însăși produce aproximativ 96% din aceasta.
>
> Restul, adică 4%, ființa umană.
>
> Adică 4% din 0,038%, adică 0,00152%. Ponderea Germaniei în aceasta este de 3,1%. Astfel, Germania influențează cu 0,0004712% producerea de CO2 în aer !!!!
>
> ________________
>
> Și apropo – dacă nu ați înțeles încă – CO2 este elementul de creștere pentru natura noastră. Serele de exemplu sunt furnizate suplimentar cu CO2 – pentru creșterea rapidă şi abundendă a plantelor. 🌺 _______________
>
>
>
> Adnotare: Merită să-l dai mai departe.
>
> Și mai bine – copiați și imprimați. Și poate chiar să o menționați întâmplător „prietenilor” sau „familiei”.
>
>
>
> Poate va ajută la destuparea minților spălate de propaganda politică cu încălzirea globală din cauza CO2-ului .. 🌺❤️🌺
>
>
>
> POVESTEA CU CO2-ul ESTE DOAR O POVESTE FOARTE PROASTĂ DE ADORMIT COPIII !!!
Amerlocii trimit Partioate in Urcacania, ceea ce inseamna ca-n max. 4 luni se va apasa Butonul Rosu. Intrarea Sfintei Romanii in razboi va determina producerea unui cutremur devaztator prin vointa Sfintei Treimi pentru a impiedica ca tara noastra sa participe la acest Razboi Nuclear Apocaliptic. Daunele materiale si umane vor fi foarte mari dar mult mai mici decat stergerea Sfintei Noastre Romanii de pe harta de rachetele termo-nuclearea ale armatei ruse. Pentru a scapa de cele afirmate mai sus rugati-va ca Sfanta Treime sa arda cu foc de pucioasa slugile sataniste ale Ocultei Modiale Khazare ce se afla-n fruntea statului roman. Decat sa murim noi mai bine sa moara ei, tradatorii satanici cu mic si mare din fruntea tarii nostre. A avea mila ca romani ortodocsi de aceste lighioane e un mare pacat pe care Sfantul Bunul Dumnezeu nu ni-l va ierta niciodata. Ca crestini ortodocsi trebuie sa fim umili si rabdatori dar nu idioti si tampiti.
Bine punctat.
O tara care nu are nimic, nici macar forta militara, a ajuns sa subjuge Romania care are de toate (mai putin armata la a carei distrugere a pus umarul si tara lui Franz Iosef).
O tarisoara care nu a sapat o sonda niciodata la ea acasa, ca nu are de ce, a devenit unul dintre producatorii importanti de petrol din UE. Acum are, cica, si expertiza in hidrocarburile maritime.
Dar asta este numai una dintre dimensiunile enormei, monstroasei tradari a guvernantilor de la Bucuresti.
Credeti ca acest incredibil jaf poate fi oprit numai prin asa zisele „alegeri libere si democratice”
Eu am numeroase rezerve bazindu-ma pe dovezile istorice.
Cred ca trebuie ceva mai mult. Mult mai mult.
Jurnalul lui Kennedy ” The Defender”
13/12/22
„Lovitura de stat data in tacere – cum corporatiile au rasturnat democratia”
Carte noua: „ Silent Coup: How Corporations Overthrew Democracy ”
•
BIG TECH
› VIZUALIZĂRI
„Nu trăim într-o democrație”: autorul cărții „Lovitură tăcută” dezvăluie preluarea guvernului de către corporații
Jurnalistul de investigații Matt Kennard s-a alăturat actorului și comentatorului politic Russell Brand pentru o discuție despre preluarea guvernelor corporatiste și noua carte a lui Kennard, „Silent Coup: How Corporations Overthrew Democracy”.
De
Statul Major al Apărătorului
0
Dor de o zi, dor de multe. Abonați-vă la Cele mai bune știri ale zilei de la The Defender . Este gratis.
„După cel de-al doilea război mondial, corporația a mâncat complet statul care a creat-o”, potrivit jurnalistului de investigație Matt Kennard . „Este greșit să credem că statul acționează în interesele noastre”, a spus el.
Actorul și comentatorul politic Russell Brand a vorbit cu Kennard despre noua sa carte, „ Silent Coup: How Corporations Overthrew Democracy ”( „Lovitura de stat data in tacere – cum corporatiile au rasturnat democratia” ), care explorează istoria controlului corporativ asupra statului.
În anii 1950, în timpul decolonizării, „corporațiile și capitalul privat erau foarte preocupați de acest lucru – cum menținem controlul” asupra fostelor colonii când imperiile nu mai puteau interveni cu forța în numele lor, i-a spus Kennard lui Brand.
Așa că au înființat sisteme juridice in umbră, cum ar fi sistemul de soluționare a litigiilor investitor-stat , care permite investitorilor străini să dea în judecată statele pentru legi sau acțiuni care ar putea afecta negativ profiturile investitorilor.
„Egiptul crește salariul minim. O companie franceză de apă nu îi place asta… așa că îi duc la aceste instanțe”, a spus Kennard.
„Toate lucrurile pe care le auzi la televizor despre guvernul care protejează securitatea națională”, a spus el, „ceea ce vorbesc ei în interior este cum protejăm puterea corporativă? Și cum protejăm afacerile mari la nivel global?”
Potrivit lui Kennard, Regatul Unit folosește banii contribuabililor pentru a proteja și exporta interesele traficanților de arme precum BAE Systems și ale corporațiilor energetice precum BP , în numele securității naționale.
„Nu trăim într-o democrație”, a spus el lui Brand.
Chiar și state precum El Salvador cu o puternică istorie anticolonială „au fost integrate în sistem” prin tratate și pachete de ajutor care le forțează să protejeze interesele corporative internaționale, a spus el.
„Noi credem că există un fel de secularism, că există o separare între aceste interese”, a adăugat Brand, „dar spuneți că corporatismul a avut vârste în tot felul de agenții guvernamentale… nu este un „bug”(pretext/un fals), este o caracteristică. ”
„Este ca un efect Frankenstein”, a spus Kennard. Statele au închiriat inițial corporații pentru a realiza proiecte de lucrări publice în secolul al XVII-lea, dar apoi structura lor s-a schimbat.
Corporația „s-a transformat într-un monstru nefast și insuportabil”, a spus Brand.
Brand l-a întrebat pe Kennard despre rolul Big Tech în politica americană. „Trebuie să recurgă la înșelătorie și înșelătoria este formalizata și sistematizata într-o asemenea măsură încât să o facă pur și simplu legitima?”
Kennard a răspuns: „Este sistematizata”.
În timpul revoltelor sociale din anii 1960, corporațiile americane și guvernul „s-au speriat”, a spus Kennard. Lewis Powell, care a devenit judecător asociat al Curții Supreme, a conturat o strategie pentru dominarea corporativă în Powell Memo pentru Camera de Comerț a SUA.
Corporațiile „au aruncat bani” în ” THINK TANKS” (grupuri de reflecție) precum Heritage Foundation, Institutul Cato și Camera pentru a „relua controlul asupra narațiunii”, cu un succes extraordinar, a spus Kennard.
Astăzi, companiile de social media au perturbat puterea media moștenita și au deschis spațiu pentru diferite puncte de vedere, dar mențin și dominația corporatistă, a spus el. „Ne bazăm atât de mult pe media deși sunt deținute de acești oligarhi care îi pot trage de la priză oricând doresc.”
Marca adăugată:
„În cele din urmă, [rețelele sociale] vor fi datorate acelorași grupuri de acționari și interese scufundate – blestematele Vanguard și BlackRock – care încep să apară mai devreme sau mai târziu dacă investigați suficient de mult și, evident, ați făcut acele investigații.”
Urmărește videoclipul Russell Brand aici:
Părerile și opiniile exprimate în acest articol aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctele de vedere ale Children’s Health Defense.
SURSA :
12/13/22
•
BIG TECH
› VIEWS
‘We Don’t Live in a Democracy’: Author of ‘Silent Coup’ Exposes Corporate Takeover of Government
https://childrenshealthdefense.org/defender/matt-kennard-silent-coup-corporate-control-government-rb/
În pragul falimentului total
de Nicolae Dăscălescu (text apărut în Rev.România Mare în august 2016)
Toate variantele de pînă acum, inclusiv aderarea la Uniunea Europeană, s-au dovedit frecţii la un picior de lemn. În cei 7-8 ani de cînd sîntem ţară comunitară n-am bătut măcar o scîndură la gard. Ba, dimpotrivă, am rămas şi fără vechile uluci. Se pare că România varsă mai mult în vistieria de la Bruxelles decît încasează prin miraculoasele fonduri europene. Dar ne ambiţionăm să rămînem pe linia moartă a UE. Aderarea României la Uniunea Europeană a fost un lung prilej de condiţionări şi de şantaje. Pe de o parte, ni se spunea că nu sîntem pregătiţi pentru a accede în noul imperiu european, iar pe de altă parte, ni se cerea să facem sacrificii dintre cele mai dureroase, ca să dovedim că sîntem animaţi de spirit comunitar. Un premier francez ne-a impus să semnăm Tratatul de Stat cu Ucraina, în condiţii total defavorabile pentru noi, dar mai mult decît benefice pentru autorităţile de la Kiev şi pentru liderii comunitari, care ţinteau de pe atunci extinderea UE dincolo de Nistru. Un semnal la fel de apăsător avea să ne vină mai apoi de la Viena. Austria, care deţinea preşedinţia UE, se pronunţa vehement împotriva intrării României în marea familie continentală. Imediat după ce a pus mîna pe BCR şi PETROM, doi giganţi economico-financiari româneşti, de talie europeană, şi pe fabricile noastre de zahăr, austriecii şi-au schimbat la antipod mesajul, invitîndu-ne, curtenitori, să păşim cît mai repede în UE. Şantajul contnuă, însă, şi astăzi asupra noastră. Autorităţile olandeze se opun cu înverşunare accesului ţării noastre în Spaţiul Schengen, bătîndu-ne apropouri că, dacă le-am ceda Portul Constanţa, ar putea să-şi schimbe poziţia. Dacă ne-am fi opus de la început, cu fermitate, şantajului şi oricăror pretenţii colonialiste, astăzi ne-am fi bucurat de un alt statut în cadrul UE, nu de acela de stat de mîna a doua. Aderarea la Uniunea Europeană constituie o dezamăgire nu numai pentru noi, ci şi pentru locuitorii altor state comunitare (vezi Brexitul). De la an la an, creşte euroscepticismul, întrucît actuala structură continentală este departe de ceea ce promitea să fie. De la bun început s-a văzut că democraţia occidentală nu conferă un loc egal tuturor ţărilor membre, în cadrul UE. Sărăcia multor milioane de oameni nu s-a diminuat nici după aderarea la blocul comunitar. A sporit nemulţumirea în mai multe ţări ale UE. Autorităţile de la Bruxelles n-au putut să soluţioneze criza datoriilor suverane (publice), n-au reuşit să asigure un boom economic general, în anii de după recesiune, ci doar creşteri anemice în cîteva ţări, n-au izbutit să ţină în frîu depăşirea procentului de 3% al deficitului bugetar, fixat la Maastricht. Aşa cum semnalează unii economişti şi analişti politici, Uniunea Europeană, la fel ca orice proiect colectiv, va exista atîta timp cît beneficiile obţinute de elitele politice din existenţa proiectului sînt mai mari decît costurile acestuia. Astăzi, după recesiunea din ultimii ani, Uniunea Europeană a ajuns în punctul în care costurile politice şi economice depăşesc beneficiile.
……
Viitorul Uniunii este incert. Revenind la necazurile noastre atît de vechi şi de apăsătoare, majoritatea românilor nu crede că ţările comunitare ar fi dispuse să ne scoată din impas. Mîna care ni s-a întins pînă acum a fost una care ne-a buzunărit zdravăn. Nu este exclus ca un cutremur politic de mare intensitate pe scara UE să destrame această structură. Poate aşa ne vom recăpăta şi noi libertatea şi demnitatea. Dar pasul decisiv trebuie să-l facem noi. În opinia mea, ieşirea din Uniunea Europeană constituie, pentru România, singura soluţie salvatoare. Mă tem, însă, că nu există nici forţa, nici voinţa şi nici dorinţa din partea politicienilor noştri, care, sub tutela comunitară, îşi realizează din plin propriile interese. Nici şeful statului, nici premierul, nici parlamentarii, miniştrii ori liderii de partid, nimeni nu varsă o lacrimă pentru soarta grea a ţării, exprimată, atît de copleşitor, de regretatul poet şi prieten Adrian Păunescu (care, la 20 care, la 20 iulie, ar fi împlinit 73 de ani) în versurile sale: ,,Mergeai în jurul soarelui, o ţară,/ Şi-un accident te-a înturnat din cale,/ Unde sînt, mamă, cîntecele tale?/ Din cosmos hoţii te vor da afară”. Să sperăm că străluciţii poeţi Adrian Păunescu şi Corneliu Vadim Tudor ne vor veghea din ceruri cu sufletele lor nobile, încărcate, şi acolo, de românism, şi că ne vor insufla puterea de a ne lepăda de hoţii, corupţii şi mafioţii autohtoni şi străini, pentru a putea menţine această ţară pe tărîmul civilizaţiei europene, în ciuda falimentului în care ne zbatem şi a vremurilor atît de vitrege pe care le trăim.
Da, dar Dascalescu era un neo-cripto iar textul este foarte vechi, neactualizat.
Intre timp situatia s-a imbunatatit mult.
Tot cam asa cum se imbunatatesc si preturile: zilnic :)
“Sa traiasca Imparatul” – Dezastruoasa traditie a diplomatiei românesti…
de Dan Alexe
Cine se plânge de calitatea ambasadorilor români trimiși aiurea ar trebui sa-l recitească pe Neculce, pentru a vedea că așa a fost întotdeauna. Murind Ștefan cel Mare, fiul sau Bogdan îi urmează sfatul de a preda țara turcilor (cum îl citează Neculce pe Ștefan: “căci neamul turcilor sunt mai înțelepți și mai puternici”) și îl trimite la Istanbul pe primul ambasador: logofătul Tăutu.
Neculce rezumă dezastrul în trei fraze. Pe lângă faptul, cum sugerează cu înțelegere cronicarul, că logofătului îi miroseau picioarele, pentru că distinsul demnitar nu știa că în palatul Marelui Vizir trebuie să-ți scoți ciubotele și să ai dedesubt “mestei”, niște botine din piele foarte fină, iar dumnealui venise de la Suceava pe cal, doar cu ciorapi (colțuni) în cizme, pe care nu și le scosese probabil nici noaptea, pe lângă faptul așadar că nu cunoștea obiceiurile și igiena Porții, boierul nostru a mai comis o gafă. Când i s-a adus ceașca cu cafea fierbinte, omul a crezut că e vreo țuică. S-a ridicat, a strigat “să trăiască Împăratul”, și a dat-o pe gât, după care probabil s-a fript și o fi început să strige că l-au otrăvit turcii.
Iată savurosul text, care, înca o data, nu poate decât să ne liniștească în legătură cu calitatea diplomaților noștri: avem aici o lungă tradiție. Neculce : “L-au pus viziriul de au sedzut înaintea viziriului pre macat, si n-au fost avînd mestei la nadragi, caci tragandu-si cibotile, numai cu coltuni au fost incaltat. Si dîndu-i cahfè, nu stiè cum o va bè. Si au început a închina: „Sa traiască Imparatul și viziriul!“. Și închinând, au sorbit felegeanul, ca orice altă băutură.”
………………………….
Ha, imi amintesc de istorioara asta din timpul anilor de scoala.
Un singur lucru l-am utat, din pacate si mi se pare relevant in ziua de azi:
„”căci neamul turcilor sunt mai înțelepți și mai puternici””
Multumesc ca ni l-ati amintit.
Inteleg ca Stefan, de a carei sanatoasa judecata nu se indoieste nimeni, a gindit ca turcii sint preferabili, pentru Moldova, imparatiilor din Vest.
Parca, parca ar mai fi ceva valabil si in ziua de azi :)