Două texte primite de la Nikita Vancea

Publicat de |2018-05-09T22:39:19+00:009 mai 2018|Textele altora|
Am un mushteriu, neamtz, om simplu, muncitor la o fabricä shi care vine de multe ori tärziu de tot ca sä „stäm la un pahar de vorbe”.Ishi dä seamä cä nemtzii au fost spälatzi la creiere din 45 incoace shi total dezinformatzi.De aceea, simte nevoia sä stea de vorbä cu  sträini, sä afle cum gändesc ei.Ultima lui nedumerire mi a fost pusä ca o intrebare „de bun simtz”; bietul om nu putea sä priceapä substratul shi cauzele dezaprobärii totale shi foarte belicoase din partea Israelului a hotärärii guvernului polonez de a penaliza pe cei care mai folosesc sintagma”lagäre de concentrare poloneze” – in loc de „lagäre de concentrare naziste din Polonia”- la fel de aspru precum „negarea holocaustului”.
Se intreba neamtzul „päi, atunci cänd s-au construit acele lagäre Polonia nu mai exista ca structurä de stat , era ocupatä  shi impärtzitä in douä  zone de ocupatzie , cea germanä shi cea sovieticä.”
Shi atunci dacä cineva ar avea tot interesul sä se shtie adevärul adevärat acela ar fi tocmai Israelul, de ce urlä atunci ca la gaurä de sharpe?
A comandat o baterie pentru noi doi -lucru nu prea obishnuit la nemtzi!- shi mi-a cerut pärerea.
La inceput i-am fäcut cunoscut cä din toate tzärile ocupate de Nemtzi, de ex.Frantza, Polonia a fost tzara care a avut numeric pe cei mai multzi luptätori-voluntari, pentru partea aliatzilor, cätava brigäzi shi care au luptat la unele din cele mai grele bätälii al räzboiului, de ex. la Monte-Casino sau in Arnheim, aducänd -proportzional cu totalul acestor efective poloneze, cel mai mare tribut sanguin din intreaga tabära aliatä.Iar comandantul „suprem” polonez, generalul Shikorsky, a fost cam asasinat in Anglia in conditzii misterioase, cerea prea insistent bombardarea aerianä acestor lagäre…
Am stäruit pentru faptu cä Polonia nu merita acest comportament din partea Israelului cum insä l-ar merita Ucraina, multzi etnici ucrainieni fie se inrolaserä la trupele „SS” fie se organizaserä in trupe de teroare contra tuturor minoritätzilor etnice din ucraina, avänd-ul drept conducätor pe criminalul Banderas, care a fost shi condamnat ca atare, insä in Ucraina de azi, cea lui Poroshenko, este särbätorit ca erou natzional iar americanii, pentru sprijinul acordat lui Poroshenko in procesul rästurnärii al celui ales democrat, Yanukowitsch, au luat, imediat dupä instalarea sa la cärma Ucrainei, toata rezervele de aur a tzärii, transportändu-le in USA ca sä fie bine päzite de pofticiosul Putin…
Iar prin acest aur se va pläti -ca rescumpärare- vina ucrainienilor pentru crimele contra evreilor savärshite in mod categoric shi irefutabil de cätre aceshti pe teritoriul Ucrainei, chiar dacä Germania a plätit „global”…
Atunci, l-am intrebat eu pe neamtz, dacä Israelul ar recunoashte adevärul istoric despre „lagäre germane-naziste de pe teritoriul polonez” in loc de „lagäre de concentrare poloneze”, cu ce obraz si cu ce justificare juridicä sä mai cearä despägubiri SHI DE LA POLONEZI?
                                                                           Foamea ancestralä la romäni
 (de stirpea celor ca Liiceanu, Pleshu etc.)
Pentru aceastä temä trebuie un titlu mai „filosofic”, tocmai de nasul acestor „mäiestrii”…
Mai de mult scrisese Vadim despre Liiceanu cum aceste povestea in batjocurä gestul profesorului säu de filosofie din Germania de „a invita  aproape 15 de persoane la el acasä. „la un grätar”,printre care shi marele nostru fomist,shi care, dintr-un chil de carne shi dintr-un castron de salatä a reushit sä serveascä-in mod absolut egal 15 inshi,se mira Liiceanu, cum sä priceapä cä n-au fost invitatzi ca sä „bage in ei” ci, prin pretextul grätarului, sä aibä o searä de discutzii la nivelul pretins.
Dar ce te faci cu foamea ancestralä al lui Liiceanu shi a tuturor acelora care pretind cä, pardon! „conshtiintza trece prin burtä”…
Dar nici de Pleshu nu ne este rushine! Shi mai ales de el!
Räsfoind un exemplar a „Dilemei” – pentru cei neavizatzi: revista intelectualitätzii romäneshti- dau de un interviu cu distinsul-prin statura sa de budä- filosof, de prin anii 90´, sh-in care este intrebat despre „care ar fi fost cea mai interesantä shi frumoasä amintire” din timpul in care a fost ministru de externe.
Te mai ashteptzi sä zicä, filosof shi telectual fiind „intilnirea mea cu Havel”, sau „cu maica Tereza” sau „cuHenry Kissinger”, ca sä fim shi „politic corectzi”, nu Pleshu shi-a ales un teren „mläshtinos” dar demn de un mare filosof, anume „vizita in Israel”.
La nivelul nasului säu, cititorul s-ar fi ashteptat sä citeascä ceva despre „paradoxala situatzie de conflict permanent intre douä comunitätzi etnice shi religioase pe care stupiditatea occidentului le obligä sä träiascä impreunä sub formä de „stäpin-sclav”, sau sä mai pomeneascä ceva despre drama palestinienilor de a träi ca refugiatzi in propria tzarä shi-n conditzii  „de lagär nazist”, da de unde!
Filosoful care reprezintä pentru noi intr-un mod absolut decadentza shi imoralitatea, parvenitismul,incultura, gangsterismul shi foamea ancestralä, adicä tot ceea ce a biruit asupra Romäniei dupä decembrie 1989 avea totushi o amintire legatä de palestinieni:
(incerc sä reproduc mot-a-mot) …”am fost invitatzi la Arafat; de departe am simtzit cum imi crapä nasul dupä  enormul shir de miei shi berbecutzi care se invärteau la zeci de protzape, o imagine apocalipticä (filosoful,ce mai…) nishte bunätätzi care sugereazä omului,virtual, imaginea raiului…
„Insä, päcat mare, aceste minunätzii gastronomice am fost obligatzi sä le acompaniem cu …lapte bätut!  nu tu un Chateau Petrus, nu tu un Hermitage, nici mäcar un Barolo ci lapte bätut!
Päi, cun sä nu-tzi fie milä sincerä cu filosoful”ministru de externe” care a fost supus supliciului de a savura berbecutzi la protzap in acompaniamentul laptelui bätut; inuman!
Cä, cäteva sute de metrii mai incolo, cäteva zeci de mii n-aveau nici mäcar lapte bätut shi mai shi trebuia sä reziste mirosurilor protzapiene shi,eventual shi bäshinilor pleshiene, astea sunt „amänunte istorice nesemnificative”…
Unde eshti tu Doamne Vlad ca sä aratzi unora cä „protzapul se poate folosi shi altfel, chiar transcendental…”