Două comentarii de la Surena

G. Reagan spunea că nu toți oamenii îmbătrânesc precum vinul, unii devin fie oțet, fie posirca. Cam așa este și comentariul lui nea Pușcașu.
În primul rând că decizia creării Regiunii Autonome ia aparținut lui Stalin, dar alegerea regiunii a fost luată de evreii din NKVD. Conform istoricului Solonin în anii 30, 37% din conducerea superioara a acestuia era formata din evrei. Iar specialiștii consultati de Stalin au fost evrei. Dimensiunea regiunii nu a fost aleasa la întâmplarea, suprafața fiind comparabila cu a Belgiei care în anii 40 avea vreo 8 milioane de locuitori. Regiunea este bogăta în aur și alte minereuri, lemn și provine creșterii animalelor și industriei ușoare.
Unde o fi văzut nea Pușcașu în URSS jungla?
Ne mai spune (ne)priceputul nene că „majoritatea evreilor din URSS au fost săraci”. Tot istoricul Solonin pe baza documentelor sovietice ne spune următoarele : „Într-adevăr, în anii revoluției și ai războiului civil (‘917-‘921) numărul evreilor din conducerea organizatiilor extremiste (bolșevici, eseri, anarhisti) era disproportionat de mare…. după Marea Teroare 1937-1938 situația s-a modificat”. Facem o paranteza și trecem la istoricul Suvorov care ne spune că prin Marea Epurare sau Marea Teroare tov Stalin a epurat banditismul din armată și instituțiile statului. În cartea lui, Marea Epurare, Suvorov demonstrează că majoritatea conducerii NKVD și din alte instituții era formata din bandiți, criminali, delapidatori etc. care făcuseră un adevărat carnagiu prin excesul de zelea în numele Revoluției. Revenim la Solonin care ne citează un raport al unui conducător sovietic, K. I Mette, underground în orașul Moghilev ocupat de germani. Raportul începe cu o veste trista „în primele luni de ocupație germanii au extreminat fizic toți evreii”. Aflam că la această operațiune a participat și o mică parte a populației „cea mai reacționara”. „Partea cea mai însemnata a populației nu a fost de acord cu această rafuiala cruda „. Aici Solonin face o paranteza vizavi de termenul rafuiala și ne spune că majoritatea populației vedea de fapt conflictul nemților nu cu ei, ci un conflict germano-evreiesc.” Dar populația afirma că evreii sunt singurul vinovați că toată lumea îi uraste, totuși ar fi fost de ajuns să fie restrictionati economic și politic”. După ce aflam de comportamentul populației minoritate, cea mai reactionara (inclusiv vizavi de comunisti), de pasivitatea majorității aflam cum gândeau și „restul populației de orientare sovietica”, mai mică decât majoritatea, dar mai mare decât reactionarii, aceștia „ii compatimeau și ii ajutau în multe privințe, dar era foarte indignata de pasivitatea lor, intrucat aceștia mergeau de bunăvoie la sacrificiu, fără să facă nici măcar o încercare, fie ea și spontana, de a se opune germanilor on oraș sau să plece în masa la partizani”. Pe lângă pasivitate tovarășul Mette puncteaza principala nemultumire a sovieticilor „oamenii… spuneau că înainte de război foarte mulți evrei încercau să ocupe locurile de muncă numai bune și profitabile, stabilind intre ei un fel de responsabilitate colectiva… și acum așteaptă ca Ivanii ruși să-i salveze”.
Ce se întâmplă în orașul Moghilev este o mostră la nivelul vestului URSS unde trăiau 4 milioane de evrei la 22 iunie 1941(2.1 miliiane inainte de „eliberarea teritoriilor”din țările baltice, Polonia, România adică 250000 evrei din Lituania, 80000 din Letonia și Estonia, 300000 din Basarabia și 1300000 din Polonia.
Inaintea atacului german în zonele din Vest se află 200-250000 de evrei refugiați din calea germanilor și care proveneau din regiunii vestice ale Poloniei, Cehoslovaciei și România conform istoricului Solonin. Tot acest istoric afirma că intre 1.5 milioane de evrei din cei peste 4 milioane au reușit să scăpe. Dacă avem în vedere și populația evreiasca din Estul Rusiei Europene este evident că în anii 50 nu aveau cum să fie mai puțin de 4-5 milioane de evrei sovietici în condițiile în care acceptam cifră oficială sovietică de 2,85 milioane de evrei sovietici morți și ținem cont de ultimul recensământ din Rusia tarista unde în 1915 erau peste 5,2 milioane de evrei.
Solonin ne lămureste cum stă treaba cu evreii : „după război istoricii comuniști au făcut un artificiu artitmetic simplu și au încetat să-i considera sovietici pe cei din Polonia, România, țările baltice trecandu-i pe cei morți în rândul victimelor din Polonia, România și țările baltice.”
Este evident că de acest artificiu au beneficiat cei care au umflat numărul evreilor adunand atât la sovietici cât și în Polonia, România și țările baltice.
Revenim la numărul celor scăpati și mai aflam, tot de la Solonin, „majoritatea celor scăpati cu viața nu sunt salvati de populația locală (am văzut atitudinea acesteia în Moghilev), CI SUNT DETINUTII GHETOURILOR DIN ZONA DE OCUPATIE ROMANEASCA”. Solonin, spre deosebire de alți istorici, care ne pun în cârca în jur de 380-500000 de evrei uciși, ne consideră vinovați de moartea a 19000 de evrei,dar nu ne spune că este vorba urmările atentatului de la Odessa. Solonin spre deosebire de alții spune că românii au disttribuit regulat ajutor, inclusiv ale organizatiilor internaționale. Ce organizatii internaționale erau atunci? Crucea Roșie și câteva evreiești.
Tragem linie și recapitualam în timpul invaziei germane populația sovietică și-a reamintit de contribuția evreilor la binefacerile comunismului și la modul cum își imparteau locurile de muncă bune și profitabile și nu s-a omorât cu salvarea lor. Numărul evreilor ar fi fost mult mai mare dacă nu era ghetorile românești din Transnistria și Odessa.
Să vedem evoluția populației evreiești în Israel și URSS. În 1948 populația evreiasca din Israel era de 800000 de evrei, în 1952 era de 1600000, în 1978 populația este de 3730000 de locuitori, în 1982 ajunge la peste 4000000, 8080000 în 2013 și 8550000 în 2016 (sursa population of Israel, jewish virtutal library), din care 65890000 evrei (sursa wikipedia) În 1985 în URSS trăiau 2,5 milioane de evrei. Din anii 80 și până în anii 90 migreaza 1 milion de evrei sovietici apoi intre 1992-1995 mai emigreaza 700000 de evrei ruși. În Rusia de azi sunt 500000 de evrei (wikipedia).
Majoritatea evreilor din țările foste comuniste au plecat în anii 80 pe bani așa că Securitatea ori KGB le convenea de minune acest exod plătit. Dacă luam în calcul ultimul val putem constata că evreii au plecat datorită condițiilor economice,după ce primul val s-a datorat pierderii privilegiilor politice.
La o analiză atenta se observa că varul migrației evreiești nu a fost din întunecatii ani 50-60 ci din anii 80-90 când apar dificultățile economice iar Israelul este dispus să plătească și să-i ajute în colonizare și plata pensiilor. Fără ajutorul financiar al statului este puțin probabil ca numărul evreilor să fi fost atât de ridicat. De unde a avut Israelul banii necesari? Din transformarea holocaustului în industriei și contributia de 50 de ani a Germaniei și a altor state acuzate de Holocaust.
Ce nu ne spune nea Pușcașu este numărul palestinienilor refugiati în țările arabe.
În concluzie nu persecuțiile comuniștilor au dus la exodul populației evreiești ci criza economică, în unele situații restrictile economice și pierderea puterii politice că urmare a acțiunii Israelului.
Condițiile politice economice din țările est europene nu mai erau propice populației evreiești, deși dpdv cultural, intelectual aveau un statut pe care în Israel nu o să-l aibă niciodată așa cum l-au avut în spațiul est comunist. Acesta este un motiv, alt motiv este faptul că populația evreiască nu
s-a considerat niciodată cetățeni de naționalitate evreiasca, spunându-si evrei din Rusia, România, Polonia și nu rus evreu, român evreu, polonez evreu nu a simțit nicio legătură cu pământul rus, român, polonez și nu s-au identificat niciodată cu aceste țări.
Surse: Solonin – Butoiul și cercurile pag. 377 și urm.
Suvorov – Epurarea

Nu este nicio graba, cel puțin din partea mea, în a atrage atenția asupra demersului iresponsabil al d-lui Golban. Îmi mențin afirmația că gestul lui este iresponsabil.
Ceaușescu cu păcatele lui a lăsat câteva lucruri esențiale României printre care și direcțiile unei politici externe neutre cu respectarea dreptului internațional și a rezoluțiilor ONU mai ales în problema delicata a statutului Ierusalimul. S-a terminat industria, agricultura și lipsa datoriei externe iar acum se torpileaza prin intermediul „manciurianului” Radu Golban și politica externă echidistanta în conflictul israeliano-musulman. Imi asum afirmația de „manciurian” din următoarele considerate.
Radu Golban trimisese din ianuarie 2018 la instituțiile U. E memorii privind trecutul Președintelui așa că acest articol nu-și avea rostul. Să fie o simplă coincidenta că articolul lui Golban apare imediat după ce Johannis declarase public că va ataca legile justiție psdiste la C.C? Dacă ne uitam în istoricul atacurile lui Golban acesta nu face nicio referire la faptul că FDGR lui Johannis a a revendicat inclusiv în baza unor intelegeri avute cu premierul PSD Adrian Năstase. Mai este un alt aspect juridic neglijat de d-ul Golban, respectiv dacă în 1947 revendicarile FDGR au fost respinse de justiția româna cum este posibil ca justiția post decembrista să neglijeze hotărârea din 1947? În acest caz, competenta vizavi de hotărârea definitivă a instanțelor de la Sibiu, este de competenta Ministerului Justiției condus de un profesionist și care aparține guvernului PSD di a CSM. Este suficient ca aceste instituții să – și facă treaba și să obtina anularea hotărârii favorabile date FDGR și restitutio in integrum a bunurilor. Credeți că d-ul Radu Golban nu știe aceste lucruri? Dar, ar însemna să se afle inclusiv de trocul făcut de PSD și sprijinul acordat de FDGR (că și al UDMR) în acțiunile politice antiromânesti ale PSD. Apoi,
d-ul Radu Golban l-a eticheta pe Marian Munteanu drept securist și s-a dezis de el, omul dându-i o mâna de ajutor. Deci, când este corect d-ul Golban? Nu cred că înoata împotriva curentului, cred că înoata în tandem cu PSD, PSD care a pus umărul la (re)demolarea lui Marian Munteanu, la restituirile către FDGR și alte concesii făcute minorităților (maghiară și germană) puse pe capatuiala și nerespectarea legii.
Este evident că Dragnea, cu disperarea individului care riscă condamnarea și sfârșitul politic, și PSD, cu disperarea partidului care riscă istoria CDR, sunt pregătite de orice mizerii, inclusiv de a distruge relația diplomatica cu tarile arabe și Iranul.
Germani prin vocea Cancelarului a transmis un mesaj clar „rebelilor” din UE care nu vor respecta decizia majorității. Punctul de vedere al UE este împărtășit de China și Rusia și restul lumii. Nu mai vorbim de gestul Turciei care este o sfidare la adresa lui Trump. Acesta are dificultăți pentru că Congresul american a cerut o motivație serioasa și argumentata a deciziei și s-ar putea să nu fie de acord mai ales că initiatorii sunt republicani.
În aceste condiții obedienta lui Dragnea sunt pe cale să creez o criză constituționala și haos diplomatic, pe lângă haosul economic creat deja. Anul centenarului va fi umbrit de conducerea iresponsabila a unui partid senil condus de un individ cu grava probleme psihice care riscă să arunce România într-un haos cu consecințe incalculabile .
Radu Golban făcând jocurile unui politician iresponsabil își distruge singur credibilitatea.
Problema FDGR este de competenta Ministerului Justiției și nu a editiei on line din Jerusalem Post într-un articol sponsorizat de PSD din banii furati din România.