Poezie primită de la dl Ioan Roșca
DOR DE TATA
Când sunt copiii noștri mici
Noi pentru ei suntem TĂTICI.
Ce gingaș e, și sună bine
TĂTICULE, mi-e dor de tine!
Dar anii trec și deodată
Din bun TĂTIC, acum ești TATĂ
Dar și așa tot sună bine
TATĂ, îmi este dor de tine!
Dar cresc copiii și te fac
Din TATĂ să devii BABAC…
Și vorba sună trist si gol
BABACULE, mai dă-mi un pol!
Cum viața e un foc de paie
De vrei, nu vrei, ajungi TATAIE,
Iar vorba ta în râs e luată
TATAIE ia mai las-o baltă…
Și-n anii care-ți mai rămân
Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN…
Și vorba asta te muncește:
BĂTRÂNE, ce-ți mai trebuiește ?!
Copile, tu să ai știință
Am fost un tată cu credință
Și din puțin, de-a fost să fie,
Eu am răbdat și ți-am dat ție…
Dar fă-mi, te rog, o bucurie!
La cimitir, de vii la mine,
Să-mi zici tot ca-n copilărie:
TĂTICULE, mi-e dor de tine….
(Nu se cunoaște autorul. Folclor contemporan…)