Poezie primită de la dl Ioan Roșca
DOR DE TATA
Când sunt copiii noștri mici
Noi pentru ei suntem TĂTICI.
Ce gingaș e, și sună bine
TĂTICULE, mi-e dor de tine!
Dar anii trec și deodată
Din bun TĂTIC, acum ești TATĂ
Dar și așa tot sună bine
TATĂ, îmi este dor de tine!
Dar cresc copiii și te fac
Din TATĂ să devii BABAC…
Și vorba sună trist si gol
BABACULE, mai dă-mi un pol!
Cum viața e un foc de paie
De vrei, nu vrei, ajungi TATAIE,
Iar vorba ta în râs e luată
TATAIE ia mai las-o baltă…
Și-n anii care-ți mai rămân
Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN…
Și vorba asta te muncește:
BĂTRÂNE, ce-ți mai trebuiește ?!
Copile, tu să ai știință
Am fost un tată cu credință
Și din puțin, de-a fost să fie,
Eu am răbdat și ți-am dat ție…
Dar fă-mi, te rog, o bucurie!
La cimitir, de vii la mine,
Să-mi zici tot ca-n copilărie:
TĂTICULE, mi-e dor de tine….
(Nu se cunoaște autorul. Folclor contemporan…)
Poezia este scrisa de Marin Sorescu cu mici modificăriExprima sacrificiul patern si dragostea fata de prorii copii cum nu se poate mai bine si cere cred , partea lor cu putina morala as putea spune ,si cere aceasi dragoste înapoi ,dar prea tirzii ceea ce te face sa plingi involuntar si instictiv de parca ai fi gresit si nu-ti mai poti repara gresala si iti aduce aminte de acel ceva ceva de care cred ca cu toti vrem sa uitam ca SINTEM MURITORi.
Evolutie
De Marin Sorescu
Stiinta se transforma-n neputinta
Si, dupa mii de ani de cercetare,
Cuvantul „soarta”-1 schimbi cu „programare”
Si asta e, oricum, o biruinta.
Un plus de-nvat, un minus de fiinta.
Erata: SE va citi Dr. M. Ciuca in loc de Dr. M. Couca.
Ambele variante sunt superbe.Felictari autorului.
Am 46 de ani,istoria se repeta.Cred ca asa spuneam si eu.Au curs lacrimi…
e foarte frumoasa poezia si schimbata eu cand am citito am inceput sa pling
De fapt si de drept poezia se numeste „Evolutie” si e scrisa de Traian Calancia, profesor la Grupul Scolar Dr. M. Couca Saveni/Botosani/Romania. Cineva a modificat-o putin, zic eu. Iata originalul:
EVOLUŢIE
Cât sunt copiii noştri mici,
Pentru ei, suntem TĂTICI.
Ce gingaş e, şi sună bine:
– Tăticule, mi‑e dor de tine…
Dar anii trec. Şi deodată,
Nu mai eşti tătic, ci TATĂ.
Dar şi aşa, tot sună bine:
– Pa, tată! S‑auzim de bine…
Când cresc, şi nu le eşti pe plac,
Din tată, tu devii BABAC.
Şi vorba sună trist şi gol:
– Babacule, mai dă‑mi un pol…
Dar viaţa e un foc de paie,
Şi, vrei nu vrei, ajungi TATAIE.
Iar vorba ta, în râs e luată:
– Tataie, ia mai las‑o baltă…
În anii, care‑ţi mai rămân,
Te vor numi doar, ĂL BĂTRÂN.
Şi vorba lor te năuceşte:
– Bătrâne, ce‑ţi mai trebuieşte…
………………………………….
Copile! Tu să ai ştiinţă,
Că ţi‑am fost tată cu credinţă.
Şi din puţin, de‑a fost să fie,
Eu am răbdat şi ţi‑am dat ŢIE.
Dar, fă‑mi te rog o bucurie!
La cimitir, să vii la mine,
Să‑mi spui ca în copilărie:
– Tăticule, mi‑e dor de tine…
(De Traian Calancia)
Superba aceasta poezie de MARIN SORESCU
Evolutie
Marin Sorescu
Stiinta se transforma-n neputinta
Si, dupa mii de ani de cercetare,
Cuvantul „soarta”-1 schimbi cu „programare”
Si asta e, oricum, o biruinta.
Un plus de-nvat, un minus de fiinta.
Cata tristete in sufletul curat al acestui rom^n.
Nu ma mir ca nu sunt comentarii postate pana acum la acest topic. Pentru ca probabil sunt putini rom^ni care gandesc precum cel din poezie.
Dupa parerea mea de aici trebuie pornit pentru renasterea neamului romanesc. Nu cu ONG-uri, nu cu masonerii, nu cu partide(poate, dar care ?).
Desi in Biblie nu este prima porunca, porunca „Respecta-l pe tatal tau si pe mama ta…” eu as socoti-o pe primul loc.
Pentru ca inainte sa te invete scoala sau biserica sau cartile, tatal te poate invata cele zece porunci.
Daca se poate sesiza, Biblia specifica intai pe „tatal” si apoi pe „mama”. Si asta nu de florile marului si nu ca un moft.
Daca socotim Biblia ca un cuvant al lui Dumnezeu trebuie sa ne conformam. Daca Biblia este o chintesenta a gandirii de mii de ani ai omenirii, a experientei ei cum cred ateii, inseamna ca asa este bine.
Tatal sa fie repus in drepturile lui biblice de cei ce cred in Dumnezeu si mai ales de ortodocsii care suntem. Tatal din zilele noastre nu mai are autoritatea necesara, autoritate subminata si de societate si de biserica(preotii si-au isusit titlul de parinte creind confuzia cu parintele tatal). De aceea generatiile noi care tot apar dispretuiesc pe tati, implicit dispretuiesc pe cei mai in varsta si de aici si degringolada neamului nostru.
Partial ma regasesc si eu in poezie. De multa vreme am fost atent daca sunt numai eu afectat. Dar am constatat ca la rom^ni asta este regula. Poezia mi-a confirmat-o.
Uitati-va la trendul arabilor, unde barbatii nu stau sub papucul femeilor ca la rom^ni.
Uitati-va si la vitalitatea romilor unde de asemenea barbatii nu sunt sub papucul nevestelor.
Nici chiar la machidoni femeia nu face fitze fente ca la rom^ni si uitati ce vitalitate au si aromanii. La alte minoritati sau popoare nu am avut ocazia sa vad cum merge treaba.
Imi aduc aminte de saraca mama, o taranca cu 4 clase, cate a mai indurat de la tata. Nu-i bine nici stapan femeie dar nici stapan barbat. Sa fie intelegere. Dar cine s-o faca, cine sa detensioneze conflictele ? Cred ca numai prin instructie, prin invatatura se poate realiza acest deziderat. Dar cum statuia lui Lenin a fost daramata, cine sa ne mai spuna azi : „Invatati, Invatati, Invatati !” ? Iliescu, Constantinescu sau Basescu in niciun caz.
Pana noi nu vom invata sa ne respectam si tatal cum spune in Biblie, nu numai mama, nu vom avea nici noi respect de la copii. Nerespectul se transmite prin gene la descendenti.
Respectandu-i pe parinti(pe tati si pe mame) si pe ascendentii lor, ne respectam pe noi si vom fi si noi respectati. Abea atunci vom avea siguranta ca generatiile mai tinere nu vor mai fi manipulate de formatorii de opinie(cum au fost cei de la Europa Libera, cum sunt cei de la TV, cum sunt Vadim, Gigi, etc) si vor prelua invataturile stramosilor lor de sange care cu singuranta le vor binele si nu raul.
**
Foarte frumoasa !