Poezie primită de la dl Ioan Roșca
            DOR DE TATA  
Când sunt copiii noștri mici  
Noi pentru ei suntem TĂTICI.  
Ce gingaș e, și sună bine  
TĂTICULE, mi-e dor de tine!  
Dar anii trec și deodată  
Din bun TĂTIC, acum ești TATĂ  
Dar și așa tot sună bine  
TATĂ, îmi este dor de tine!  
Dar cresc copiii și te fac  
Din TATĂ să devii BABAC…  
Și vorba sună trist si gol  
BABACULE, mai dă-mi un pol!  
Cum viața e un foc de paie  
De vrei, nu vrei, ajungi TATAIE,  
Iar vorba ta în râs e luată  
TATAIE ia mai las-o baltă…  
Și-n anii care-ți mai rămân  
Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN…  
Și vorba asta te muncește:  
BĂTRÂNE, ce-ți mai trebuiește ?!  
Copile, tu să ai știință  
Am fost un tată cu credință  
Și din puțin, de-a fost să fie,  
Eu am răbdat și ți-am dat ție…  
Dar fă-mi, te rog, o bucurie!  
La cimitir, de vii la mine,  
Să-mi zici tot ca-n copilărie:  
TĂTICULE, mi-e dor de tine….
(Nu se cunoaște autorul. Folclor contemporan…)