Domnul IOAN TALPEȘ pe post de guru

La Realitatea Plus, la emisiunea moderată de doamna Anca Alexandrescu, a tot apărut în lungi emisiuni domnul Ioan Talpeș, eminență post-decembristă, deținător al multor secrete din ultimii 30 și ceva de ani, tovarăș de încredere al și mai tovarășului Ion Iliescu. A apărut ca să ne lumineze mintea și înțelegerea. N-a prea reușit, dacă nu cumva asta a și urmărit: să ne eternizăm în ceață și neștiință!
Mă voi referi la ultima apariție, cea din seara de ieri, 16 ianuarie 2022.
Fără să sistematizez, voi începe cu minciuna cea mai ușor de demontat: cică cei de la Bruxelles ne-au interzis să avem relații economice cu China! Însuși domnul Talpeș cică s-ar fi contrat cu bruxellezii pe acest subiect!
Mărturia mea: imediat după 1990, prin 92 sau 93, am avut câteva discuții cu conducerea de la IMGB, niște profesioniști de mâna întâi. Fabrica, cu dotări tehnice cum nu mai existau în Europa, iar în lume doar în SUA și Japonia, începuse să șomeze. Primise însă o ofertă de colaborare din China, să fabrice turbine pentru centralele electrice din marea China, un program care ar fi dat de lucru IMGB-ului în următorii 25 de ani! Dar s-a opus șeful dlui Talpeș, numitul Ion Iliescu! Pe motiv că nu va fi văzut bine gestul nostru de a colabora cu China, o țară care se încăpățâna să rămână comunistă!
Pe loc, șefii de la IMGB au lansat altă explicație: Ion Iliescu se răzbuna astfel pe faptul că liderii chinezi își permiseseră să se amestece în treburile interne ale României și să-l avertizeze pe Ceaușescu că Ion Iliescu este omul Moscovei, capul complotului care urmărește debarcarea lui Nicolae Ceaușescu! Se zicea că chinezii se oferiseră chiar să-l scoată ei din joc pe junele Iliescu! Adică să-l lichideze!
Așadar Ion Iliescu, cel care pe 22 decembrie 1989 îl vitupera pe Ceaușescu că a întinat idealurile comuniste, câteva luni mai târziu nu mai voia să aibă de-a face cu China pentru că aceasta rămăsese fidelă idealurilor respective, idealuri ale tinereții iliesciene!
S-a pierdut atunci ocazia ca România să fie partenerul preferat al Chinei în Europa! China avea datorii de recunoștință față de români și se arătau dispuși să se revanșeze și să ne ia alături în procesul lor de emergență socio-economică la scară planetară! României i se oferea o oportunitate excepțională, iar cei ce au refuzat-o trebuie să ne fie clar de ce au făcut-o! De proști sau de ticăloși! De amândouă, mai sigur!
Colaborarea benefică cu China intra însă, stimate domnule Talpeș, în contradicție cu planul complotului decembrist, care urmărea dezastrul generalizat al României! La acest plan au pus umărul și Ion Iliescu și consilierul său Ioan Talpeș! Iar domnul Ioan Talpeș, la ora mărturisilor, ocolește, ascunde rolul decisiv al lui Ion Iliescu la prăbușirea României pe toate planurile, prăbușire care a urmat loviturii de stat din decembrie 1989, încununând-o.
Cu alte cuvinte, sunteți unul dintre groparii României, domnule Talpeș. Trebuie să ne vorbiți de pe această poziție, nu ca un înțelept al Neamului!
În expunerea sa, destul de dezlânată, cu multe propoziții neduse la capăt, domnul Talpeș are per total un mesaj defetist: nu prea avem șanse să ieșim din dezastrul vizibil azi din orice punct de vedere! Nu prea mai avem cu ce! Printre altele și pentru că pământul Țării nu prea ne mai aparține! Nu mai suntem stăpâni pe Țară!… A spus domnul Talpeș această propoziție și a trecut mai departe, fără să-i dea importanța cuvenită!
Eu îi dau importanță acestei realități dureroase: proprietatea asupra pământului României nu prea mai este românească, a românilor! Această realitate atârnă greu în orice proiect de Țară care ar vrea să imagineze acele măsuri și politici care să ne redreseze statutul de stat suveran și prosper! Cum eram în 1989, iar azi nu mai suntem! Iar dacă încercăm să ne revenim la ce am fost, vom avea de surmontat această realitate nenorocită, pe care domnul Talpeș o leagă pe bună dreptate de un viitor românesc nesigur: pământul României, într-o proporție tragică, este al străinilor, al unor străini care de multă vreme se vor stăpâni pe țărișoara noastră, stăpâni pe destinele noastre! Cam asta este de înțeles din scepticismul de mare ideolog, un fel de guru, al fostului șef al spionilor români!
Aveți mare dreptate să invocați acest reper: proprietatea pământului din România! Dar cine se face vinovat de această tragedie națională?! Unde erați în 1996, când Ion Iliescu a promovat în Parlament un proiect de lege prin care să se dea străinilor dreptul de a deveni proprietari de terenuri, intra și extravilane, oricât de întinse! Prin funcția dumneavoastră, domnule Talpeș, e lucru sigur că Iliescu s-a sfătuit cu dumneavoastră și i-ați dat acordul de specialist, de istoric, cunoscător al adversităților internaționale cu care se confruntă România! Văd că acum sunteți conștient de aceste primejdii! Aveați alte opțiuni în 1996 când Ion Iliescu, pe mâna FSN-ului de atunci, a înaintat această propunere legislativă nelegiuită, de o ticăloșie fără pereche?!
La un moment dat, domnul Talpeș mai aruncă o vorbă greu de înțeles, dar încărcată de greutatea unui ton apodictic: greșeala cea mare făcută de români în istoria lor a fost când au părăsit statutul/numele de „valah” pentru numele de „român”!… M-am tot mirat! Nu mai auzisem de așa ceva: un moment în care românii au renunțat la etnonimul de valah și și-au însușit numele de român, cuvînt care înseamnă „iobag”! Moderatoarea nu a cerut detalii și discuția nu a aprofundat această idee pe care competența mea precară în materie de istorie o respinge totuși: n-a existat un asemenea moment, iar semnificația „iobag” a etnonimului nostru este una din prostiile cu ștaif academic care mai circulă la unii autori, bucuroși de orice veste rea în ceea ce îi privește pe amărâții de români! Nu mai reiau aici demonstrația că „român” nu a însemnat niciodată „iobag”! O voi face cu altă ocazie, ca să nu mă depărtez de subiect: IOAN TALPEȘ, mare sculă post decembristă.
După știința mea românii nu și-au spus niciodată valahi! Acest nume a circulat printre străini, la unii vecini care ne-au numit așa. Cuvîntul valah este, în limba română, un cuvînt împrumutat, aș zice chiar un soi de neologism! Nu e deloc popular! Iar unii care ne numesc valahi le spun cam la fel și italienilor, căci la origine cuvîntul valah însemna „romanic”!
O părere stranie are domnul Talpeș și despre deosebirea dintre Transilvania și restul României. Desigur, arhitectura Transilvaniei poartă amintirea administrației habsburgice, pecetea germanică marcând și alte țări: Cehia, Croația, Slovenia, Slovacia. Într-un fel este pecetea Occidentului catolic. Dar asta nu pune într-un raport de inferioritate principatele românești! Statalitatea românească, odată instalată în veacul al 14-lea, dăinuie și azi, fără întrerupere, performanță inaccesibilă celorlalte popoare din acest colț de lume! Și nota bene: aceste principate dunărene au dus politică imperială atunci când le-a stat în putință, iar istoria le-a pretins-o, fiind veacuri de-a rândul reazimul ortodoxiei popoarelor din jur. Transilvania nu s-a ridicat niciodată la această demnitate!
Discuția a ajuns și la clasa politică de azi, participanții la emisiune fiind tus cinci de acord cu amfitrioana: avem o clasă de politicieni, citez, pupincuriști. Personaje cu suflete de slugă, merg numai cu capul plecat pe la toate conclavurile!… Deh, stimați formatori de opinii TV: am avut un lider care nu a plecat capul în fața nimănui, care s-a purtat de la egal la egal cu toți marii planetei și a fost tratat ca un egal al acestora, iar voi i-ați venit de hac banditește, l-ați dat jos în uralele canaliei de pe uliți și l-ați batjocorit cu o moarte oribilă! Necreștinească! Neromânească! Cine face ca el, ca el s-o pățească!…
Vă feriți să-l puneți la socoteală când faceți palmaresul neamului românesc! Nu avea nici urmă de slugărnicie în ținuta sa de țăran de la Dunăre!

…Deocamdată mă opresc aici. Scârbit! Voi continua probabil zilele următoare.

Ion Coja