Domnul Quintus?!

Nu credeam c-o să ajung vreodată să iau la întrebări un om care peste câteva luni va împlini suta de ani!… Pentru un astfel de om, de când mă știu, numai stima și respectul!… Și ceva curiozitate!

Dar nici nu credeam că un om la 99 de ani împliniți mai poate să facă atâta rău în jurul său cât ne-a făcut domnul Quintus zilele trecute, când s-a postat, în mod decisiv, în fruntea echipei de nemernici care l-au contestat și repudiat pe Marian Munteanu fără niciun argument temeinic. Și ignorând total faptele, faptele, domnule Quintus!, faptele pentru care Marian Munteanu merită să candideze la orice demnitate de stat! Ce rău v-a făcut?!

Situația este cu atât mai paradoxală cu cât domnul Quintus, în mod evident, așa cum îl știe toată lumea, până acum n-a făcut nimănui, vreodată, un rău! Vreo nedreptate! Vreo grosălănie!… Cum a fost posibil oare ca domnul Quintus să se pună de-a curmezișul candidaturii lui Marian Munteanu, cu o insistență și o tenacitate care nu-i a dînsului?!

Ați asistat, domnule Quintus, de 26 de ani la candidaturile cele mai absurde și mai rușinoase pentru poporul român, la desemnarea în cele mai înalte funcții politice a unor pușcăriabili, a unor criminali, a unor vînzători de țară, și nu ați găsit cu cale să protestați în vreun fel. I-ați acceptat fără să crâcniți! Ba chiar ați pus umărul la ascensiunea politică a unor derbedei sadea, a unor asasini la scară națională, fie pe scena partidului liberal, fie pe scena Țării. Și n-ați găsit de cuviință să mișcați în front! Să protestați în vreun fel că partidul liberal a intrat în cea mai rușinoasă și nefericită cârdășie politică! Că a acceptat în fruntea sa niște haimanale!

Ați tolerat în preajma dumneavoastră tot felul de infractori, ați colaborat cu ei în guvern, în parlament, în structurile partidului liberal! N-ați supărat prin niciun gest mafia cu care, în fapt, ați fost complice! Ați fost complice cu liberalii care au votat vînzarea la hectar a Țării! Care au făcut avere din traficul ilegal de copii! Cu liberalii care au distrus sistemul bancar românesc! Care au făcut avere din avutul public, jefuindu-l fără nicio măsură!

Bănuiesc, ba sunt chiar convins că nu v-ați înfruptat din jaful la care s-au dedat colegii dumneavoastră de partid, cot la cot cu așa zișii lor adversari politici. În orice caz nu vă țin eu socoteala asta! Eu iau aminte la ce ați făcut în ultimele zile și mă cutremur. Vă căinez că nu știți să împliniți o sută de ani în demnitate și în respectul nostru!… Ați răsturnat șiștarul cu lapte taman când era plin ochi!

Căci pentru greșeala, pentru fărădelegea de zilele trecute, nu vă veți putea reabilita nici încă o sută de ani de aici înainte!… Dumnezeu nu are de unde să vă mai dea atâția ani de trăit ca să puteți face uitată urîta, nejustificata intervenție pe care ați avut-o alături de cine?! Vă dați seama cu cine v-ați înhăitat împotriva unui om cu greșeli, desigur, dar nu cu păcate penale cumplite, ca Băsescu ori Roman, cu care ați făcut zid în calea lui Marian Munteanu?! Vai, ce rușine! Ce rușine!…

Așadar, unul ca Petre Roman, dovedit a fi un trădător, un vînzător de Țară din tată-n fiu, poate fi membru al partidului liberal și nu aveți nimic de obiectat. Nici dumneavoastră, nici ceilalți așa ziși liberali! Dar Marian Munteanu vă strică imaginea!… Vă compromite! Este prea patriot, este prea creștin, este prea român pentru a fi membru al PNL?!…

Rușine! O mai spun o dată, cu gândul la Brătieni! La dinastia liberală a Brătienilor, despre care am spus de nenumărate ori că a făcut pentru România mai multă istorie decât dinastia regală!… Nu vă situați pe linia Brătienilor, domnule Quintus, domnilor ziși liberali din PNL-ul de azi!… Oricât i-ați invoca!

V-a dat Dumnezeu, prin candidatura lui Marian, ocazia să ieșiți din tabăra demolatorilor României, să vă distanțați de putregaiul rânced din viața noastră politică! Și ați respins cu indignare bolșevică, kominternistă, ocazia de a vă rupe de Băsescu și ai lui!! Ați făcut jocul, ați făcut pe placul unor KGB-iști: Roman și Băsescu! Nu ați luat seama la bucuria, la suspinul de ușurare cu care electoratul bucureștean a primit vestea candidaturii lui Marian Munteanu!… V-ați bătut joc de noi! Dar și de dumneavoastră, și asta ne doare poate cel mai mult!…

…Să nu fiu condamnat pentru aceste vorbe grele spuse unui om care duce în spate povara a 99 de ierni!… Dar fără intervenția suspect de insistentă a epigramistului ploieștean, azi am fi avut un candidat valabil la Primăria Capitalei. Mai mult chiar, mult mai mult: prin candidatura lui Marian Munteanu sistemul politic împuțit și malefic de care avem parte ar fi început să se destrame, ar fi primit o lovitură probabil mortală. S-ar fi dat semnalul la primenirea clasei politice, la re-deșteptarea Țării!… Ar fi început sfârșitul coșmarului care durează din decembrie 1989!

…Cine v-a dat dreptul să ne anulați această speranță, această șansă, domnule Quintus? Nimic din biografia dumneavoastră nu vă dădea dreptul să interveniți la un nivel de decizie atât de înalt! Ați făcut-o din rătăcirea minții sau din obediență, precum odinioară I.G.Duca?!

De ce, domnule Quintus, de ce ați ieșit în față, cum n-ați mai făcut-o niciodată în cei 100 de ani de existență onorabilă?! De ce v-ați alăturat cu atâta tenacitate minciunii, calomniei deșucheate, cabalei nerușinate, criminale, în disprețul publicului românesc față de care aveați mari datorii de recunoștință: căci noi, românii, am fost atât de binevoitori și de amabili cu dumneavoastră încât am acceptat să dăm valoare morală absolută vârstei dumneavoastră, anilor atât de numeroși pe care i-ați adunat, fără să ne mai punem problema faptelor prin care ați onorat – sau nu, impresionanta vârstă! Căci acum suntem obligați de prestația dumneavoastră din ultimele zile să ne punem această întrebare, privitor la venerabilul domn Quintus! Și constatăm că în temeiul acestui palmares centenar, în temeiul a ce ați făcut până acum pentru ceilalți români, pentru cetate, nu aveați dreptul să vă pronunțați într-o chestiune atât de importantă! Nu aveați voie să ieșiți din bancă! Nu aveați voie să decideți mersul lucrurilor într-un moment crucial pentru Țară! V-ați pus singur pe chelie o tichie mult prea mare!

Repet: v-ați băgat în centrul unei dispute în care nimeni nu vă aștepta, nu vă considera îndreptățit să vă semnalați opțiunea!… Și e cam suspectă energia și insistența cu care ați acționat! Ca niciodată în 100 de ani!… E momentul de culminație în modesta, dar până acum onorabila dumneavoastră carieră politică: ați stopat candidatura unui naționalist român, a unui erou, a unui ins care n-a avut până acum nicio tangență cu bugetul Țării, care s-a dovedit capabil să împingă până la sacrificiul de sine credința în valorile românești și creștine!

Tu lʼas voulu, Mircea Ionescu Quintus! Ai contrariat prin intervenția dumitale majoritatea bucureștenilor, care primiseră cu mulțumire candidatura lui Marian Munteanu! Pentru această faptă ajungi inevitabil în locul victimei, în locul lui Marian, să-ți punem noi întrebările la care pe Marian nu l-ați lăsat să răspundă. Și te întrebăm: dar dumneata cine ești, domnule Quintus, ca să hotărăști cine nu poate candida la o funcție atât de importantă cum este cea de Primar General al Capitalei?! Cine ești dumneata ca să te crezi îndreptățit să ne lipsești de candidatura lui Marian Munteanu?! Ce anume te recomandă pentru acest gest de autoritate?! Gest de salvator al Bucureștiului, de apărător al cui? Al tradiției post-decembriste care cere candidați numai de teapa lui Băsescu ori Oprescu?!… N-ați protestat la nici unul când au candidat! Oprescu, da! Băsescu, da! Marian Munteanu, însă, ba!, carevasăzică!

I-ați făcut jocul lui Băsescu! I-ați făcut cheful lui Roman! Și ați dat satisfacție la toate canaliile din viața noastră publică și din mass media mercenară!… Vai! Vai! Vai!…

În concluzie: Din păcate, nu am motive să retractez nimic! Dacă cineva mi le oferă, toată recunoștința! Sunt gata să-mi fac mea culpa!… La nivelul a ceea ce știu însă, evit să intru în detalii, nu-mi face plăcere postura în care mă aflu, „răfuindu-mă” cu persoane aflate la o vârstă atât de respectabilă! Dar vârsta, ca și persoana cuiva, este respectabilă din principiu, din oficiu, numai până la proba contrarie! Iar la domnul Quintus proba contrarie s-a produs, pe neașteptate și atât de dureros pentru mulțimea simpatizanților săi. S-a produs săptămâna trecută! Și s-a produs spre paguba comunității, a cetății! Așa ceva nu se poate ierta nimănui, nici dacă mâine e Sfîntul Paște! Nici tată dacă mi-ați fi, nu vă pot ierta, iubite domnule Quintus!…

Ion Coja

6 aprilie 2016