radu Stefan
62 aprobate
gmail.comx

În răspuns la Vlad Puscasu.

Acesta este un fragment din excelentul articol – lectura obligatorie !!! pe care il gasiti aici integral :
link:

titlu:
Hohenzollern – o familie regală compromisă
Posted by Justitiarul on 7 februarie 2014

…………………………………………………………………………

„Iarăşi, ca de atâtea ori în istoria noastră, s-ar părea că uitarea, amnezia au pus stăpânire pe noi. S-a uitat că Mihai nu l-a lăsat pe Ion Antonescu să semneze ieşirea din război a României, în august 1944, după cum intenţiona acesta, şi a ordonat capitularea necondiţionată Armatei Române în faţa armatei sovietice, minţind poporul cu neruşinare că a încheiat armistiţiul! S-au uitat cei 150.000 de soldaţi şi ofiţeri români luaţi prizonieri de sovietici şi trimişi în Siberia, tocmai ca urmare a „armistiţiului” anunţat de „Majestatea Sa” în seara de 23 august 1944! S-a uitat că a purtat pe pieptu-i „patriotic” odioasa decoraţie de război sovietică „Pobeda”, şi pe care Stalin i-a oferit-o drept recompensă pentru că l-a ajutat să ocupe mai repede România, cât şi pentru că i-a dat în mână elita militară a poporului român! S-a uitat că, deşi rege, aflat în exerciţiul puterii reale, a întărit sentinţa dictatorului de la Kremlin, dând pe mâna plutonului de execuţie pe mareşalul Ion Antonescu şi profesorul Gheorghe Alexianu, doi mari oameni de stat ai României, scornind, cu neruşinare specifică mincinoşilor patologici, motivaţii ireale. S-a uitat că, la 23 august 1944, fostul rege Mihai a comis o triplă crimă de înaltă trădare: faţă de Naţiune/Ţară, faţă de Armată şi faţă de conducătorul acesteia pe care, caz unic în istorie, după ce îl arestează, îl predă inamicului de moarte al României, Uniunea Sovietică! S-a uitat că, în noiembrie 1947, plecând în Anglia, şi-a umplut portbagajul maşinii personale cu tablouri de mare valoare aflate nu în proprietatea Casei Regale, ci a Statului Român, şi care, şi astăzi, zac ascunse în seifuri ale unor bănci elveţiene! S-a uitat de declaraţia trădătoare, din iulie 1989, de la Budapesta, când n-a ezitat să pună sub semnul întrebării apartenenţa Transilvaniei la Patria Mamă, România, cântând în strună iredentiştilor maghiari şi nu numai!

Desigur, n-am să susţin că abdicarea fostului rege Mihai, la 30 decembrie 1947, a fost un act voluntar. A fost o abdicare impusă de împrejurările istorice noi, de comunişti, şi la care el, cât şi „scumpa lui mamă”, Elena, au consimţit, de vreme ce-şi pune semnătura pe un act care conţine negru pe alb formularea: „…în deplină înţelegere cu factorii de răspundere ai ţării, conştient de răspunderea ce-mi revine, consider că instituţia monarhică nu mai corespunde actualelor condiţiuni ale vieţii noastre de stat…”, şi că abdică pentru el, „şi pentru urmaşii mei la tron…” (vezi textul integral al abdicării lui Mihai, în România – Viaţa politică în documente – 1947, coordonator: Ioan Scurtu, Arhivele Statului din România, Bucureşti, 1994, pp. 289 – 290).

Actul de abdicare al fostului rege Mihai, de la 30 decembrie 1947, a fost unul definitiv şi irevocabil. Toate justificările aceluiaşi fost rege, de după 1989, în legătură cu actul abdicării sunt pledoarii mincinoase, pro domo, devreme ce până în acest an n-a suflat o vorbă cum şi de ce a părăsit tronul României, ca şi cum s-ar fi înţeles cu domnii comunişti (o înţelegere plătită, se înţelege) să nu facă agitaţie în legătură cu cele întâmplate la 30 decembrie 1947!

declaratie abdicare

Dacă Mihai îşi iubea atât de mult Ţara precum şi „scumpul lui popor”, n-ar fi trebuit, cu niciun chip, să semneze actul de abdicare cu atâta uşurinţă, îndeosebi că s-au exercitat presiuni asupra sa, şi ar fi trebuit să meargă în puşcăriile comuniste, unde tocmai începuse exterminarea elitei neamului nostru. Alegând soluţia abdicării, pe care a supervizat-o prin propria semnătură, indiferent de circumstanţele istorice ale momentului, fostul rege Mihai a închis definitiv capitolul monarhie în istoria României. Aşadar, abdicarea de la 30 decembrie 1947 a fost una definitivă, irevocabilă, iar gargara regalistă din ultima vreme, de un ridicol absolut, dovedeşte obrăznicia unei familii, pe care poporul român a înnobilat-o nemeritat de lung timp cu respect, mărinimie şi loialitate.”

Dr. Gică MANOLE

Nota redacției:

Regina Maria, singurul cap încoronat care merită respectul romanilor!

Intoxicarea cu regii germani și „minunile” făcute de ei pentru români este un fals, la care s-a lucrat intens din 1990 încoace. Ba, se pare că „germanii” au fost evrei: Istorie secretă: Nicolae Iorga despre familia Hohenzollern. Afacerea Strousberg, un fel de „Bechtel” pe vremea lui Carol I, prin care statul român a fost păcălit de către nemți cu sume uriașe de bani, prin acte de corupție la nivel înalt, este trecută sub tăcere. La fel, s-a uitat răscoala din 1907 cu mii de răzvrătiți împușcați, când sub Carol I țăranii români trăiau ca în Evul Mediu, țara noastră fiind cea mai înapoiată din Europa. De fapt, Carol I a abdicat, înainte de moarte, fiindcă nu a vrut ca România să lupte împotriva nemților cărora el le rămăsese loial toată viața. Ferdinand a fost un pămapălău care, la fel, s-a opus războiului împotriva nemților și austriecilor, fiind împiedicat să semneze predarea necondiționată a întregii țări (pacea de la Buftea) doar de regina Maria. În fond, singurul „rege bărbat” și care a iubit cu adevărat România a fost… regina Maria. Dar, din păcate pentru cei cu filogermanismul în cap, ea a avut tată englez și mamă rusoaică! Pentru un tablou complet, vă recomand să citiți și articolele de mai jos.

Marius Albin Marinescu

cititi musai si acest articol ca sa nu mai existe niciun fel de dubii asupra subiectului :
link

titlu:
Istorie
Regele Mihai, noua legendă a regimului politic din România
Posted by justitiarul 5 days ago
si nu omiteti comentariul domnului colonel Zarnescu :
Vasile Zărnescu
Posted decembrie 21, 2017 at 10:13 PM
Un om cu spirit de observație – îi cer iertare că nu i-am reținut numele – a spus, just, că, dintre cei patru regi ai României, cel mai bun a fost… regina Maria.

Într-adevăr, Carol I a fost un exemplu tipic de parvenit. A venit cu o valiză și s-a îmbogățit ca un Cressus, prin șmecherii sau chiar hoții oculte, ca subtilizarea plăcuțelor de aur dacice de la Sinaia. I s-a atribuit edificare iinstituțională a României moderne, deși el nu a făcut decît să aplice modernizările introduce de Alexandru Ioan Cuza.
La fel este gratulat FErdinand I, cu titlul de Întregitorul, deși Întregirea țării a făcut-o Armata, cu ajutorul liderilor politici, între care s-au distins Brătienii. În rest, Ferdinand a fost un papă-lapte. Ragina Maria i-a făcut primii doi copii, restul i-a conceput cu diverși amanți, fiindcă Ferdinand era un tolomac.
Despre Carol al II-lea Uzurpatorul-Dezertorul-Curvarul-Asasinul și despre Mihai I Uzurpatul-Handicapatul am scris în articolul anterior, „La moartea unui trădător!”
Dinastia de Hohenzollern-Hopînțol a fost o calamitate pentru România!