Limba noastră
Alexei Mateevici
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.
Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le ‘nşirate, –
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.
Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării ‘n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde –
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Scrisă în 1917(anul morţii poetului), pe un pat de spital din Chişinău, poezia este un elogiu adus limbii române (fără ca numele limbii să apară explicit) și un îndemn pentru prețuirea ei, fiind totodată cea mai autentică mărturisire a identităţii româneşti.
Strofele 1,2,5,8 si 12 au devenit imnul Republicii Moldova, înlocuind în anul 1995 imnul de stat precedent „Deșteaptă-te, române!”. Muzica pentru cîntecul “Limba noastră” a fost compusă de Alexandru Cristea în perioada interbelică.
Pînă în 1990, în manualele de gimnaziu se găsea o variantă a poeziei “Limba noastră” din care, dacă nu mă inşeală memoria, lipsea partea cu Nistrul din strofa a 5-a preluată în imnul moldovenesc.
Atunci am invătat-o în întregime şi de plăcere(varianta din manual); mă intreb dacă azi elevii de gimnaziu o mai pot învăţa din manualele “onor ministerului”.
Pentru cei cu drum prin Bucureşti, în faţa Primăriei sectorului 2 în perioada 28-31 august, se desfăşoară un târg de carte dedicat Zilei Limbii Române cu participarea câtorva edituri(Editura Casa Radio, Editura Muzeului Literaturii Române, Editura Fundaţiei Naţionale de Ştiinţă şi Artă, editurile Semne, Eikon, Vremea, Vivaldi, Vox, Tracus Arte, Curtea Veche, Litera şi altele).
Linkuri:
Text pus la dispoziție de dl FLORIN ȘERBAN
„Abia când pierzi limba, sau patria, iti dai seama cel mai bine de legaturile intime care te leaga de ambele”.
Frumos! Concentric! Dar nu suficient de argumentat! Căci mai există un adevăr mult mai crunt care-ţi invocă nu numai legitimitatea limbii în care ai învăţat prima silabă -ma-!
Mai există un adevăr care îţi induce dependenţa ta ca entitate, de graiul în care ştii cel mai bine să-ţi şopteşti iubirea … s-o suspini … s-o taci …!
Acest adevăr este iminenţa pierderii graiului propriu!
În România acestor vremuri, limba română este la fel de tulbure ca şi ele!
În România, românii nu mai ştiu să scrie şi să citească româneşte!
Românii îşi persecută propria limbă! Fără niciun scrupul, fără nicio percepţie a modificării de ambient spiritual! Fără niciun drept, motivaţie, bun-simţ!
Acesta este argumentul forte al pierderii legăturii cu limba în care ne-am născut, existăm şi vom pleca dincolo!
Vom pleca dincolo? Şi ce vom lăsa, oare? Pe care limbă o vom lăsa moştenire?
Dar, mai ales, cine e vinovat de toate acestea?!
Am întâlnit zeci de moldoveni studenţi, cu care am avut fericirea să conversez în cea mai candidă limbă românească pe care o iubesc!
Întâlnesc zi de zi, oameni cu tot felul de studii la activ, nemoldoveni, care mă fac să-mi întorc privirea, ca să nu mi-o vadă rătăcită de nedumerire!
De ce? De ce am ajuns aici? Acest adevăr crunt mai poate, oare,
avea reversibilitate?
E trist …
Astazi este 31 august, ziua Limbii Romane. Ziua pe care fratii nostri moldoveni de dincolo de Prut ne-au daruit-o prin constiinta si solidaritatea lor. Ei stiu mai bine ca noi sa-si pretuiasca limba materna. Poate si pentru ca au fost multi ani amenintati s-o piarda. Abia cand pierzi limba, sau patria, iti dai seama cel mai bine de legaturile intime care te leaga de ambele. Daca te leaga! E momentul adevarului, in care poti sa treci pragul spre „internationalism” sau sa ramai nationalist. Legat cu mii de fire de tara si limba materna. Asta o pot intelege cel mai bine cei care traiesc in afara granitelor tarii.
Cu cateva zile mai devreme m-am gandit sa-mi aduc si eu o cat de mica contributie la aceasta zi de suflet, pe care trebuie s-o cinstim asa cum se cuvine. Fiindca limba si cu patria sunt cam tot una, in sensul ca sunt de nedepsartit.
In aprilie 2013 mi-au aparut doua romane la Editura Virtuala, in format e-book. In acelasi timp, editura le-a introdus si pe Amazon, unde se pot cumpara fie ca e-book, fie in format print, adica carte-carte. Undeva in prefata cartilor, mi-am dat si adresa de mail, fiindca si eu de multe ori ca cititor, mai ales in adolescenta, am simtit uneori nevoia sa-i scriu autorului o scrisoare, dar n-am avut niciodata aceasta posibilitate. Dar acum doua zile am primit un mail. Un mail care m-a impresionat. Un mail la care nu m-am asteptat. Mi-a scris un necunoscut. „Normal” ar fi fost ca mailul lui sa intre automat in sectorul de spam si sa fie „tocat” odata cu alte mailuri si sa ramana necitit, impreuna cu cele care vor sa-mi vanda pilule ca sa slabesc, sa-mi ofere Viagra sau sa-mi propuna sa-mi lungeasca membrul pe care autorii mailului presupun ca l-as avea mai mic decat trebuie.
Dar nu, mailul acela a trecut de acest filtru printr-o fericita decizie a laptopului meu. Iata-l, in original, asa cum l-am primit:
„Bună ziua,
numele meu este Philipp, am optsprezece ani, sunt elev și german. Am găsit-o pe adresa dumneavoastră în cartea „Pui de țigan”.
Învăț limba română sau încerc să învăț. Fac asta în timpul liber. Dar este cam dificil pentru mine. Astăzi am terminat să citesc „Pui de țigan”. N-am înțeles totul dar am înțeles mai mult decât așteptam. Trebuie să văd cuvinte românești în context. Îmi place cartea, un motiv este că are mult conținut despre Germania, Austria și limba germană. Cartea dumneavoastră mi-a ajutat foarte mult să învăț mai departe, pentru că nu-i ușor să se primește literatură română (și ieftină) în Germania. Datorită ție și Amazon(ului??) am primit posibilitatea asta. Mulțumesc.
M-am născut în Ludwigshafen am Rhein. Aveți cunoștință cu satul acesta, am citit.
Viele Grüße”
Am ramas tablou. De 21 de ani de cand traiesc in Germania n-am intalnit decat cazuri de oameni care cunosc limba romana, dar se straduiesc s-o uite. Si iata cum, din neant, apare un copil de 18 ani, neamt get-beget, care se straduieste de unul singur sa invete limba romana. Asa, din senin! Sau poate ca nu! I-am raspuns imediat, intrebandu-l cum se face ca s-a apucat sa invete tocmai limba romana. Azi, tocmai azi, am primit raspunsul:
„Prea stimate domnule Kasper,
Mulțumesc pentru răspunsul rapid. Nu am așteptat un răspuns tot atât de rapid. Mă bucur ați luat așa mult timp pentru mine. Cunosc Amtsstraße și mai presus de toate Bismarckstraße. Și știu biserica și fântâna în spatele bisericii. Noi am fost des acolo cu mama noastră după cumpărăturile ei în orașul.
Încerc să răspund la întrebările dumneavoastră. Sper că înțelegeți totul. Cauzele interesului meu pentru limba română sunt diferite. Învăț limba latină la școală. Este o limbă interesantă și (cred eu) un fundament util atât pentru niște aspecte în limba germană, cât și pentru învățarea limbi celorlalte. Dar nu se privește nici răspuns (dacă înțelegeți). Nu se poate vorbi limba. Vream să învăț o limbă vorbită și o limbă la care cunoștința mea a limbii latine îmi ajută mult. În plus, România este un membru al UE. Eu cred că asta este foarte bine. Dar multe state sau locuitori din vest desori vorbesc rău despre românii sau bulgarii. Dar eu vreau să dovedesc: Noi suntem o comunitate! Noi toți suntem cetățeani UE! Eu sunt un admirator al UE. Vreau să arăt interesul și respectul meu pentru țări și culturi celelalte. Un autor german a spus: Cel mai mare respect poți dovedi unei culturi, învățând limba ei. Motivul meu al treilea: limba română este limba cea mai „necunoscut” dintre limbile romanice. Asta este o atracție. Mă interesez de limbi „mai mici”. Din această cauză limba română.
Am două cărți din editura Buske (www.buske.de) și deseori citesc la pagina de internet ziarului „adevărul” sau ascult știrile la Radio România Actualități. În plus, am Langenscheidt Universal-Wörterbuch Rumänisch și Pui de țigan. Iau timp de o oră pe zi pentru limba română. Aproximativ. Dar nu când am școală. Foarte grele sunt, pentru mine, pronumele personale, pronumele reflexive și formele scurte.
Nu știu Kirchheim, dar desigur știu Weinstraße care este o regiune frumoasă, mai ales în toamnă. Locuiesc în Schifferstadt un orașul Emoji nici nu departe de Ludwigshafen.
Am niște întrebări care v-aș pune dacă sunteți de acord.
Mulțumesc foarte mult pentru cuvintele calde.”