De ani de zile am aflat despre apelul lansat către evreime de Cremieux şi Montefiore cu ocazia întemeierii „Alianţei Israelite Universale”, în 1860. Iată textul, în traducerea românească pusă în circulație de mai mulți publiciști români. Originalul a fost publicat în  ziarul „L’Eclair” (Fulgerul) din Paris :

APEL

Alianţa noastră nu este nici europeană, nici asiatică, nici africană, nici americană, nici australiană, ea este universală.
Împrăştiaţi în mijlocul unor popoare care sunt duşmane drepturilor şi intereselor noastre, vom rămâne membri ai poporului ales.
Naţionalitatea noastră este religia părinţilor noştri şi nu recunoaştem alta.
Trăim în ţări străine şi nu ne putem îngriji de interesele vremelnice ale acestor ţări — întrucât interesele noastre morale şi materiale sunt în primejdie.
Religia lui Israel trebuie să cuprindă într-o zi Pământul întreg.
Creştinismul, duşmanul nostru de veacuri, zdrobit în luptă e aproape să îngenuncheze.
Pe zi ce trece reţeaua pe care evreii o aruncă asupra Pământului se întinde şi măreţele profeţii ale cărţilor noastre sfinte se vor îndeplini.
Nu este departe timpul în care toate bogăţiile Pământului vor fi ale noastre.
O nouă împărăţie mesianică, un nou Ierusalim trebuie să se ridice în locul celor trei cetăţi, a împăraţilor, a Papilor şi a Patriarhilor.

Cremieux si Montefiore

*

Zilele trecute, când mi-a ajuns din nou sub ochi acest text, m-am pomenit din senin dinaintea unor întrebări pe care ar fi fost normal să mi le fi pus deja, cu ani în urmă. Dar mai bine mai târziu decât niciodată.

Prima întrebare privește autenticitatea textului. A fost contestată de evrei așa cum au contestat și autenticitatea altor texte, exemplul cel mai cunoscut fiind Protocoalele Sionului? Nu cunosc care este situația și aștept persoane mai informate să mă ajute.

Dacă a fost contestat acest Apel, situația este clară: textul nu există propriu zis și nu avem motive să ne mai batem capul cu dînsul!

Dacă nu a fost contestat nici de Cremieux – ar fi avut tot timpul s-o facă!, nici de altă oficialitate din lumea evreiască, atunci situația este deosebit de gravă și, iată, eu abia acum îmi dau seama, după ce am tot scris pe subiectul acesta, al relațiilor dintre noi și evrei. Noi, adică creștinii, noi, adică românii…

Așadar, aștept mai întâi să aflu dacă textul este autentic, pentru a examina, împreună cu colegii de pe acest site, ce avem de comentat pe seama acestui text. Deci, cine cunoaște, să ne lămurească cum este privit acest text în lumea evreiască, de către frații celor care l-au semnat. Îi invit la comentarii și pe colegii evrei. Ce au de zis?

Ion Coja