Articol apărut în revista Europa din 23 iunie, 1990

MAREȘALUL ANTONESCU SALVEAZĂ DE LA MOARTE O ETNIE

17 noiembrie, 1943. Conducătorul statului își strînge colaboratorii într-o ședință de Consiliu de Miniștri. Ordinea de zi era încărcată. Erau destule motive de îngrijorare. Mareșalul așa cum îl știm își găsea timp pentru toate. Deși bătălia de la Kursk se consumase și grijile principale se refereau la situația militară, la al doilea punct se dezbate o problemă delicată.Nu am ridica-o dacă nu ar fi de actualitate. Se discuta problema protejării evreilor din Transnistria față de hitleriști. Radu Lecca – comisarul oentru problema evreiască – lipsea. El fusese în cursul dimineții la Mareșal în audiență.

Secretarul general al guvernului, Basarabeanu, după terminarea ședinței îi trimite lui Radu Lecca stenograma punctului 2 al ședinței de guvern (în care, în esență, se discutase problema evacuării evreilor din Transnistria în România, pentru a nu fi uciși de germani). Documentul original, redactat în limba română, nu s-a păstrat datorită vicisitudinilor vremurilor.

Ceea ce vom reda mai jos este copia acestei stenograme, păstrată în limba germană și descoperită în Arhivele din Washington. A ajuns acolo în urma capturării de către soldații americani (1945) a Arhivelor Reichului.

Din unele investigații rezultă că Radu Lecca face două precizări pe ea și o trimite lui Himmler. Acesta după ce i-a fost tradusă în germană, o lecturează și subliniază câteva rânduri.

Redăm mai jos textul stenogramei păstrate în colecția xerografii S.U.A. – Arhiva de război germană – pachetul 18, documentul 6, paginile 59-69 (Rola se află la direcția generală a Arhivelor Statului). Traducere Bucur Teodor.

Ni se pare definitorie pentru politica Mareșalului, cel puțin în anii 1943 și 1944. Nu discutăm aici atitudinea față de evrei 1940 – martie 1943, care a fost contradictorie, dar, în tot cazul aspră.

Mareșalul: Trec acum la problema evreiască. Conform ultimei statistici, avem în Transnistria peste 50 000 evrei (observație ulterioară din partea lui Lecca sânt 80 000).

Generalul Vasiliu: La aceștia se adaugă 10 000 în Dorohoi, deci în total 60 000.

Mareșalul: Cred că sânt 70-80 000.

Generalul Vasiliu: A fost vreo greșeală. Am calculat împreună cu colonelul Rădulescu care a intreprins o numărare. Sînt acum exact 61 000 (Observația lui Lecca: inexact).

Mareșalul: Acești evrei din Transnistria sânt grupați la Vapniarca.

Generalul Vasiliu: De la Vapniarca au fost mutați la Grosulovo, lîngă Tiraspol.

Mareșalul : Asta înseamnă că sânt salvați!

Gemeralul Vasiliu: La Vapniarca sînt mulți comuniști. Sînt 435 evrei din Tg. Jiu.

Mareșalul: Tot ce e evreu comunist nu aduc în țară.

Generalul Vasiliu: Restul a rămas la fața locului.

Mareșalul: Nici cei din lagărul din Tiraspol nu vin în țară, dacă sînt comuniști.

Generalul Vasiliu: Mai avem un lagăr la Silvina, lîngă Oceacov. Sînt criminali care au fost în fața tribunalelor de 15 ori sau chiar de mai multe ori, condamnați etc.

Mareșalul: Nu ne interesează nici acești criminali. Eu vorbesc de ceilalți evrei.

Generalul Vasiliu: Într-o sedință ordinară, dumneavoastră ați stabilit ordinea în care aceștia trebuie readuși, începând cu orfanii, al căror număr este de aproximativ 5 000.

Mareșalul: Vrem să construim un mare sanatoriu la Vijnița. Acolo a fost un mare centru evreiesc, desființat cu mult timp în urmă. Și aici vom aduce pe mulți dintre acești evrei care sânt în pericol de a fi uciși de germani, trebuie să luați toate măsurile și trebuie să-i preveniți pe germani că eu nu permit aceasta, în ultimă instanță proasta reputație pentru aceste omoruri oribile va cădea asupra mea. Spre a nu se întâmpla acest fapt, mai bine îi luăm de acolo și îi aducem în această regiune. Acolo să fie organizați într-un lagăr sigur, ca să se poată umple din nou Bucovina. Acolo să fie organizați pentru muncă. Noi îi plătim. Însă până la organizarea lor să fie aprovizionați de către comunitatea evreiască. Am discutat chiar astăzi cu dl. Lecca și i-am spus să-i cheme la el pe cei de la comunitatea evereiască – mi-a zis că s-au adunat deja 160 de milioane – pentru ca să fie pregătite lucruri de îmbrăcăminte și alimente. Totodată să se comunice în străinătate, pemtru ca și acolo să fie trimise alimente – ca și pentru prizonierii americani, din Elveția, precum și obiecte de îmbrăcăminte. Îmi este milă și de evrei, dar și mai milă îmi este de români. Ei au deja 160 de milioane. Îi adunăm pe toți acolo. Dacă, din nefericire, ne vom retrage din Vijnița, ei rămân acolo.

Generalul Vasiliu: Acolo nu au loc toți.

Mareșalul: Acolo au fost 30-50 000 evrei.

Genrealul Vasiliu: În oraș erau 5000. Este un oraș mic. Îi aducem numai în orașele de unde au venit, în Bucovina și Basarabia.

Mareșalul: Cum?

Generalul Vasiliu. Ei trebuie să meargă de unde au plecat.

Mareșalul: Nu numai cei care sînt din vechiul regat?

Generalul Vasiliu: În afară de aceia. Însă majoritatea sînt din Basarabia și Bucovina.

Mareșalul: Sînt aduși din nou din orașele lor de origine?

Generalul Vasiliu: În alte părți nu-i putem duce pentru că nu avem nicio posibilitate de întreținere.

Mareșalul: Îi aducem la Vijnița. În ce condiții? I-am spus și lui Lecca că trebuie să le aducă hrană. Orezeanu mi-a spus că le va pune la dispoziție vagoane de cale ferată, pentru a fi transportați acolo. Mi s-a spus că evreii din Golta au fost omorâți de germani.

Generalul Vasiliu: Nu este adevărat, Domnule Mareșal.

Mareșalul: În orice caz, germanii trebuie atenționați că eu nu îngădui astfel de crime.

Generalul Vasiliu: Germanii au luat numai câteva grupuri de evrei și i-au dus peste Bug.

Mareșalul: Te rog să atenționezi Servicul secret german că eu nu îngădui ca ei să fie uciși.

Generalul Vasiliu: (Deci) dv. vreți ca pe toți cei 60 000 evrei să-i trimiteți la Vijnița.

Mareșalul: Nu este posibil, pentru că acolo nu au loc toți. Cei din sate rămân la fața locului până se stabilizează frontul.

Generalul Vasiliu: Județul Moghilău, care are 39 000 de evrei, trebuie degrevat; urmează Balta cu 10 000, Tulcin și Jampol cu mai puțini.

Mareșalul: Degrevează Moghilăul și adu evreii la Vijnița.

Generalul Vasiliu: Cei veniți din Dorohoi se vor întoarce aici.

Mareșalul: Cei din vechiul Regat, care au fost duși din greșeală, vor fi readuși în localitățile lor.

Generalul Dragalina: În Dorohoi toate prăvăliile evreiești au fost închise.

Mareșalul: Deci evrei din Moghilău vor veni la Vijnița. Ceilalți vor rămâne la fața locului. Vom aduce numai pe intelectuali și pe muncitorii calificați.

Generalul Dragalina: S-a constatat că evreii din Bucovina tind să vină în secret în București. La început cer o aprobare de călătorie de 30 de zile, apoi cer o prelungire a aprobării.

Generalul Vasiliu: Nu am urmărit toate aprobările date și i-am trimis înapoi îndată după expirarea termenului.

Mareșalul: Dar de ce călătoresc evreii?

Generalul Drgalina: Au nevoie pentru operații la medici.

Mareșalul: Sigur, cum sînt trimiși în lagăr au imediat nevoie de medici și de dentiști. Domnilor, am stabilit modalitățile de evacuare. pentru toate categoriile de oameni. Cu acest capitol am încheiat”.

Ședința Consiliului de Miniștri are loc la două zile după ce Mareșalul Ion Antonescu – la 15 noiembrie 1943 – răspunde la apelul lui Hitler că „România nu dispune de trupe suficient de înarmate și instruite încât să poată fi trimise pe front” (Se eschiva evident cererilor germane). Nici celalalte apeluri disperate ale lui Hitler către Mareșal nu s-au bucurat de mai mult succes. Dar să ne întoarcem la conținutul ședinței Consiliului de Miniștri.

Poziția Mareșalului față de această etnie în ultimii ani ai guvernării sale nu a fost alta decât să o salveze din ghearele hitleriștilor. Au fost multe presiuni din partea lui Himmler de a-i preda pe evrei, dar Mareșalul nu a făcut-o. I-a salvat pe cât i-a putut și le-a înlesnit plecarea în Palestina. A fost de altfel singurul care a făcut-o între Nistru și Sena. Horthy continua să-i predea și cînd trupele lui Stalin ajunseseră la granițele Ungariei.

Dr. Adina Berciu-Drăghicescu

*

Nota redacției – Autoarea articolului este o persoană foarte serioasă. Am fost colegi la Facultatea de filologie. Este fiica arheologului Dumitru Berciu. Cu preocupări dedicate istoriei românilor. O naționalistă, dacă mă pot exprima mai clar. Subiectul textului de mai sus este dovada angajării doamnei Adina Berciu Drăghicescu în slujba intereselor naționale elementare. Model de urmat pentru toți istoricii, care ocolesc subiectele de istorie recentă pe motiv că nu e specialitatea lor academică!

Despre importanța documentului nu avem de spus decît atât: a fost ignorat de autorii raportului despre așa zisul Holocaust din România, din Transnistria, deși provenența sa îl recomandă ca pe o sursă de maximă încredere. Le recomandăm sinecuriștilor de la Institutul Elie Wiesel să introducă acest document în bibliografia holocaustului.

O mică corecție: majoritatea evreilor din Ungaria au fost trimiși la Auschwitz după ce Horthy n-a mai fost la conducerea statului ungar.