Stimate Domnule Profesor,
incerc sa raspund imediat, pe scurt, la intrebarile Dvs.
1. eu nu am afirmat ca ar exista o conspiratie la modul propriu, ci doar o tendinta nejustificata de a se gasi cuvinte latine acolo unde ele nu sant si acest lucru se poate proba negru pe alb ca s-au inventat cuvinte latinesti cu mare usurinta. de o conspiratie (sau rea vointa) se poate vorbi cand vine vorba de Placutele de la Sinaia. alta rea vointa avem in ce priveste siturile arheologice dacice. englezii au scanat din satelit toata zona de la Gradistea Muncelului (nu zic Sarmisegetusa, pentruca ea se afla in alt loc, la Hateg) si nu se da nimic publicitatii. sant sigur ca atat la Gradiste, cat in capitala dacica de la Hateg se vor descoperi texte scrise, intrucat se stie bine cum am mai spus pe acest blog ca dacii foloseau scrierea in mod current.
pana la neogramatici lingvistica istorica nu devenise o stiinta adevarata, si de aceea nu putem sa-i acuzam pe lingivistii de dinainte ca au facut greselile pe care le-au facut.
2. am aratat ca Latinul Traianus nu putea sa dea Troian sau Traian in romana. sant trei legi fonetice care nu ne dau voie sa facem aceasta afirmatie.
a. prima lege fonetica este acea ca a latinesc (dar si dacic) a dat ă in romana in silaba neaccentuata. ceea ce este cazul lui a din prima silaba care este neaccentuata.
b. semivocala i latinesc (sau dacic) a dat j sau z in romana ca in cazul lui jug sau a judeca.
c. a (e si i) inaintea unei nazale simple a trecut la î (â), ca in cazul lui a din a doua silaba. astfel Traianus trebuia sa dea Trăzân (sau Trăjân) in romana
sant prin urmare aceste trei legi fonetice care se aplica aproape fara exceptie lexicului romanesc de origine daca si latina si trebuia sa se aplice si lui Traianus. aceseta sant legile fonetice si nu le-am inventat eu sau alt lingvist, ele lucreaza indifferent de vointa noastra.
de aceeasi parere sant si alti lingvisti, intre care si profesorul Vasile Arvinte de la Iasi care mi-a fost professor cu multi ani in urma, desi dumnealui este Latinist convins si deci nu poate fi acuzat de tendinte daciste. sant si argumente de ordin istoric pe care nu le mai invoc acum din lipsa de spatiu.
3. este o foarte mare greseala sa fiu comparat cu Cihac. eu ma situez pe o pozitie diametral opusa. La Cihac nu este niciun cuvant de origine dacica (sant cateva pe care le considera albaneze), in schimb, la el sant 40% slave, 20% turcesti, 20% latine si 20% de alte origini. statistica mea arata fundamental diferita. dimpotriva se poate spune ca lingvistica romaneasca de azi nu a depasit faza Cihac, intrucat nu s-a depasit cu mult ceea ce a spus Cihac acum aproape 150 de ani in urma. nici dictionarul lui Cioranescu nu are niciun cuvant dacic. de altfel Cioranescu il urmeaza indeaproape pe Cihac, cum fac si cei de la Institutul de Lingvistica cu caraghislicul ala de dictionar etimologic din care s-au scos literele A si B. de ce nu ii comparati pe toti acestia cu Cihac? ei au mai mult in comun cu Cihac decat mine.
desi v-am mai spus, ma simt obligat sa arat din nou cum am facut statistica pe procente a lexicului romanesc.
REPET! am luat in calcul cele cca 5.500 de cuvinte de baza din dictionar care reprezinta lexicul romanesc fara neologisme. sa fim foarte bine intelesi. din acest numar 700 (adica 13%-14%) de cuvinte din limba romana se pot asocia cu cuvinte din latina clasica si latina vulgara. am eliminat acele presupuse etimoame latinesti care nu sant atestate si nu au vreun correspondent in alte limbi romanice. orice lingvist cu scaun la cap ar fi facut la fel. nu se pot accepta etimoane neatestate daca nu exista cel putin doua elemente lexicale derivate din acel etimon in doua limbi diferite. este o lege de aur in lingvistica istorica, care a fost incalcata de sute de ori de dictionarele etimologice ale limbii romane. de aceea numarul s-a redus de la cca 1200 de cuvinte de orgine latina, cat se credea ca sant limba romana la cca 700, nimic mai mult. chiar daca am admite cifra de 1200 cat s-a crezut pana acum ca sant in limba romana, elementele dacice sant de aproximativ 2,5 ori mai mare, adica in jur de 3000. sa nu mai spun ca nu am introdus in dictionar o serie de arhaisme si regionalisme care sant in mare masura dacice, dar sant hotarat sa le introduc la versiunea engleza. statistica mea arata cam asa: cca 14% latinesti, 60% dacice, 8% slave, cca 3% turcesti (Cihac vorbea de 20%), cca 6% onomatopeice,cca 5,5% ramase cu origine incerta sau necunoscuta. restul de cateva precente sant grecesti, maghiare sau germane. asta spune limba romana nu eu. eu am facut doar statistica bazata pe datele oferite de craiasa limbilor, limba romana.
4. desi nu am facut realmente o statistica avand in vedere doar Fondul Principal Lexical, pot sa o fac si pot sa spun de pe acum ca elementele dacice reprezinta peste 50% din FPL. asta va lua ceva timp, cateva luni probabil, dar am sa o fac.
5. pana acum s-a facut realmente putin privitor la gramatica istorica a limbii romane. nici eu nu m-am ocupat consecvent, fiind foarte ocupat cu problemele de fonetice istorica a limbii romane (pe care am refacut-o din temelii) si de lexic. aici lucrurile imbraca alt aspect. in sintaxa exista asemanari intre limbi fara ca aceste limbi sa aiba vreo legatura genetica sau sa fi fost vreodata in contact ca sa fie vorba de imprumuturi. sant anumite structuri universale si de aceea se vorbeste atat de mult de o gramatica universala (vezi Chomsky si ceilalti). cu toate acestea, deosebiri gramaticale nete intre romana si latina exista. in orice caz ca sa fac o gramatica istorica a limbii romane mi-ar lua cativa ani buni. Dvs. vorbiti de doua liste (daca si latina) de cuvinte puse in parallel. asta nu ar insemna mai nimic daca nu pot sa arat de ce un anume cuvant este sau nu de origine daca sau latina. asa ca un scurt Dictionar Etimologic cu FPL ar pune capat (poate odata penru totdeauna) acestor dispute.
in final, pot sa va spun ca nu are absolut nicun rost sa ma amestecati cu o serie de dacizanti galagiosi (unii cu idei furate)sau altii de buna credinta care vad si ei ca ceva nu este in regula cu lingvistica si istoria oficiala. eu nu fac parte din grupul acestora sau din alt grup. eu sant lingvist care a operat si opereaza de unul singur (din lisa de colaboratori) care arata ce spune limba romana insasi, nu baliverne si povesti de adormit copiii.
sper ca am reusit sa lamuresc lucrurile macar in parte.
Du-te bă cu legile tale gramatice, cum să nu ajungă Traianus Traian? Ești bătut în cap? De parcă tu cu legile tale tâmpite știi exact cum a evoluat limba de-a lungul secolelor. Ce idiot.
=A5A;IK air max 90 homme 3U)72EW shox pas cher $54#UCH nike presto
Nicolae Densusianu nu a fost deloc nebun, posibil ca exagereaza, se va vedea, e vorba de ceea ce credea el. Insa Densusianu a fost premiat de Academie pentru rigoarea de care a dat dovada in lucrarea care il avea pe Horea ca personaj central. Ca sa scrie „Dacia preistorica” Densusianu, specialist in limbile vechi, a rascolit prin arhive peste 20 de ani!
pai d-ta, Coja, ii contrazici tocmai pe latini, ia cauta sa vezi ce spun! Ti-am mai lasat aici, daca nu ma insel, spusele latinilor de acum 2000 sau aproape de ani.
rumuna veche se vorbea odinioara si in parti din Galia, Elvetia, Macedonia, Spania.. doar acesta e motivul pentru care se mai pastreaza SI ACUM in Pirinei, Alpi, in Balcani, ma refer la teritorii care au fost sub ocupatie romana, sute de cuvinte românesti, fie usor corupte. Aceleasi cuvinte ca si in teritoriile unde nu au ajuns romanii niciodata, ba unele aflate la mare departare! Cazul romansilor care au ramas pe munti aproape izolati este relevant. Ei au fost un grup al tracilor – inamic traditional al romanilor, se cunoaste din istoria lor, au vestigii trace langa ei! Au o multime de lucruri in comun cu maramuresenii, motii, fagarasenii, momarlanii etc.
dom’le Coja, chiar glumesti cu „zecile de mii de specialisti”, sigur nu erau ai lui emil constantinescu?! Denumirea „limbi romanice” este una generica. Nu exista, in vest, la ora actuala, niciun specialist serios care sa afirme ca galii, dacii si cine mai vrei au inceput sa vorbeasca idiomul latin oficial. Insa daca d-ta ai gasit ce nu am gasit eu… te invit sa-mi citezi macar 10!
nu exista nicio proba ca popoarele, la nivel de mase, au adoptat limba latina in vorbirea curenta, limba care a ramas izolata in ritul catolic. La fel si scrierea. Latina era un pas initiatic in vremea catolicismului si a ramas asa multe secole, este ceva ce nu puteti intelege, Coja, un fapt elementar.
In schimb, exista un grad de probabilitate foarte mare ca traco-daca, receptata ca „latina vulgara” sa fi fost la baza limbilor asa-zis romanice. Nu intelegeti si nu veti intelege niciodata fiindca accesati varianta ridicola, in fata ei orice cunoscator al perioadei ar izbucni in ras, anume ca ar fi existat un popor cu sensul de astazi. „Poporul roman” privea spre un statut juridic care cuprindea evrei, persi, greci si multe alte etnicitati. „Poporul roman” ii va cuprinde, din anul 212, pe toti cei nascuti liberi in imperiu.
Nu este vorba de mine, stimabile! Ci de sute și mii, zeci de mii de specialiști care au studiat limbile romanice și din însăși existența acestor limbi, prin comparație cu limba latină, s-a dedus că strămoșii acelor popoare: daci, gali, celtiberi etc au adoptat limba latină! Prin acțiunea catolicismului popoarele romanice apusene au suferit și influența cultă a limbii latine, prin scoală și biserică în tot evul mediu, influență pe care au suferit-o, la suprafața lor, și limbi neromanice, ca engleza sau germana! Româna se detașează de celelalte limbi romanice prin faptul că nu a suferit această influență cultă a latinei. În felul acesta limba română este cea mai bună mărturie despre cum arăta limba latină la nivel popular, în vorbirea curentă. Faptul că îmi atribui mie că nu înțeleg, când e vorba de mii de savanți care mă preced, dovedește fie o crasă incultură, fie că dumneata ești programat s-o ții așa până în pânzele albe, indiferent ce argumente ar intra în joc. Te invit să ne scutești, în continuare, de atâta rea credință!
De data asta il contrazic pe dl Vinereanu citez:”b. semivocala i latinesc (sau dacic) a dat j sau z in romana ca in cazul lui jug sau a judeca.”
Raspuns.Avem in latina IUGUM,in limba lituaniana JUNGA, JUGS in letona si cuvantul IE-JUG care inseamna HAM, HAMURI , deci cuvantul are si variatii si este un cuvant vechi in letona.Concluzia cum va spuneam este ca limba DACA avea cuvantul JUG si vine latina cu IUGUM peste limba daca si ramane romanescul JUG.
Asa ca teoria de la puntul b. din citat cade pentru ca nu ati tinut seama de faptul ca romanii adica daco-getii aveau acest cuvant in limba lor.Am facut aceste comentarii pe multe situri in speranta ca oameni ca dvs de meserie sa va treziti la realitate si sa incepeti serios studiul limbii romane.Avem o limba veche mai veche decat credem noi.
Trebuie să înțelegeți că atâta timp cât nu avem texte păstrate din geto-dacă suntem nevoiți să folosim mereu adverbul „probabil”. Aproape nimic nu este sigur! E foarte probabil ca în limba dacilor să fi existat cuvîntul JUG. De altefel, savanții aceia pe care nu-i luați în serios au spus mai demult, în urmă cu peste 100de ani, că limba latină a fost modificată de autohtonii deveniți latinofoni după deprinderile lor de articulare și prin calcuri semantice. Diferențele dintre limbile romanice se explică în primul rând prin faptul că opoarele acare au adoptat latina vorbeau limbi diferite, deși făceau parte tot din limble indo-europene.
Un comentariu foarte corect si pertinent din partea dvs.
Savantii aia de acum 100 de ani, ii iau in seama si apreciez munca lor , dar ei nu aveau atata informatie la dispozitie si nu le ajungea o viata sa studieze.
Nu voi mai răspunde la asemenea elucubrații, ca să nu le spun pe românește cum se numesc! Pe latinește, stultitia!
he he he he, gura pacatosului adevar graieste: nu trebuia sa o spui pe româneste, era de ajuns latinescul STULTITIA – ca sa intelegeam toti!
Domnule Profesor, mă surprindeţi. Vă înţeleg supărarea însă nu puteţi avea întotdeauna dreptate, tot aşa cum trebuie să vă feriţi de certitudinea prostului. Asta pentru că faceţi referire la aceştia ….
L’état de stultitia („stupidité” en latin), selon Michel Foucault, se déduit de l’ouverture absolue au monde extérieur, d’une transparence totale aux représentations imposées de l’extérieur par la séduction des informations changeantes et éphémères des autres1. (http://fr.wikipedia.org/wiki/Stultitia).
Starea de „stultitia” („prostie”, din latină), de Michel Foucault, este derivat din deschiderea absolută la lumea exterioară, cu un total de reprezentări de transparență externă impuse de seducția de schimbare și informațiile nesustenabile ale altora.
Disputa asta imi aminteste de disputa lingvistica din Quebec , cu legislatia privitoare la Protectia limbii franceze ,alta aberatie.Si Coja si Vinereanu ,doi „destepti” cred ei ca pot exista „legi fonetice ” sau descoperii vreo metoda matematica de evolutie a limbajului de comunicare .Apa isi face loc prin orice crapatura ,tot asa si limba se dezvolta diform .Unul vorbeste peltic ,altul bilbiit ,altul pe nas .Oamenii amesteca sau sticesc cuvinte si asa se formeaza un limbaj .Vin altii ca intelectualii nostrii din sec.19 si o mai slefuiesc ,o mai cizeleaza si ii pune si un nume .Au hotarit sa o numeasca romana .Puteau sa o numeasca vlahica sau carpathia .Nu va mai dati mari si Coja si Vinereanu ,ca nu ati descoperit voi nimic ,fonfaiti si voi pe nas.
nicu constantin
11.11.2013 la 7:13 pm
„intelectualii nostrii din sec.19 si o mai slefuiesc ,o mai cizeleaza si ii pune si un nume .
AU HOTĂRÂT SĂ O NUMEASCĂ ROMÂNĂ.
Puteau sa o numeasca vlahica sau carpathia .”
”AU HOTĂRÂT SĂ O NUMEASCĂ ROMÂNĂ.”????
În secolul 19?
Așa știi tu TOVARĂȘE ”dacist”???
Cine ți-a spus MINCIUNA ASTA ORIBILĂ?
Moscova?
Unde ai găsit-o?
În manualul RUSESC de ”Limba MOLDOVENEASCĂ”???
Doamne-Dumnezeule CE BEZNĂ RUSEASCĂ e în capul acestui om!
Tovarășe membru al SECTEI ”Martorii lui daniel toxinKGB”,ești COMPLET ANALFABET ÎN ISTORIE!
Cum îți permiți să faci judecăți de valoare dacă aici,pe blog,demonstrezi la fiecare comentariu că EȘTI ”TABULA RASA” cum spuneau STRĂMOȘII NOȘTRI ROMANII???
”AU HOTĂRÂT SĂ O NUMEASCĂ ROMÂNĂ.”????
În secolul 19?
Ai idee că ABERAȚIA pe care ai debitat-o aici este EXACT TEORIA MOLDOVENISMULUI,partea ”dedicată” de RUSIA limbii române?
Ai habar DE CÂTE SUTE DE ANI,este ATESTATĂ DOCUMENTAR LIMBA ROMÂNĂ?
Citește și taci ANTI-ROMÂN iresponsabil!
« UITAREA »DE TIP RUSESC, selectiv, loveşte din nou :
toxinKGB „I-A UITAT” pe TOŢI CRONICARII ROMÂNI !
Dimitrie Cantemir(1673-1723),
Grigore Ureche(1590-1647) ,
Miron Costin(1633- 1691),
Ion Neculce(1672- 1745),
Nicolae MiIescu Spătarul(1636 -1708),
Vasile Lupu(1595 – 1661),
mitropoliţii Varlaam (1585 – 1657)
şi Dosoftei( 1624 – 1693)
« UITAREA »DE TIP RUSESC, selectiv, loveşte cu repetiţie :
toxinKGB „I-A UITAT” şi pe TOŢI CRONICARII STRĂINI!
Jan Laski, episcop de Gnezno(1514)
Francesco della Valle (1532)
Croatul Ante Verančić precizează (1570)
Francezul Pierre Lescalopier (1574)
Martinus Szent-Ivany (1699)
Umanistul sas Iohannes Lebel (cca 1490-1566)
Cancelarul Poloniei (1595)
Cântecul Nibelungilor,epopee germană din perioada medievală (sec. al XII-lea – al XIII-lea)
A.Armbruster
Strategikon, tratat militar bizantin din secolul al VII-lea
Napolitanul Ferrance Capeci (24 februarie 1584)
Iezuiţii Cancelariei Papale
Antonio Possevino (1533-1611)
Giulio Mancinelli (1537-1618)
Misionarul italian Niccolo Barsi (1640)
Misionarul bosniac Marco Bandini (Bandulovici), mort în 1650
Misionarul catolic bulgar Petru Bogdan Baksic (Baksev) (1601-1674)
Paolo Bonncini(Malta) 24 aprilie 1630
“Elia Bilnerio della diocesi di Vratislavia,sacerdote germano” (1650)
Misionarul poliglot Giovanni Battista del Monte (1671)
Arhiepiscopul de Marcianopoli Vito Piluzio (1671)
Superiorul iezuiţilor din Iaşi, polonezul Martinus Maximilanus
Kiernozyscki (1722)
Polonezul Jan Dlugosz (1415-1480)
Istoricul umanist polon Stanislav Orzechowski (1513-1566)
Stanislav Orzechowski (1513-1566)
Secretarul polonez al reginei Isabella, Petru Porembsky (1524)
Cronica moldopolonă(1566)
Umanistul sas Georg Reicherstorffer (sec. XV-XVI, născut în Sibiu), notar al oraşului Sibiu, secretar regal şi consilier (din 1526) al lui Ferdinand I de Habsburg
Italianul Alecsandro Guagnini(1564)
Călătorul francez Pierre Lescalopier (1574)
Întrebaţi-vă de ce tovarăşul Toxin « a uitat » că
TOŢI cronicarii medievali atât ROMÂNI cât şi străini evocaţi mai sus au spus clar:SUNTEM ROMÂNI!
Întrebaţi-vă de ce “Letopiseţele” moldovenesc şi cantacuzinesc nu sunt pomenite în mizeria ANTI-ROMÂNEASCĂ “Dacii-MANIPULĂRI tulburătoare” numită mincinos “documentar”!
Întrebaţi-vă de ce NICIUNA DIN CRONICILE CITATE MAI JOS nu este nici măcar pomenită de TOXIN-KGB!
• Domnul Moldovei -Dimitrie Cantemir
(n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723):
“Noi, moldovenii,
LA FEL NE SPUNEM ROMÂNI
ROMÂNI
ROMÂNI
ROMÂNI
ROMÂNI
ROMÂNI
ROMÂNI
iar limbii noastre NU DACICĂ,
NU DACICĂ
NU DACICĂ
NU DACICĂ
NU DACICĂ
NU DACICĂ
NU DACICĂ
nici moldovenească,
ci ROMÂNEASCĂ
ROMÂNEASCĂ
ROMÂNEASCĂ
ROMÂNEASCĂ
ROMÂNEASCĂ
ROMÂNEASCĂ
ROMÂNEASCĂ
astfel că, dacă vrem să-l întrebăm pe un străin de ştie limba noastră, nu-l întrebăm: „Ştii moldoveneşte?” (în latină: „Scis moldavice?”), ci: „Ştii ROMÂNEŞTE?”, adică (în latineşte – n.n.) „Scis ROMANICE?”. ”
Iată predoslovia semnată de DOMNUL ŢĂRII MOLDOVEI Vasile Lupu, la “Cartea de Învăţătură Românească”, tipărită la Iaşi, în 1643, cu binecuvântarea mitropolitului Varlaam.
Cuvintele DOMNULUI MOLDOVEI Vasile LUPU:
Cuvânt împreună CĂTRĂ TOATĂ SEMENŢIA ROMÂNEASCĂ(1643)
“IO VASILE VOEVOD– cu darul lui Dumnedzău şi biruitoriu şi DOMN A TOATĂ ŢARA MOLDOVEI, dar şi milă şi pace şi spasenie
A TOATĂ SEMENŢIA ROMÂNEASCĂ”
“Dintru cât s-au îndurat Dumnedzău dintru mila sa de ne-au dăruit, dăruim şi noi acest dar LIMBII ROMÂNEŞTI carte pre LIMBA ROMÂNEASCĂ, întâiu de laudă lui Dumnedzău, după acea de învăţătură şi de folos sufletelor pravoslavnici. Să iaste şi de puţin preţ, iar voi să o priimiţi nu ca un lucru pementesc, ce ca un odor ceresc.
Şi pre dânsa cetind, pre noi pomeniţi şi întru ruga voastră pre noi nu uitareţi. Să hiţi sănătoşi.”
Miron Costin(30 martie 1633- 1691)
Cronicar ROMÂN DIN MOLDOVA, unul dintre primii scriitori și istoriografi din literatura ROMÂNĂ:
«CA ŞI NOI, şi muntenii se numesc ROMÂNI…
RUMÂN este un nume schimbat in cugetarea anilor de la ROMAN…»
(Cronica polonă)
«Cazania lui Varlaam» (1643),
prima carte tipărită în Moldova
«Carte ROMÂNEASCĂ de învăţătură»
, care se adresează întregii «seminţii ROMÂNEŞTI»
Cu câteva decenii mai târziu, Dosoftei numeşte limba în care scrie exclusiv «LIMBA ROMÂNEASCĂ».
• Grigore Ureche(1590 – 1647) în Letopiseţul Ţării Moldovei :
“ROMÂNII câţi se află lăcuitori la Ţara Ungurească şi la Ardeal şi la Maramoroşu DE LA UN LOC SÂNTU CU MOLDOVENII şi
TOŢI DE LA RÂM SE TRAG”
• Reprezentantul Poloniei, Jan Laski, episcop de Gnezno, accentua ORIGINEA ROMÂNĂ a locuitorilor din Principatul Moldova în 1514 .
Mai mult, episcopul subliniază că MOLDOVENII ÎNŞIŞI SPUN CĂ SUNT ROMANI.
Laski trage concluzia aceasta chiar din afirmaţiile băştinaşilor, care
erau conştienţi de originea lor romanică.
Jan Laski, episcop de Gnezno(1514):
„…căci ei (locuitorii Moldovei) spun că
SUNT OSTAŞII DE ODINIOARĂ AI ROMANILOR, trimişi aici pentru apărarea Panoniei împotriva sciţilor…”.
• Francesco della Valle scrie în 1532 că ROMÂNII “se denumesc ROMEI în limba lor”, iar mai departe el citează expresia : “Sti ROMINEST?”: “…si dimandano in lingua loro ROMEI…se alcuno dimanda se sano parlare in la lingua valacca, dicono a questo in questo modo: Sti RIMINEST? Che vol dire: Sai tu ROMANO ?…” în:
/Claudiu Isopescu, Notizie intorno ai ROMENI nella letteratura geografica italiana del Cinquecento, în Bulletin de la Section Historique, XVI, 1929, p. 1- 90./
• Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că « Vlahii » din Transilvania, MOLDOVA şi ŢARA ROMÂNEASCĂ se desemnează ca « ROMANI »: „…Valacchi, qui se ROMANOS nominant…„ “Gens quae ear terras (Transsylvaniam, MOLDAVIEM et Transalpinam) nostra aetate incolit, Valacchi sunt, eaque a ROMANIA ducit originem, tametsi nomine longe alieno…“
/Transsylvaniae, MOLDAVIAE et Transaplinae, in Monumenta Hungariae Historica, Scriptores; II, Pesta, 1857, p. 120/
• Francezul Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în MOLDOVA, ŢARA ROMÂNEASCĂ şi cea mai mare parte a Transilvaniei,
“ se consideră adevăraţi urmaşi ai ROMANILOR şi-şi numesc limba “ROMÂNEŞTE”, adică ROMANA”
“Tout ce pays: la Wallachie, la MOLDAVIE et la plus part de la Transylvanie,
a esté peuplé et des colonies ROMAINES du temps de Trajan l’empereur… Ceux du pays se disent vrais successeurs des ROMAINS et nomment leur parler ROMANECHTE, c’est-à-dire ROMAIN … ”
• maghiarul ardelean Martinus Szent-Ivany în 1699 citează frazele:
« Si noi sentem RUMENI » (“Şi noi suntem ROMÂNI”) şi « Noi sentem di sange RUMENESC » (“Noi suntem de sânge ROMÂNESC”) : “Valachos… dicunt enim communi modo loquendi: Sie noi sentem RUMENI: etiam nos sumus ROMANI. Item: Noi sentem di sange RUMENESC : Nos sumus de sanguine ROMANO”
/Martinus Szent-Ivany, Dissertatio Paralimpomenica rerum memorabilium Hungariae, Tyrnaviae, 1699, p. 39/
• Miron Costin, cronicar 1633 – 1691
”De neamul moldovénilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor.
Predoslovie, adecă cuvântare dintăi de descălecatul ţărâi cel dintăi şi a neamului moldovenescŭ”
“VECHIU NUME stă întemeiat şi înrădăcinat: RUMÂN.
Şi aşa ieste acestor ţări şi ţărâi noastre, Moldovei şi Ţărâi Munteneşti NUMELE CEL DIREPTU de moşie, IESTE RUMÂN,
cum să răspundŭ şi acum toţi acéia din Ţările Ungureşti lăcuitori şi munténii ţara lor şi scriu şi răspundŭ cu graiul:
Ţara ROMÂNEASCĂ”
• DOMNUL MOLDOVEI Dimitrie Cantemir:
“Hronicul vechimii a ROMÂNO-moldo-vlahilor” (scris între 1719-1722)
”Hronikon a toată ŢARA ROMÂNEASCĂ
(carea apoi s-au înpărțit în Moldova, Munteneasca și Ardealul) din descălecatul ei de la Traian, Împăratul Râmului. Așajderea pentru numerele, carele au avut odată și carele are acmu, și pentru ROMANII care de atuncea într-însa așăzându-să într-aceaș și până acmu necontenit lăcuesc.”
Oare tov. Toxin o fi citit ce scria în 1719 DOMNUL MOLDOVEI Dimitrie Cantemir?
• Domnul MOLDOVEI-Dimitrie CANTEMIR (n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723):
«Înainte de toate, chiar dacă acest (neam) a fost împărţit în trei ţinuturi de căpetenie,
totuşi TOŢI SE CHEAMĂ CU ACELAŞI NUME DE ROMÂNI,
DISPREŢUIND adică dând de-o parte NUMELE DE VALAHI, care le-a fost dat de către popoarele barbare. ”
Dimitrie CANTEMIR:
«Hronicul vechimei a ROMÂNO-moldo-vlahilor»:
«neamul moldovenilor, muntenilor, ardelenilor…
TOŢI cu un nume de obste ROMÂNI SE CHEAMĂ».
*
Umanistul sas Iohannes Lebel (cca 1490-1566):
„valahii nu-şi zic decât „ROMUINI”,
iar limba lor nu este alta decât „limba ROMÂNĂ”.
Asocierea celor două nume etnice de ROMÂN şi valah se făcea şi în Cancelaria Polonă, prin noţiunile
„Romanorum” şi „Valachiae”. În anul 1595 cancelarul Poloniei îi îndemna pe boierii
moldoveni să evite instalarea unui domn din Ţara Românească în scaunul domnesc al Moldovei, (
„ … aliquem ROMANORUM SEU GENTIS VALACHIAE nobilem …”).
Râmunc ducele din ţara vlahilor
În alt caz numele etnic de „ROMÂN” apare alături de cel de „valah” (în forma „Vlâchen”),prin numele conducătorului, „ducelui” celor 700 de români, RAMUNC (RÂMUNC), care vizitează curtea regelui hunilor Attila. Numele RÂMUNC este eternizat în Cântecul Nibelungilor, o epopee germană din perioada medievală (sfârşitul sec. al XII-lea – începutul sec. al XIII-lea).
Cântecul Nibelungilor
Fraza cu pricina sună în germană astfel:
„Der herzoge RÂMUNC uzer
Vlachen land” („RAMUNC ducele din ţara vlahilor”).
“RÂMUNC, ducele din ţara vlahilor,
A venit în grabă cu şapte sute de oameni.
Ca păsările zburătoare se vedeau sosind;”
A. Armbruster :
»denumirea de „ROMÂN” este numele intern al românilor,
pe când cea de „valah (valachus)” este numele lor extern. »
Miron Costin:
„Aşa şi neamul acesta, de carele scriem, al ţărilor acestora, numele vechiu şi mai direptu,
IEASTE RUMÂN, ADICĂ RÂMLEAN, DE LA ROMA”.
Dimitrie Cantemir :
„Limba nebiruit martor iaste”.
“Iar dacă aceste neamuri n-ar fi obârşia lor ROMANI, cum, mă rog, ar fi putut să-şi ia, prin minciună, şi numele, şi limba ROMANILOR?…”
Aşa zice Cantemir la 1717.Tăcere asurzitoare la TOXIN-KGB .
“Strategikon, tratat militar bizantin din secolul al VII-lea, denumește populația de la nord de Dunăre cu termenul de “ROMANI”.
• “Scrisoarea lui Neacşu” cel mai vechi document descoperit până acum scris în LIMBA ROMÂNĂ pe la 1521:
“spui domniie tale de lucrul lui Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce sunt megiiaş(i) şi de generemiiu Negre, cum i-au dat împăratul sloboziie lui Mahamet beg, pe io-i va fi voia, pren ŢEARA RUMÂNEASCĂ, iară el să treacă.”
• În Atlasul german din 1826, pe o hartă care ilustrează popoarele Europei din răsărit ÎN ANUL 900, se specifică „Wahalen oder RUMUMY”
(tradus din germană “Walahia sau RUMUNIA”), pe teritoriul ce se întindea din Panonia până la Nipru.
Totodată se menţionează şi existenţa a cinci voievodate ROMÂNEŞTI, adică a unor ţărişoare locale.
Gheorghe Ghimpu:
“La pătrunderea numelui etnic de „ROMÂN” în Europa a contribuit atât legenda ROMANUS şi Olaha, cât şi cea cu numele Roman şi Vlahata.
E evident că autorii legendelor în cauză au folosit cele două nume etnice ale românilor -„ROMÂN” (prin Romanus şi Roman) şi „valah” (prin Olaha şi Vlahata) -, spre a demonstra identitatea lor.”
Napolitanul Ferrance Capeci. rectorul Colegiului iezuit din Cluj, într-o scrisoare a sa din 24 februarie 1584, menţionând numele limbii românilor prin termenul „ROMANESCHI”,confirmă şi unitatea etnică a purtătorilor acestei limbi din Moldova, Transilvania şi Muntenia.
*
Iezuiţii Cancelariei Papale :
Antonio Possevino (1533-1611) (a vizitat Ţările Române în 1582-1585), Giulio Mancinelli (1537-1618) (a vizitat Moldova şi Ţara Românească în 1586)se conving de „caracterul autohton al conştiinţei romanităţii la români”, precum şi de „unitatea etnică a moldovenilor şi muntenilor”.
*
Alt iezuit anonim – însoţitor al lui Antonio Possevino –
redactând în 1583 pentru Analele Societăţii Iezuite o descriere a misiunilor lui Possevino în Transilvania, menţionează un stat populat de „ROMANI” :
„…Vechiul neam al ROMANILOR, care-şi zic până astăzi
ROMÂNI şi care coboară fie din COLONIILE ROMANILOR, fie din cei care erau osândiţi la muncă în minele de metal.
Limba lor dovedeşte, de altfel, această DESCENDENŢĂ ROMANĂ.
Ei locuiesc şi Ţara Românească, şi Moldova”.
*
Un misionar italian, Niccolo Barsi, care a călătorit în Orient (1632-1639) şi a trecut de două ori prin Ţările Române, menţionează în descrierea călătoriei sale (1640) că oraşul moldovenesc Roman îi aminteşte de Roma antică. Cităm :
„Si vede anco la citta di ROMANĂ, cosi detta da ROMA, essendo i primi fondatori di quella STATI ROMANI…”.
*
De la un călugăr moldovean Barsi a mai aflat că :
„ROMANII au întemeiat această ţară, de aceea ROMÂNII SE BUCURĂ SĂ FIE NUMIŢI ROMANI” .
„… E cossi vedete che hanno alcune parole turche, altre armene, altre greche, et altre italiane, e da qui nasce che la prima che poi essi cominciorno unitamente ad habitare vi posero NOME ROMANO, perche ROMANI FURONO QUELLI CHE PRINCIPIO A QUEASTA TERRA DIERONO, auzi che loro istessi godono d’esser CHIAAMATI ROMANI”).
Avem, deci, încă o dovadă a CONŞTIINŢA ORIGINII ROMANICE la
ROMÂNII moldoveni.
*
Misionarul bosniac Marco Bandini (Bandulovici), mort în 1650 în Moldova,consemnează şi el o legătură a urbelor din partea locului cu Roma.
Oraşul ROMAN îi pare „QUASI NOVA ROMA”.
*
În 1641 misionarul catolic bulgar Petru Bogdan Baksic (Baksev) (1601-1674), care vizitase Moldova, scria în Vizitarea apostolică a Moldovei că „moldovenii vorbesc ROMÂNEŞTE” („il Valaccho”).
*
24 aprilie 1630.
Paolo Bonncini(Malta) :
„În aceste Ţări preoţii […], dacă nu cunosc limba valahă, adică moldovenească, sau ungara sau tedesca, nu vor putea să facă nimic”
(„… la lingua vallaca sive moldava overo ungara overo tedesca…”).
*
• Un oarecare „Elia Bilnerio della diocesi di Vratislavia,1650. sacerdote germano”,cerând Propagandei Fide să fie trimis ca misionar în Moldova, afirmă că, ştiind latina şi italiana, el va învăţa uşor limba VALAHĂ („la lingua vallacha”).
*
•1671. Misionarul poliglot Giovanni Battista del Monte scrie în mărturiile sale despre Moldova :
„Provincia Moldova este supusă stăpânirii unui domnitor DELLA NATIONE VALLACHA”.
*
1671. Arhiepiscopul de Marcianopoli Vito Piluzio, care a activat mulţi ani în
Moldova, într-o relatare către Propaganda Fide, scrie că în Moldova e necesar să cunoşti „LA LINGUA VALACHA ”.
Mai menţionăm că în urma activităţii sale îndelungate în Moldova
Piluzio a scris şi a publicat în 1677 la Roma un Catehism pe care 1-a intitulat Dottrina christiana TRADOTTA IN LINGUA VALACHA.
*
1722. Superiorul iezuiţilor din Iaşi, polonezul Martinus Maximilanus
Kiernozyscki, străduindu-se să publice Catehismul catolic al lui Silvestro Amelio din 1719, menţionează că acesta a tradus lucrarea sa din latină
„în LIMBA COMUNĂ a moldovenilor şi valahilor”
(„IN LINGUAM moldavis et valachis COMMUNEM”).
*
Polonezul Jan Dlugosz (1415-1480), diplomat şi istoric, despre care D. Cantemir scria că este „cinstea istoricilor poloni”, acel care a scris despre Ştefan cel Mare că este „cel dintâi dintre principii lumii care a repurtat […] o victorie atât de strălucită împotriva turcilor”, s-a ocupat de originea numelui Vallachus, punând la începutul acestui etnicon numele unuia dintre cele mai vechi neamuri din Italia: „genus et natio VOLOSCORUM”.
Jan Dlugosz arată că în anul 1070 Valahia, şi mai cu seamă Moldova, a fost locuită de aceiaşi ROMANI….
Vorbind despre anul 1433, istoricul polonez afirmă că „NEAMUL VALAHILOR A COBORÂT DIN STIRPEA ITALIENILOR”, iar în alt loc declară că „MOLDOVENII SUNT VALAHI”, adică ROMÂNI.
*
Istoricul umanist polon Stanislav Orzechowski (1513-1566) în Analele sale despre regele polon Sigismund, scrise în 1554:
« moldovenii „se cheamă pe limba lor ROMÂNI”.
Stanislav Orzechowski (1513-1566):
„EI ERAU NĂSCUŢI din italieni şi ROMANI
şi SE CHEAMĂ PE LIMBA LOR ROMÂNI DE LA ROMANI,
iar pe a noastră – VALAHI DE LA ITALIENI.
Căci pentru poloni Wloszi este acelaşi lucru ca pentru latini Itali.
*
În tratatul de pace dintre Sigismund şi domnitorul Moldovei Bogdan al-II-lea,FIUL LUI Ştefan cel Mare şi SFÂNT
din 20 martie 1509,Bogdan este intitulat „VOIEVOD VALAH”.
*
Secretarul polonez al reginei Isabella, Petru Porembsky, recunoştea la începutul anului 1524 că ROMÂNII din Transilvania „AU ACEEAŞI LIMBĂ” CU PETRU RAREŞ, domnitorul Moldovei, adică cu moldovenii.
*
Moldovenii erau numiţi de către slavi la fel ca şi cealaltă parte a poporului român, şi anume cu numele etnic extern de „VALAHI (VOLOHI)”.
Cronica moldopolonă, scrisă în limba polonă în anul 1566 şi care cuprinde cronica Moldovei şi a domnitorilor ei între anii 1359 şi 1552.
Deşi e vorba de Moldova şi domnitorii ei, inclusiv Bogdan, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu etc.
Autorul Cronicii îi zice Moldovei „PĂMÂNT VOLOH” („ziemi Woloskiey”) sau Valahia („Woloch”).
Moldovenilor li se spune VOLOHI („Wolochowie”), cetăţii moldoveneşti – CETATE VOLOHĂ („zamek Woloski”), iar lui Alexandru Lăpuşneanu – VOIEVOD VOLOH („Woiewode Woloskiego”), DE NEAM VOLOH („tez narodu Woloskiego”).
*
Umanistul sas Georg Reicherstorffer (sec. XV-XVI, născut în Sibiu), notar al oraşului Sibiu, secretar regal şi consilier (din 1526) al lui Ferdinand I de Habsburg şi emisar al acestuia în Moldova (în 1527 şi 1535) la curtea lui Petru Rareş, în scrisorile sale Chorographia Moldovei (1541) şi Chorographia Transilvaniei (1550) ne dă informaţii
privind Ţările Române în sec. al XVI-lea.
Reicheratorffer -Chorographia Moldovei (1541) :
„… Şi domnul Moldovei a fost odinioară legat prin jurământ de regii Ungariei. Iar ţara lui, care era ca şi dependentă de Regatul Ungariei,
capătă de la regii Ungariei ajutorul trebuitor în desele sale războaie cu duşmanul obştesc,pentru paza şi apărarea sa.
Şi această ŢARĂ ROMÂNEASCĂ şi-a tras numele de Transalpina
din aceea că este despărţită şi mărginită de Ungaria şi de Transilvania …”.
*
Italianul Alecsandro Guagnini, după ce a vizitat de două ori Moldova, susţine că valahii sunt de NAŢIUNE ROMANĂ.
În una din cele două biografii ale lui Despot-Vodă, domnitorul Moldovei (1561-1563), scrise între anii 1564 şi 1568, găsim viziunea lui privind naţiunea valahilor, inclusiv a celor moldoveni. Anonimul descoperă pentru Moldova că naţiunea valahilor este, de fapt, o naţiune romană.
Acesta a înţeles că ROMÂNII, numiţi de el valahi, SUNT DE ORIGINE ROMANĂ:
„Haec NACIO VALACORUM APPELATUR ROMANA, et aiunt originem traxisse ab extoribus adactis in exilium a ROMANIS EX ITALIA.
Lingua eorum est adulterina latinae et italicae linguae, ita quod facili negocio Italus intelligit Valachum…”.
“ORIGINEA ROMANĂ A NAŢIUNII VALAHILOR (ROMÂNILOR)
« este explicată atât prin LIMBA ROMÂNILOR, cât şi prin DESCENDENŢA LOR DIN ROMANI ».
*
Călătorul francez Pierre Lescalopier vizitează Transilvania în 1574 :
„ROMÂNII SE CONSIDERĂ ADEVĂRAŢI URMAŞI AI ROMANILOR,
iar limba lor o numesc „ROMÂNEASCĂ” („ROMANECHTE”).”
Așa știi tu? Păi dacă la o populație de 2 milioane doar în colonia Dacia, veniseră și plecaseră 30.000 de soldați din Macedonia, Iliria, sau Tracia, deci tot niște geți dar mai sudici, mai expuși la soare care vorbeau și cam aceeași limbă getică, dar mai influențată de dialectul elen, sau fenician din Mediterana, cum propui să se mai numească acest popor român, dacă cetățenii romani veniră și plecară iar la sudul Dunării, unde și-au luat cu ei colonia Dacia….
Bravo, Nicu Constantin !!!!!
Daca tara ar avea mai multi romani ca tine, ar mai avea o sansa sa nu devina ” o colonie germana sau cine stie, una rusa” (se pare ca au doar doua optiuni)…
Dupa cum citesc insa printre rinduri se pare ca esti prin Canada, iar in tara au ramas numai fostii secretari de partid, care dupa ce au marsaluit o viata intraga cu cizme cazacesti pe Edgar Quinet, acum dupa ce si-au pus portretul tip „Mastroiani” pe tricolor se viseaza hirotonisti in arhangeli ai culturii romanesti…
Nu ma astept sa fie podiditi de pudibondie, dar macar de nitel simt al umorului, in numele bietului Nenea Iancu sau in numele sfintului duh sugubat romanesc…Hm..aici e problema, e el oare roman ???
! descoperi…
! nostri
Deh…
Stimate domnule coleg,
Faptul că îmi răspundeți cu atâta promptitudine nu vă scutește de obligația de a fi răspuns într-un chip mai lămuritor.
1. În comentariul dvs, care a fost punctul de plecare al „duelului”, ați spus foarte clar că „la nivel gramatical sant multe aspecte de structura gramaticala care nu se explica prin latina sau altele care se explica la fel de bine prin comparatia cu alte limbi indo-europene”. Iar acum, când v-am cerut să enumerați câteva dintre acest „aspecte”, nu puteți da niciun exemplu. Ce greutate mai au afirmațiile dumneavoastră dacă le faceți fără nicio susținere?!
Spuneți că nu v-ați „ocupat consecvent” de gramatica istorică a limbii române! Păi, după știința mea, sunt două componentele unei limbi pe care le cercetăm ca să aflăm originea unei limbi, cu ce alte limbi se înrudește etc. Aceste două componente sunt fondul principal lexical și structura gramaticală! Iar dumneavoastră exact de aceste două „aspecte” nu vă ocupați! Dacă nu v-ați ocupat de structura gramaticală a limbii române nu vă puteți pronunța asupra originii sale! Nu aveți voie! Deontologia filologului vă oprește. Intrați în contradicție cu toată teoria lingvisticii istorice.
Lingvistica academică, de care țineți să vă distanțați, a stabilit deja, cu titlu de ipoteză, câteva structuri și morfeme gramaticale care provin din substrat. Le găsiți în Istoria limbii române scoasă de Academia Română. De atunci, adică în ultimele decenii, s-au mai adăugat și alte ipoteze, emise tot din mediul universitar. Eu însumi am făcut câteva propuneri! Vezi Unu în limba română. Dar numărul acestor „aspecte” este extrem de mic, în comparație cu restul gramaticii, al morfologiei limbii române, în mod evident moștenită din latină.
2. Spuneți că, studiind lexicul, ați avut în vedere „5500 de cuvinte de bază din dicționar care reprezintă lexicul românesc fără neologisme”! M-ați făcut să-mi aduc aminte de o vorbă a lui Nicolae Iorga, auzită la un curs, cum că „oamenii obișnuiți folosesc între 1500 și 2ooo de cuvinte, un intelectual folosște cam 3000 de cuvinte, iar eu, că-s Iorga, folosesc circa 4000 de cuvinte!” Ați procedat totalmente greșit. Cunoașteți și alți lingviști care au procedat ca dumneavoastră? De unde ați luat acest număr? Cred că nici la Mihai Eminescu nu găsim 5500 de cuvinte de bază! Darămite la vorbitorii de rând! Pe ei trebuie să-i avem în vedere, căci soarta unei limbi depinde de marea masă a vorbitorilor… Chiar și dumneavoastră folosiți mult mai puține cuvinte bază. Nici gând să fie 5500…
Calculul, de care avem nevoie pentru a stabili statutul genealogic al unei limbi, nu poate să ia în seamă decât cuvintele foarte folosite, așa cum au postulat Hasdeu și Graur. Dacă procedați altfel, dacă nu aplicați această teorie, unanim acceptată, aveți obligația să vă spuneți părerea despre teoria celor doi, să explicați de ce au greșit, de ce apelați la alți parametri! Așadar nu mi-ați răspuns de ce nu aplicați teoria lui Hasdeu, lingvistul român pe care îl putem considera părintele dacologiei științifice.
Mi-e teamă că nu ați fost corect în mod deliberat. Căci numai așa, raportând cuvintele păstrate din latină la un lexic cât mai „umflat” puteau să vă iasă acele procente șocante pentru orice filolog român.
3. În „duelul” nostru nu are niciun amestec arheologia. Chiar nu știți că principala cauză a numărului mic de situri dacice săpate este costul exorbitant al unei săpături?! Cu atât mai mult scanările făcute de englezi nu au ce căuta în discuție. Trebuie să vă mirați de ce nu au făcut public niciun rezultat englezii! Nu alții!
Mi-e teamă că nu-i lucru curat cu aceste scanări. Mi-e teamă de bunăvoința Albionului mai mult decât de a Danailor!…
Nu avea ce căuta în discuția noastră nici Chomsky! Căci nu sintaxa este avută în vedere de comparativiști, ci morfologia! Iar morfologia limbii române este aproape în totalitate moștenită din latină. Încep să mă îngrijoreze strategiile dumneavoastră menite să ocolească subiectul în discuție!…
4. Etimologia lui Troian… Încep să-mi pierd încrederea pe care am avut-o în dumneavoastră… Spuneți că Traianus, conform legilor fonetice care au afectat cuvintele latine și dacice, trebuia să devină în română Trăjân!… Vi se pare că sună românește acest cuvînt: Trăjân… Doamne, feri, ar spune ardeleanul!
V-am relatat discuția mea cu Alexandru Graur, marele lingvist și marele profesor. Mare mai ales prin capacitatea sa de a recunoaște când greșea… Ne-a spus, într-un colectiv de catedră, că Traianus dacă se păstra din latină, ar fi trebuit să ajungă la forma Trăiân!… Eram tînâr preparator, dar mi-am permis să întreb: „în ce cuvînt românesc mai găsim succesiunea de sunete -iâ-?” Aceeași întrebare vă pun și dvs: unde mai găsim succesiunea -jâ-? Prima regulă a foneticii oricărei limbi este respectul pentru eufoniile acelei limbi! Așa se face că alături de Troian mai găsim și alte cuvinte vechi care prezintă aceeași excepție: a urmat de n nu devine â atunci când este precedat de i, vocalic sau semivocalic… Așa se face că nici Caloian, nici Sânziana, nici Cosânzeană, nici Boian, nici noian, toate cuvinte vechi, din latină sau din substratul dacic, l-au păstrat pe -ian intact. La cuvîntul noian, în Dicționarul dumneavoastră propuneți o etimologie chiar mai veche: prelatin. Păi cu atât mai mult noian trebuia și el să ajungă, după teoria dvs, la forma nojân!…
Mi se pare evident efortul dvs de a respinge cu orice preț ideea că românii au păstrat amintirea lui Traianus Imperator!… Da, este o peformanță prezența acestui cuvînt în limba română, pare miraculoasă păstrarea sa. Dar păstrarea sa prin intermediu slav frizează imposibilul, nu-i găsim nicio explicație!
Țineți minte, vă rog, reacția lui Alexandru Graur: „înseamnă că legea fonetică așa cum o cunoaștem noi nu este corect formulată. Când a este precedat de o vocală sau semivocală anterioară, legea se schimbă…!” Vezi și evoluția fonetică de la chrestianus la creștin, din nou prin abatere de la faimoasa lege.
V-a lipsit un profesor cu Alexandru Graur. Graur a fost elevul preferat al lui Antoine Meillet, marele comparatist. Care a teoretizat și modul cum se stabilește înrudirea dintre (două) limbi: prin cercetarea (1) fondului principal de cuvinte și (2) a structurii gramaticale, morfologice. Exact ceea ce dumneavoastră vă feriți să faceți.
5. Dar cel mai mult mă îngrijorează intenția dvs de a traduce în engleză dicționarul dvs. Nu trag nădejde că-i veți aduce modificări substanțiale. Nu țineți seama de obiecțile altora. V-am demonstrat că greșiți în mod elementar atunci când atribuiți origine ne-latină unor cuvinte ca apă, cânta, adăsta etc. Mi-am mai aruncat un ochi pe dicționar și am mai găsit câteva: a zice, de exemplu! Cum să nu vină (a) zice din latinescul dicere, când de la seria de verbe latinești dicere, ducere, facere, care prezentau o formă de imperativ neregulată, dic, duc, fac, avem păstrate în română formele zi!, du!, fă!, de asemenea neregulate… Nu cumva nu cunoașteți formele după care se conjugă cele trei verbe din latină?
Vă bănuiesc tot mai mult că aveți cunoștințe precare de latină. De aceea, probabil, vă rezumați numai la consultarea dicționarului. Treaba dumneavoastră, îmi vine a zice, dar nu zic, căci, cum spuneam, mă îngrijorează ideea că dicționarul și teoria dvs, prin traducere în engleză, vor căpăta circulație, iar cei ce-l vor citi sau consulta nu vor avea cunoștințele necesare ca să-și dea seama că este o făcătură neglijentă, în care câteva zeci de etimologii noi, foarte probabil corecte, sunt înecate de mulțimea etimologiilor trase de păr!
Da, în cazul multor cuvinte cărora nu li s-a găsit etimonul clar latinesc au fost inventate, trase de păr și ele, asemenea etimoane, prin reconstrucție, metodă atât de nesigură. Pentru aceste cuvinte aveți dreptate să le căutați un etimon prelatin, deci dacic. Dar zelul dvs de a „ataca” și cuvinte latinești clar latinești mă pune pe gânduri. Nu e lucru curat…
Cred că pun aici capăt disputei pe acest subiect. Când bună credință nu e, nimic nu e!
Ion Coja
Și pe noi cei care ca și dumneavoastră vorbim limba getică, evoluată în limba română (poate era mai corect să fi rămas tot sermo-geticus, pentru a le mângîia orgoliul latiniștilor!), ne îngrijorează că țineți morțiș să ne demonstrați că ciobanul din vârful muntelui a fost școlit de vreun macedonean din Pind….cu o limbă de nevorbit, și care se pare că singura ei rațiune a fost de a fi citită sau scobită. Snobismul celor care o cunosc, însă, nu ne ține de etimologii… Să ne iertați pe cei care suntem mai cu opinca’n glodul țării, și nu cu capu’n norii Romei.
Dl Vinereanu, pe care-l apreciez pentru multe merite, in etimologie aplica o metoda din capul locului gresita. Dansul ia un cuvant al limbii romane si il compara cu cuvinte similare din limbile indo-europene. Daca acel cuvant prezinta analogii cu cuvinte din alte limbi este legitimat ca fiind sigur dac. Chiar daca acel cuvant provine cu toata siguranta din latina, el ramane dac pe considerentul ca inrudirea sa cu termenul etimon se datoreste nu faptului ca el provine din acela ci pentru ca si daca si latina sunt limbi indo-europene. In felul acesta, aproape intregul inventar latin existent in limba romana este dislocat din locul sau firesc si transferat limbii dace.
Operatiunea aceasta prezinta urmatoarea curiozitate, ca sa nu-i spunem pe nume.
Cum limba daca nu este cunoscuta, termenii ei din care cuvintele romanesti se presupune ca provin sunt notati ca „neatestati”. Acestia, la randul lor, provin din limba proto-indo-europeana, tot necunoscuta, tot reconstituita prin compararea vocabulelor din limbile actuale, termeni deci notati la fel ca „neatestati”.
In felul acesta, un cuvant romanesc este dat ca provenind dintr-un neatestat cuvant dac, acesta provenind dintr-un neatestat cuvant proto-indo-european.
Prin urmare, un cuvant romanesc se bazeaza pe doua etaje de idiomuri neatestate, in loc sa fie atribuit limbii latine, cunoscuta si rascunoscuta, atestata in mii si mii de documente si din care el provine cu toata evidenta.
Spun acestea nu ca o critica ci doar atragandu-i atentia d-lui Vinereanu ca metodologia d-sale prezinta carente care-i pot zadarnici eforturile atat de apreciabile.
@ Prof Ion Coja
Presupun că acesta este scrisoarea D-lui Vinereanu şi mă surprinde lipsa numelui său la final.
Mă întreb de ce aţi optat pentru un nou subiect deşi era logic să o postaţi pe spaţiul articolulului în care îl provocaţi.
Să cred că evitaţi asumarea replicii la afirmaţiile, pentru mine convingătoare sau măcar de bun simţ?
Ca neprofesionist, dar interesat de originile Ţării mele vă urmăresc atent şi mă doare subiectivismul sau orgoliul nedisimulat din scrisul dvs.
Vedeţi postarea lui „Vlad” care demonstrează că „daciştii”, maliţios numiţi şi pe care îi dezavuaţi, apar ca challangeri redutabili.
Vă amintiţi când vă spuneam că nimeni nu le ştie pe toate şi că nu există un adevăr care să fie cunoscut integral?
Rămân totuşi al dvs. simpatizant şi susţinător, cu limitele mele, din respect pentru România.