On Friday, December 20, 2013 10:53 PM, Tocaciu Oliviu < wrote:
de
Vitalie Pastuh-Cubolteanu
 
Scris de admin pe 15/07/2011
Publicat în: Actualităţi, Articole
Este vorba despre antiromânismul manifestat de către imperialismul evreiesc. Nu de către toţi evreiii, ci numai de imperialişti.
Imperialismul evreiesc al liderilor acestor comunităţi etno-confesionale  diseminate în ţările lumii s-a manifestat mult timp prin ocuparea locurilor bănoase în comerţ, industrie, finanţe, prin practicarea ticăloasei camete (acordarea de împrumuturi băneşti cu dobânzi exagerat de mari). Practicile imperialismului evreiesc situează profitorii lui din orice ţară într-o pătură parazitară dominantă. Încă cu sute de ani în urmă, popoarele parazitate de către comunităţile evreieşti, erau nevoite să se apere de exploatarea evreiască alungându-i din ţară. Antiiudaismul, denumit impropriu antisemitism, este o reacţie fobică-ostilă a popoarelor faţă de evrei, de vină fiind nu toţi evreiii, ci numai elita lor hrăpăreaţă. Dar unde-i hârtia de turnesol care ar deosebi evreul-parazit de evreul care-şi câştigă cinstit bucăţica de pâine?
Marele savant român de talie internaţională, Nicolae Paulescu remarca:”Un scriitor de al vostru evreu: Bernard Lazare, spune în cartea sa Antisemitul, apărută la Paris în 1894 “Pretutindeni unde jidovii  s-au stabilit, s-a dezvoltat antisemitismul” şi după ce face această tristă constatare, el adăuga: “cauzele generale ale antisemitismului trebuie să se afle în însuşi Israel, iar nu în cei ce îl combat”.
În veacurile mijlocii, pe teritoriul Ţărilor Române erau puţini evrei. Ei exploatau indirect poporul nostru acordând  împrumuturi cu dobânzi exorbitante aspiranţilor la scaunul de domnie. Noul domnitor, în afară de propria îmbogăţire, de achitarea dăjdiilor impuse de către turci, mai trebuia să restituie evreilor-cămătari datoria şi dobânzile uriaşe. Toate acestea din truda poporului. Pe timpul domniilor fanariote, rar domnitor şedea în scaunul domnesc mai mult de 5 ani. Alt grec din Fanar împrumuta bani cu camătă, mergea la sultan şi cumpăra dreptul stoarcerii românilor. De atunci, proverbul “Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor”.
După ultima alungare din Germania, evreii s-au bulucit în Polonia, sufocându-i pe polonezi. O parte  din evrei a pătruns în guberniile vestice ale Imperiului rus, care prin măsuri speciale restrictive (черта оседлости ş.a.) a pus oprelişti serioase ascensiunii evreilor în ierarhia ţaristă. Pe la 1820, cu primele evoluţii capitaliste pe teritoriul românesc, evreii din Polonia au puhoit în oraşele şi târgurile din Moldova, umplându-le. Pe timpul lui Eminescu, două treimi din populaţia Iaşului era constituită din evreii venetici. Ei au acaparat comerţul şi toate  băncile din Moldova de peste Prut. Ei au ruinat complet clasa boierilor. Prin sistemul de arendă, ei controlau imense suprafeţe agricole, exploatând crunt ţărănimea moldoveană, mult mai hrăpăreţi decât fanarioţii.
Nemaivăzuta exploatare, în secolul XX, a ţăranilor români de către imperialiştii evrei a declanşat Marea răscoală ţărănească din anul 1907.
Încă din secolul al XIX-lea, unor venetici evrei le-a venit în cap ideea să devină stăpâni “legali” ai României, scornind false teorii. Unul din “teoreticienii” imperialismului evreiesc din România a scornit “teoria” precum că la 271 d.Hr., daco-romanii au părăsit Dacia împreună cu armata romană, pe loc rămânând  evreiii, din care cică s-a constituit  poporul român.
S-a găsit şi un năuc “român”- din greci – liberalul C.A.Rosetti, care  lansase , în secolul al XIX-lea, apelul de a constitui statul binaţional româno-iudeu. O asemenea corcitură statală încă nu exista în lume. Dacă ar fi existat undeva, imediat ar fi fost transformată în stat mononaţional evreu. Ideea tâmpită  lui C.A.Rosetti a fost criticată de către M.Eminescu.
Atât recunoaşterea tânărului stat român, cât şi recunoaşterea Unirii din 1918, au fost condiţionate de forţele străine astfel: România să înlăture toate autoapărările în faţa activităţii hapsâne a veneticilor evrei. Ca rezultat, veneticii au acaparat segmente foarte importante în economie, aparatul de stat, mass-media, sistemul bancar, justiţie. A fost o veritabilă năvală colonizatoare. Suprastratul alogen a instalat regimul de ocupaţie.
Primul economist român, care cu date statistice a denunţat pericolul evreiesc pentru România, a fost Dionisie Pop Marţian (1829-1865).
Vasile Alecsandri, în discursul său rostit pe 10 octombrie 1879, în Senatul României, întreba, referindu-se la evrei: “Cine sunt năvălitorii, de unde vin şi ce vreau (…), sunt cei mai exclusivişti din toţi locuitorii pământului (…) dorind a face din ţara întreagă (România-n.n.) o proprietate israelită?”.
Mihail Kogălniceanu remarca caracterul demolator antinaţional al activităţii evreilor :”Întrebăm acum de ce folos, de ce necesitate pot fi evreiii, economic şi politic, pentru o ţară a cărei populaţie se stinge din momentul în care intră în contact cu ea”.
Academicianul român  Vasile Pârvan (1882-1927), originar din Moldova de Est, scria despre “cancerul evreiesc care distruge Moldova”.
Marele poet Octavian Goga observa procesul de invadare a României de către israeliţi: “Emigraţia continuă nepotolită, metodică, ca dirijată de un chibzuit  plan strategic”.
Nicolae Paulescu a scris o lucrare “Complotul iudeo-masonic împotriva naţiunii române”.
Filosoful român şi omul de stat (ministru), Vasile Conta (1845-1882) ne atenţiona: “Noi, dacă nu vom lupta  împotriva elementului jidovesc, vom pieri ca naţiune”.
Activizarea ofensivei iudeo-masonice în Imperiul rus a produs Revoluţia burgheză din Februarie 1917 (operată de masoni în frunte cu evreul Kerenski), Revoluţia socialistă din Octombrie (condusă de evrei în asociere cu reprezentanţi  ai imperialismului rus şi unii visători sinceri socialişti), formarea Kominternului (1919) – organizaţie subversivă de promovare în plan mondial a intereselor celor  două imperialisme rus şi iudaic. Deşi conlucrau, între aceste două imperialisme se ducea o aprigă luptă pentru supremaţie. Către 1940-1943, în acest binom imperial, birui imperialismul rus stalinist. Evreiii-imperialişti din Uniunea Sovietică au consimţit să devină instrument docil în mâinile lui Stalin. Dar ei se străduiau puternic-criminal şi din iniţiativă proprie. După compromiterea în ochii publicului, “instrumentele” erau lichidate. Aşa   i-a nimicit stalinismul  pe evreii Henric Iagoda (numele adevărat- Iegoda Enoh, comisarul securităţii de stat ), Victor Abacumov (comisarul securităţii de stat ) şi alţi evrei cu mâinile până la umere înroşite de sângele nevinovat al milioanelor de represaţi cu cruzime.
Primii doi şefi ai Kominternului au fost evrei – Zinoviev (în anii 1919-1926) şi Buharin (în anii 1926-1928). La Moscova, mai 1921, a fost meşterit de către binomul imperial iudeo-rusesc Partidul Comunist Român (PCR), constituit din evrei – circa 90%, cu conducere evreiască. Acest partid intra în reţeaua Kominternului şi traducea în acţiuni subversive scopurile imperiale kominterniste: subminarea statalităţii româneşti, dezmembrarea României, acapararea României de Komintern. Pentru activitatea antiromânească, PCR-ul a fost scos în afara legii (1924). Cominterniştii din România continuau subversiunile ideologice şi politice aflâdu-se în ilegalitate.
Se lucra împotriva intereselor româneşti şi în legalitate. Pe lângă nevrednicul rege al României, Carol II de Hohenzollern, a fost plasată  ca amantă evreica roşcovană Elena Wolf (Wolf, în germană înseamnă lup, de aici numele autoromânizat Lupescu). Lupeasca, cum era numită, avea o mare influenţă asupra ibovnicului regal, prin care asigura (cu unele excepţii), “Crâşă”- protecţie de justiţie conaţionalilor ei implicaţi  în scandalurile de escrocherii  şi tâlhărire economică. Epoca ibovniciei, până când mizerabilul de rege a fost forţat să elibereze tronul şi să plece din Ţară, a intrat în istorie ca Lupeascocraţia.
La indicaţia lui Carol II, erau omorâţi fără de judecată persoanele patriote. Erau vânaţi legionarii şi împuşcaţi pe loc, au fost asasinaţi prim-ministrul Armand Călinescu (împuşcat de un mercenar), marele poet patriot Octavian Goga (otrăvit).
Evreii puseseră mâna pe importante funcţii în stat în aşa măsură, încât sporiră serios pericolele antiromânismului. A apărut problema reromânizării României ca stat.
În România răsăriteană – Moldova de Est, presa rusolingvă, întreţinută de către evrei,  proslăvea “raiul” din Uniunea Sovietică, pe care o prezentau ca mostră de statalitate care trebuie de urmat. Desigur, ei numai  în asemenea tip de stat puteau să intre liber în binomul imperial.
Visul israelit de a intra în binomul imperial ruso-israelit s-a realizat şi în România, după 1944. Anume evreiii (secundaţi de un grup mai redus de unguri, ţigani şi slavi) au constituit forţa de şoc a genocidului românilor, a desnaţionalizării şi a persecuţiilor celor mai valoroase persoane. A fost insatalat un îndelungat etnocid al românilor, pentru care criminalii trebuie pedepsiţi, cel puţin prin dăngăluire, deoarece mulţi criminali antiromâni deja au murit în tihnă.
Ana Pauker, V.Neulander, S.Brucan (Brukner), Kişinevski, O.Crohmălniceanu, Aurel Baranga, Norman Manea, Liviu Beriş, Lia Benjamin, H.Zalis ş.a, ş.a., după paravanul ideologiei comuniste, îşi instalaseră dominaţia politică şi  privilegiile traiului dulce pe spinarea poporului român.
Comisarii evrei rescriu, în mod umilitor, istoria României. Sunt falsificate şi batjocorite istoria, cultura, tradiţiile şi valorile poporului.
Călăii  ideologici  iudeo-imperialişti (O. Crohmălniceanu, I.Vrancea, P.Cornea, I.Vitner, Z.Ornea, I.Popper, A.Ştefănescu ş.a.) s-au concentrat în politologie, critică literară, istorie.
Prin publicarea, la 1947 de către evreul  M.Roller a lucrării  “Probleme de istorie”  a fost începută faza rolleristă a războiului ideologic antiromânesc. Eforturile rolleriştilor urmăreau exmatricularea spiritualităţii şi culturii româneşti din istorie.
La 2001, într-un ziar din România, R.Theodoru scria: “un agent NKVD-KGB, zis Mihai Roller, desfiinţase istoria românilor, Ioşca Broitman masacrase artele, Burăh Tescovici transformase ţara într-o temniţă în care putrezeau valorile de vârf ale culturii, iar Ov.S.Crohmălniceanu instalase proletcultismul acefal şi antinaţional”.
Neo-rollerismul, următoarea fază a războiului ideologic antiromânesc dus de iudeo-imperialismul din România, a durat între anii 1963-1974. Faza a fost  întreruptă până în 1989 de conducerea patriotică cu mână forte a preşedintelui României, Nicolae Ceauşescu. Iudeo-imperialismul mocnea.
Cooperarea imperialismului rusesc cu iudeo-imperialismul din România şi cu alte forţe antiromâneşti, a utilizat revolta cetăţenilor din câteva oraşe româneşti pentru realizarea în anul 1989 a unei lovituri de stat reacţionare, asasinarea preşedintelui ţării şi instalarea unui regim antipopular favorabil aripii evreieşti ai societăţii din România. Din 1990, are loc reactivarea, în proporţii deosebite, a ostilităţilor ideologice ale neo-rollerismului.
Neo-rollerismul modern, utilizând demagogia ultrademocratică, prin noii comisari kominternişti – neromâni cu nume autoromânizate – Pleşu, Ioanid, Iosetianu, Hurezanu, Patapievici, Tănase S., Chireac, Tismăneanu ş.a. exercită terorismul informaţional. Exagerările dezinformatoare ale ultrademocraţilor pe tema “drepturile omului” au scop precis, demascat de către eminentul scriitor rus Valentin Rasputin: “Ele (exaltările drepturilor democratice ale omului –n.n.) şi pe om îl destrăbălează şi poporului îi iau dreptul de apărare”.
Principalii profitori şi avantajaţi  ai Răsturnării din 1989, în complexa operaţiune anti-România, vor să-şi asigure securitatea şi durabilitatea dominaţiei economice. Suprastratul alogen contaminează cu antiromânism segmente importante de intelighenţie băştinaşă inconştientă. Este vorba despre fenomenul “trădarea intelectualilor” sugători la Ţâţa Söros.
Recent, la editura Hasefer, pe banii contribuabililor români, a fost lansată cartea unui evreu care reanimează aberanta “teorie” din secolul al XIX-lea despre “preistoria evreilor în spaţiul carpato-danubiano-pontic”.
Scopul tainic final al iudeo-imperialismului în spaţiul românesc  este “să ne smulgă naţiunea din rădăcini” (V.Neştian), să ne împrăştie ca robi în cele patru zări. Ca unici stăpâni ai acestor pământuri “picior de plai, gură de rai” să devină evreiii.
Vitalie Pastuh-Cubolteanu