Din Germania, mesaj de Unire cu Basarabia

 

Mult stimate domnule profesor Ion COJA!

Fiind un basarabean, nu pot rămâne indiferent la cele scrise de Codrin S. în textul:

Republica Moldova este „într-o fundătură”? (4 decembrie 2022|Doctrină naţionalistă).

Din acest considerent, Vă propun COMENTARIUL ce urmează.

 

(Dacă) Rusia de azi nu mai este „iudo-bolșevică-internaționalist proletară”

asta nu înseamnă că a renunțat la intenția de a fi un imperiu colonial, deznaționalizator de popoare

 

Pentru cei care, tot ce-i posibil, nu vor dori să citească aceste rânduri, iată pe scurt conținutul lor. Nu știu cine se ascunde după numele Codrin S. și nici nu mă interesează, căci – o spun cu mare regret – de aceștia sunt nu puțini. Dar prin conținutul textului său autorul afirmă, de fapt, că semnul de întrebare din titlul lui ar fi de prisos. Fiindcă RM, chipurile, nu ar fi ajuns „într-o fundătură”, dacă ar fi rămas la o deplină ascultare de Rusia. Iar dacă a ajuns totuși, ar putea ieși lesne din actuala fundătură prin acceptarea de a reveni sub talpa Moscovei. Cât despre prețul pe care moldovenii basarabeni vor trebui ca să-l achite pentru o atare nouă „salvare” de la răsărit, C. S. și cei ca dânsul preferă să tacă (toate sublinierile și evidențierile îmi aparțin – N.C.).

Ca cele ce voi spune să fie înțelese, sunt nevoit să urmez firul textului cu pricina.

1. C.S. scrie: „după părerea mea, toate strategiile de îmbunătățire a situației interne a etniei române basarabene din perioada sovietică, iar apoi strategiile de unire a Republicii Moldova cu România au eșuat datorită faptului că aceste proiecte nu au fost niciodată aduse la un anume nivel de conivență cu Federația Rusă, ci, din contră, au fost concepute în adversitate cu această țară. Proiectele nu și-au propus stabilirea unor relații de încredere reciprocă cu Rusia, de la care să se poată negocia aspirațiile naționale românești. Patrioții români din Basarabia spuneau că acest lucru nu este posibil, dar nimeni nu a încercat.”

C.S. se face a nu ști că imperiul țarist, iar cel sovietic – și mai mult nu numai că nu acceptau, ci și reprimau aspru nu doar orișice acțiuni practice, ci și orișice gând / îndemn, adresare / rugăminte din partea cuiva „de îmbunătățire a situației interne a etniei române basarabene”, darămite de „unire a Republicii Moldova cu România”. Să propagi ideea că ar fi fost posibile încrederea și conivența cu Rusia în aceste chestiuni înseamnă negare crasă a realității în politica Rusiei – țariste, sovietice și de mai încoace. E și blastfem memoriei acelor români de la est de Prut care au avut foarte greu de suferit pentru astfel de gânduri și acțiuni.

2. E de la sine înțeleasă ideea autorului că „proiectul de unire trebuia făcut de conivență și cu România, care să-și propună ca obiectiv național reunificarea cu Basarabia…”. E bine știut însă că dacă de la Chișinău astfel de solicitări au fost (Snegur, Moșanu), Iliescu nu a acceptat. Iar după ce președintele parlamentului, prof. A. Moșanu, așteptase vreo șase ore ca să fie primit pentru a afla răspunsul la solicitarea de reunire, Iliescu i-a declarat că reunirea nu o voia Gorbaciov. Mai apoi de la guvernările RM propuneri de acestea nu au mai putut fi așteptate. Dar chiar dacă ar fi fost, doar niște naivi incurabili ar fi putut crede că Rusia le-ar fi acceptat. Sau că nu ar fi pus condiții inacceptabile. Totodată, și guvernările ulterioare de la București nu au dat ceva semne că ar fi dorit reunirea românilor.

Dar DE CE ambele maluri ale Prutului trebuie să accepte că reunirea ”se poate face doar cu acordul Moscovei”? C.D nu explică. Or, prin această condiționare, autorul, de fapt, recunoaște că pe tema reunirii românilor conivența cu Rusia ar fi imposibilă. Totodată, deși indirect, susține pretenția Rusiei de a decide – și după 210 ani – destinul unui teritoriu românesc, printr-o pace nedreaptă furat de ea, și a locuitorilor săi autohtoni, parte de popor român. Dar în baza căror temeiuri de drept Rusia pretinde asta, C.S. nu explică.

3. Din nefericire, realitatea geopolitică din zonă e de așa natură, încât foarte usturătoarea constatare a autorului că „ne renunțând la Transnistria, românii din Basarabia n-au avut nici o șansă pentru nici un proiect unificator și nici de aderare la structurile euro-atlantice” este incontestabilă. Doar că ea cerea să se arate DE CE renunțarea la Transnistria depinde cel mai puțin de voința Chișinăului (asta e o temă vastă și nu poate fi dezvăluită aici).

4. C.S. continue printr-o muncă zadarnică de a convinge pe cineva cum că dorința de a aduce RM în UE, unde să fie împreună cu România, ar trebui abandonată.

Căci, scrie el, eventuala aderare la UE „nu soluționează problemele Republicii Moldova”, deci, nu va aduce foloase locuitorilor ei. Deoarece: a) Corupția nu va dispărea, ea fiind frecventă și în UE. b) Aderarea va aduce în Basarabia globalismul cu toate ce-l caracterizează. c) Speranțele că după aderare RM își va putea dezvolta agricultura nu se vor realiza, fiindcă UE impune reguli care nu vor permite atingerea acestui scop. Și tot așa…

Vreau să fiu înțeles corect. Și anume, că nu sunt deloc dintre cei care cred, poate, că UE ar fi un fel de rai pe pământ. Din păcate, pericolele despre care – luând în seamă și amara experiență a României – C.S. avertizează sunt reale. Deci, pentru RM aderarea la UE tot un fel de rău va fi. Doar că în locul acestui rău textul comentat propune RM un rău și mai mare – acela de a reveni sub oblăduirea Rusiei.

5. Mai întâi, autorul enunță declarativ cum că adepții aderării RM la UE (deci, trebuie înțeles, unioniștii – cu atât mai mult) ar considera că „relația cu Rusia este una păguboasă”. Or, este incontestabil că moldovenii basarabeni cu scaun la cap nu ar dori reducerea dependenței stării de lucruri pe Bâc de lărgimea și intensitatea relațiilor noastre cu Rusia, dacă istoria acestor relații nu ar fi dovedit – iarăși incontestabil – că pentru astfel de relații, DAR CARE SĂ FIE ȘI ECHITABILE, întinsa țară de la răsărit a cerut mereu ca noi, moldovenii basarabeni, să plătim cu acceptarea anihilării noastre etnice, adică ca români. Și va cere, căci lupul își schimbă doar părul…

6. Apoi enumeră foloasele pe care le aveau moldovenii de la Rusia. – Rusia accepta, plătind bine, importul vinurilor moldovenești (ceea ce, și despre asta a scris desfășurat, UE nu va face). Dar nu amintește că, de mult timp, Moscova găsea și găsește motive inventate pentru interzicerea importurilor vinurilor și fructelor din RM, chiar dacă de permisiuni se bucurau cu deosebire zonele și firmele cunoscute ca filoruse… – Rusia a oferit Moldovei petrol, gaze și alte materii prime la prețuri mici nu au fost apreciate de patrioții români din Moldova. Aceste lucruri li se păreau fapte firești. Dar C.S. nu amintește că pentru decăderea economică a RM vina e în mare parte a politicii coloniale sovietice, dictate de Rusia, după care decăderea economică a fostei colonii – RSSM nu putea să fie evitată;  nici despre faptul că „gazele la prețuri mici” veneau nu atât pentru moldoveni, majoritatea cărora locuiesc la țară, unde rețea de gaze nu este, ci mai mult pentru urmașii celora pe care, după 1944, imperiul i-a adus peste moldoveni. Și care tot nu încetează de a pretinde să trăiască în RM după regulile Rusiei. În toate târgurile basarabene și în toată partea de pete Nistru a RSSM, acum RM.

7. C.S. îi dojenește pe moldoveni pentru că nu țin cont de trecut (adică, ni se insuflă, de trecutul nostru cu rușii, când o fost ghini, cum se zice pe graiul moldoveano-basarabean. Dar și pentru că nu au judecat fără sentimente, că s-au lăsat dominați de ura față de Rusia. După care urmează: moldovenii confundă Rusia cu Uniunea Sovietică iudeo-bolșevică-internaționalist proletară, apoi globalistă (în timpul lui Gorbaciov și Elțîn). Și conchide cu vișina de pe tort: că „Rusia de astăzi, naționalist-ortodoxă, suveranistă și adversară a globalismului internațional este total opusă Uniunii Sovietice pe care o urăsc ei”, adică proeuropenii și unioniștii din RM.

Cu multe se poate răspunde la aceste învinuiri, rău intenționate, dar mă voi limita doar la câteva „mici” detalii.

E ușor să dojenești pe altul pentru sentimente naționale, când tu nu ai fost sau demult nu mai ești în situația de a fi silit să renunți la propriile tale sentimente și valori naționale. Or, noi basarabenii, și acum mai trăim asta. De ex., când foarte frecvent ni se mai răspunde cu un CITO?, govorite p-o russchi, ia ne ponimaiu po-moldavschi (adică: CE?, spuneți rusește, că nu înțeleg moldovenește!). Sau, și mai grav, când poți să nu fii angajat, dacă patronul consideră că nu vorbești rusa la nivelul dorit de el. Alt foarte trist adevăr e, în acest context, că mulți basarabeni în româna maternă se descurcă mai dificil. Fapt care pe cei cu școala de până pe la independență, dar și pe nu puțini cu școala de mai încoace îi împiedică să comunice liber cu românii din Țară. Iar când cineva dintr-acolo, aflându-se undeva împreună cu basarabeni și cu ruși, descoperă că ai lor consângeni de pe Bâc comunică mai degrabă cu rușii, nu înțeleg cauza. Or, ea rezidă în ne-dorința de a fi ironizat pentru proasta posedare a limbii materne… E vina fiecărei persoane respective, dar și o urmare a „binelui” pe care ni l-au tot făcut și ni-l mai face Rusia. Iar pentru cine de peste Prut nu crede asta e destul să se intereseze de faptul ce prezintă actuala mas media din RM. Sau pe o stradă dintr-un târg basarabean să se salute cu 10 persoane pe românește și să afle cum li se va răspunde.

Nici vorbă, că nu e cazul să negăm faptul că oamenii trebuie să aibă cele necesare pentru un trai normal. Dar atunci când un autor de peste Prut îi îndeamnă pe cei din al doilea stat românesc să se grijească doar pentru cele de pus pe limbă, vorba șașlâcarilor (iubitorilor de frigărui) din fostul partid al agrarienilor de pe Bâc, astea sunt din cale afară. Mai ales, dacă numele CODRIN (adică de la CODRU, deci, pretins românesc) cu care e semnat textul o fi fiind, tot ce-i posibil, chiar al unui etnic român.

Poate că Rusia de azi s-o fi dezis de utopia bolșevică, nu știu însă la ce cotă împărtășește asta populația ei. Nu știu, de asemenea, și nu mă interesează dacă Rusia a încetat, cu adevărat, să mai fie „iudeo-internaționalist proletară”, deși bogățiile ei au ajuns pe mâinile marilor oligarhi.

Dar știu că în ce privește atitudinea Rusiei de azi și a majorității rușilor față de locuitorii ei de etnie nerusă și, cu atât mai mult, față de națiunile fostelor republici unionale, Rusia contemporană nu se deosebește de Uniunea Sovietică. Rusia rămâne imperiul care pretinde să readucă sub stăpânirea sa tot ce a fost în componența URSS ori măcar să-și păstreze în aceste teritorii influența decisivă. În acest sens nu numai că există, de fapt, numeroase declarații ale lui Putin. Numeroasele intervenții militare ale Rusiei post sovietice pe teritoriul fostei US, care culminează cu actualul război împotriva Ucrainei, nu lasă absolut loc pentru îndoieli. Iar C.S. se face a nu cunoaște această realitate și spune povești de adormit copiii – că Rusia lui Putin se deosebește radical de imperiul sovietic…

8. Textul enumeră minuțios cele de ce nu dispune RM pentru a putea dezvolta o economie cât de cât normală. Adevăruri știute bine de toată lumea. Înclină să o învinuiască (PE NEDREPT) doar pe Maia Sandu pentru faptul că Moldova a ajuns „să nu mai aibă nimic din ceea ce are strictă nevoie”. Spune, rezonabil, că „cerșitul acesta, dacă va continua, va îngenunchea Moldova, o va îndatora și o va distruge…”.

Toate de mai sus i-au fost necesare autorului pentru concluzia sa generală, ușor previzibilă chiar de la începutul scrierii. Și anume, că „Republica Moldova nu este compatibilă economic cu Occidentul. Nici cultural Moldova nu este compatibilă cu actuala Uniune Europeană (omit șirul de motive aduse și aici de autor)… Moldova și etnia română nu au viitor în lumea euro-atlantică. Șansa românilor este să promoveze regimuri politice suveraniste”.

Să admitem că e așa. Dar ce alternativă vede autorul pentru RM, ce propune el ca acest stat să fie unul suveran?

Constatăm că aici autorul e foarte succint. Citez: „Pentru aceasta statele românești au nevoie să-și refacă și să-și consolideze mijloacele prin care să se poată impune în fața companiilor multinaționale și să-și promoveze propriile interese, adică să se deglobalizeze”.

Or, e clar orișicui că această frază se referă doar la România, RM încă nefiind sub companiile multinaționale și, slavă Domnului!, nici globalizată. Deci, despre ce trebuie să facă RM aici nu e spus.

Rămâne, așadar, de înțeles că, în opinia tacită a autorului, RM trebuie / nu are altă cale de a se reface decât prin consolidarea mijloacelor precedente, adică pe care le primea mărinimos de la Rusia și la care doritorii de UE, mulți dintre ei și foști unioniști, au renunțat, în asta conducându-se – iresponsabil– de sentimente și ignorând interesele…

În asta ar consta, conform chintesenței textului comentat, singura cale de ieșire a RM din fundătură. Un loc foarte rău în care, însă, odată ce e atât de la îndemâna moldovenilor ieșirea din fundătură (prin revenirea sub ascultarea totală de Rusia), RM mai că nici nu s-ar afla în ea. Așa, probabil, vrea autorul să fie înțeles semnul întrebării din titlul textului său. Și asta, chiar dacă, de ochii lumii, la sfârșit el scrie: „Da, Moldova este într-o fundătură din care este foarte greu să întrevedem dacă va putea ieși, cel puțin în timpul acestui moment istoric încărcat de atâtea necunoscute, în plin război…”.

9. Despre REUNIRE DREPT (singura!) CALE DE SALVARE A LOCUITORILOR RM autorul nici nu amintește. În schimb, pentru a induce ideea cum că reunirea nu ar fi posibilă, a citat scandaloasa declarație antiunionistă din 2016 a fostului ambasador american James Pettit. Dar a trecut peste Rezoluția Senatului Congresului SUA, document principial în care a fost recunoscut dreptul românilor de a se reuni și care nu a fost anulat.

Codrin S. se împotrivește aderării RM la UE și din motivul că moldovenii suntem ortodocși și este în interesul nostru să rămânem în sfera ortodoxiei. Corect. Dar el „uită” să spună că cel mai firesc asta s-ar face prin reunirea cu România. Iar declarând că „În acest moment istoric, principala putere internațională care susține național-suveranismul este Rusia”, el dă univoc de înțeles că pentru a-și păstra ortodoxia românilor de la est de Prut le-ar prii doar rămânerea în a-z lume rusă.

Nu pot să nu menționez, în acest context, că, îndemnându-ne să ținem cont de istorie, C.S., de fapt are în vedere doar istoria Moldovei de Est din perioada „fericirii” ei de anexarea rusească, apoi și de după „eliberarea”sovietică din 1944. Deci, nu și de istoria acestui teritoriu și a părții lui de românime în componența Moldovei istorice și a Bisericii sale Ortodoxe, în esență, una și aceeași la toți românii. Principat care a fost una din cele două formațiuni statale sau unul din cei doi subiecți constituanți ai României. Statul la care românii basarabeni au aderat benevol prin MAREA UNIRE de la 1918, Actul prin care ea s-a realizat nefiind anulat. Statul cu care generațiile actuale avem nu numai tot dreptul identitar-etnic și istoric, dar și datoria sfântă de a ne reuni, întru revenirea noastră la matca din care am fost– încă de două ori, la 940 și 1944 – rupți de către imperiul colonial sovietic. Revenire fără de care moldoveni basarabeni n vor putea supraviețui etnic, adică a români.

10. Despre cât de mult „bine” dorește C.S. românilor din RM vorbește și efortul său de a îndreptăți acțiunile ce urmăresc subminarea actualei guvernări a RM. Nu sunt un susținător necondiționat al guvernării PAS și al președintei Maia Sandu. Am și formulat nu o dată critici în adresa lor. Dar am fost și rămân de părerea că această guvernare e un rău mult mai mic comparativ cu cea a lui Plahotniuc și a lui Dodon, dar, indiscutabil, și cu cea pe care Moscova și coloana ei a 5-a doresc nespus de mult să o instituie în locule guvernării PAS..

Nu se pateu nega că foarte mulți oameni din RM, ajunși în sărăcie cumplită, au nenumărate motive pentru a protesta. Dar să afirmi, așa cum, de fapt, procedează autorul textului comentat aici, că pentru această sărăcie, rezultată în mare parte din politicile guvernărilor precedente, dar și mai mult din toate scumpirile pe care le-a cauzat și le mai cauzează urmările războiului dezlănțuit de Putin (scumpiri care au cuprins foarte multe țări și pe care nimeni nu le-a putut și nu poate opri) – deci să susții clevetirea că pentru toate aceste năpaste de vină ad fi cel mai mult doar guvernarea PAS și Maia Sadu, asta nu e onest.

Căci chiar dacă – printr-o nouă umilire a moldovenilor în fața lui Putin – Maia Sandu și guvernarea PAS ar fi asigurat RM cu gaze mai ieftine, gradul de sărăcie nu ar fi fost cu mult mai mic. Deoarece prețurile au crescut foarte mult pentru orișice omul are nevoie. Pe de altă parte, nu trebuie ignorat că, deocamdată, celor mai vulnerabile categorii de locuitori o parte considerabilă a plății pentru gaz și energia electrică li se compensează. Da, asta se face pe seama pomenilor și a împrumuturilor din exterior. Și ele nu vor putea continua la infinit. Dar, dacă pretindem că suntem onești, trebuie să recunoaștem că, dacă în aceste împrejurări nefaste RM ar fi avut o guvernare din partea coloanei a 5-a a Moscovei, de aceste posibilități pentru susținerea categoriilor vulnerabile de cetățeni nici pomină nu ar fi fost.

 

Închei prin următoarele gânduri pe care vreau să-l spun de mai mult timp. Mi-e nespus de trist când aflu că unii etnici români din Țară îndeamnă să se renunțe la reunirea basarabenilor cu matca românimii din care am fost rupți. Deci, îndeamnă, de fapt, ca România să renunțe la Moldova de Răsărit, un teritoriu care îi aparține, după toate temeiurile de drept. Mi-e foarte trist de la asta, fiindcă astfel la etnicii români din Țară își face tot mai mult loc împăcarea cu gândul că România ar putea să o ducă bine și pierzând definitiv din teritoriile sale, cu tot cu românii de acolo. Ieri – Nordul Bucovinei Ținutul Herța și partea de la mare, azi – Basarabia, iar dacă împăcarea menționată se înrădăcinează, mâine-poimâine românii ar putea accepta și pierderea altor teritorii. Căci primprejur de doritori de a le rupe nu e lipsă…

Nu dea Domnul să se întâmple!

                                                                Nicolae Cojocaru                  8 decembrie 2022

*

Nota redacției – Alt comentariu excelent! Da, după 1990, Ion Iliescu și gașca sa de trădători au întors spatele românilor care veneau de peste Prut cu oferta Unirii, necondiționate, ca în martie 1918. Toți am așteptat gestul mântuitor de la București. La un moment dat au anunțat pe căi neoficiale că se va face primul pas prin adoptarea leului de la București ca bancnotă în locul rublei sovietice! Personal mie mi-a spus la Iași despre această măsură dl Ioan Talpeș, unul dintre ne-înfăptuitorii Unirii!