PUNCTUL 64. Legionarul şi politicianul.

Legionarul şi politicianul – omul partidelor – stau faţă în faţă.

Omul partidelor desfiinţează România. Înaintea lui s-a aşezat cu pieptul său legionarul.

Cînd omul partidelor, politicianul, ţăran sau orăşan, a intrat în partid, prima întrebare care şi-a pus-o a fost: ce voi cîştiga de aici? Ce beneficiu voi trage? De aceea cîştigă politicienii, iar ţara se dărîmă.

Legionarul cînd a intrat în Legiune a zis: „Pentru mine nu vreau nimic“.

Ci s-a întrebat: „Ce pot da, ce jertfă pot face eu pentru ţara mea“.

Legionarul spune: o mie de ani au plătit strămoşii şi au murit cu gîndul la această ţară. O mie de ani am aşteptat-o, am visat-o. Astăzi cînd Dumnezeu ne-a dat-o întreagă, în loc ca să cădem în genunchi în faţa ei, şi să ne închinăm ca la o icoană, noi o furăm, o jupuim.

În faţa ei, legionarul se prezintă nu cu drepturi cetăţeneşti, ci cu sacre datorii.

Ţelul politicianului este de a-şi construi avere; al nostru este de a ne construi o Patrie înflorită şi puternică. Pentru ea vom munci şi vom construi. Pentru ea vom face din fiecare Român un erou, gata de luptă, gata de jertfă, gata de moarte.

PUNCTUL 65. Legionarul şi comunismul.

Legionarul este împotriva comunismului şi va lupta din toate puterile lui, pentru ca oriunde se va afla încuibat acest comunist să fie demascat şi răpus.

Triumful mişcării comuniste în România, ar însemna: desfiinţarea Monarhiei, desfiinţarea Bisericii, desfiinţarea Familiei, desfiinţarea proprietăţii individuale şi desfiinţarea libertăţii.

Înseamnă într-un cuvînt, deposedarea noastră de ceea formează patrimoniul moral al omenirii şi în acelaşi timp deposedarea şi de orice bunuri materiale în favoarea profitorilor din umbră ai comunismului care sunt jidanii.

În această mişcare comunistă se află adunaţi toţi inamicii noştri, care n-au văzut şi nu văd cu ochi buni România Mare.