Diana Șoșoacă sesizează Comisia Europeană acuzând Ucraina de încălcarea gravă a libertății religioase și a drepturilor omului. Românii ortodocși persecutați
PREȘEDINTELE SOS ROMÂNIA, SENATORUL DIANA ȘOȘOACĂ A TRANSMIS SCRISORI PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI COMISIEI EUROPENE PE CARE LE SESIZEAZĂ CU ÎNCĂLCAREA GROSOLANĂ A LIBERTĂȚII RELIGIOASE ȘI A DREPTURILOR OMULUI ÎN UCRAINA FAȚĂ DE ETNICII ROMÂNI DE ACOLO.
Ucraina încalcă grav libertatea religioasă și drepturile minorităților etnice și nu îndeplinește condițiile minime de aderare la Uniunea Europeană
Vă atrag atenţia asupra unei situaţii inacceptabile care are loc în Ucraina, stat care este sprijinit cu banii ţărilor UE, inclusiv cu banii României. În Ucraina, preoţii români sunt arestaţi de forţele de ordine ucrainene, iar credincioşilor ortodocşi de etnie română li se interzic slujbele în limba română şi li se închid bisericile.
Chiar miercuri, pe 8 noiembrie, Comisia Europeană a recomandat Consiliului European să înceapă negocierile de aderare ale Ucrainei la UE, după ce a primit anul trecut statutul de țară candidată.
A doua zi, pe 9 noiembrie, mănăstirea ortodoxă de la Bănceni, Cernăuţi, ce adăposteşte şi îngrijeşte peste 300 de copii săraci, a fost înconjurată şi atacată de către trupele înarmate ale statului ucrainean care au încercat să-i dea afară din mănăstire. Călugărul Mihail Jar, cetăţean român, alături de alţi călugări, şi ei români, au protestat împotriva regimului totalitar instaurat de Volodimir Zelenski, care îi supune de ani de zile la epurare etnică şi religioasă, inclusiv prin atacuri violente, aceştia fiind bătuţi şi arestaţi sistematic. Este de notorietatea internaţională cazul ÎPS Mitropolitul Longhin de la Cernăuţi care este trimis în judecată, hărţuit, ameninţat, încătuşat pentru că îşi manifestă credinţa religioasă, foloseşte limba română la slujbele religioase şi refuză să renunţe la ortodoxie.
Cum se poate demara un asemenea proces de aderare la UE în condiţiile în care Ucraina nu respectă drepturi elementare ale minorităţilor şi atacă în mod oficial libertatea religioasă, interzicând slujbele religioase în limba română şi prigonind preoţii şi credincioşii români din Ucraina?
Veți construi o Uniune Europeană specială pentru Ucraina, unde poate fi interzisă religia, iar slujitorii Bisericii pot fi arestați și condamnați la închisoare pentru credința lor? O Uniune Europeană aparte, în care minoritățile să fie interzise, iar vorbirea propriei limbi să devină infracțiune?
Doamna parlamentar Șoșoacă, este cam unic parlamentar care nu se abține de a rosti adevărul și ceilalți executanți din guvern și parlament se tem că îi ceartă cei din U.E și Israel,SUA că lasă să dea drumul la demascarea minciunilor în acțiuni distrugătoare ale lor. Este tipul de om care cunoscând legislația românească și trădările pupincurițtișor noștrii din guven și parlament, renunță la discursul diplomat care în condițiile româniei de prezent nu ar putea ajuta cu nimic și le spun direct și tranșant ce Vor jidanii în frunte cu Zelinskii, să implice românia la murdăriile făcute la disutrugerea Țării noastre. E rușinos pentru cei din guvern și parlament care au abandonat Apărarea țării și a poporuluii român.
Aceși argați din românia dela conducere au tăcut mâlc când cei dela Budapesta ne râdeau în public și ne făceau primitivi,proști,etc, Îl pensionase pe fostul General care a condus operțiunea armată la răzmerița dela Tg. Mureș.
Asta au făcut președinții noștrii care s-au perindat, s-a supus atacatorilor româniei. Mihai Viteazu la instabul în fața sultanului a avut un comportament de demnitate încât l-a cucerit și pe sultan Unde mai sunt cei care nu mai sunt ?
Acum agentul mason Iohanis, a acuzat poporul român fără să cunoască adevărul cu acuzația invetată de jidani.
A creeat Toate condițiile I.N.S.H.R, de a ne falsifica istoria și dentitatea națională a românilor.
.Fiecare din acești președinți au avut serialul lor specific de trădări, începând dela Iliescu,Constantinescu, Băsescu, Iohanis. iar mulți minștrii au fost de etnie jidani și maghiari. Asta e România condusă de lașitate și trădare.
Uf, Șoșoacă uita ca este Stare de Razboi, Mobilizare si unele drepturi si libertati pot fi restranse sau suspendate!
Ca exemlu: un comandant zonal, poate suspenda intruniri, deplasari in grupuri mai mari de 2-4 persoane, publicatii jurnalistice, deplasarile in anumite directii se fac numai in baza unor Bilete de Deplasare (date de identificarea individului si perioada cand executa deplasarea, cu traseul specificat).
*Totusi, poate are cineva date, … popii (generic vorbind) care sunt urmariti, perkezitionati, tarati prin judecata, pe timp de razboi, fac parte din biserici ce recunosc hegemonia Moscovei sau se subordoneaza Kievului?
Este important de stiut si acestea includ nuante actionale!
Eu inteleg ideea ta de a fi impotriva Rusiei si ca nimic bun nu ne va veni de la ei.
Dar nu este prima data cand Ucraina face asa ceva.
Aici nu e vorba de stare de razboi si de restrangere de drepturi pt ca asta ar trebui sa se intample in general, pt toti locuitorii.
In schimb ei au ceva cu romanii.
Astfel de probleme cu preotii au mai fost si anul trecut.
In 2014 cand a aparut separatismul un E Ucrainei, primii mobilizati au fost romanii.
Nu numai atat, dar in prima faza au vrut sa ii trimita NUMAI pe romani.
Ce face Ucraina se numeste persecutie si pana la urma purificare etnica.
Daca toti trebuie sa intelegem ca apropierea de Rusia nu ne va fi folositoare, la fel si tu trebuie sa vezi ca Ucraina este Rusia.
Fraților, unul dintre avocații care îl apără pe Mitropolitul Longhin Jar de la Bănceni a fost otrăvit, iar altul a fost arestat pentru a executa 4 ani de închisoare. Vineri 17 noiembrie 2023 la ora 10.30 va avea loc urmatorul proces la tribunalul din Herța, iar acuzațiile sunt nefondate. Puneți rugăciune pentru iubitul nostru Mitropolit Longhin! Veniți și voi la procesul de la Herta! Sugerăm să trimiteti aceste informații tuturor, pentru ca să afle cât mai mulți români de opresiunea la care sunt supuși frații noștri din Ucraina! Mai avem timp până la proces să le facem auzită durerea, în toată țara și în toată lumea, pe toate canalele posibile! In acest fel, văzându-se expuși, se vor opri din fărădelegi!
Mai multe detalii puteți afla pe site-ul
La arme
Ajunge văicăreala, Popor Român, la arme
Ajung şi rugăciunea, şi jalbele la Poartă
Nu aştepta pomană din cerul care doarme
Nu ai de-ales, române, tu eşti stăpân pe soartă!
De ce suporţi minciuna şi vorbele deşarte
Când clasa hrăpăreaţă te-a-ngenuncheat cu sila
Ia sapa şi securea şi singur fă-ţi dreptate
Nu te sfii să judeci în public camarila!
Nu te-amăgi cu vorbe oculte din scriptură
Biserica şi popa îţi predică de moarte
Ridică eşafoduri să scapi de impostură
Ea te ţine de veacuri în neguri fără carte.
Cu rugăciuni la ceruri ei zilnic te îmbată
Cu vorbe globaliste, cu-o lume fără ţară
Nu te lăsa sedus de o vorbă idolatră,
Renunţă să te bucuri de viaţa băjenară
La arme, fraţi români cu inima vitează
Amanetând o ţară la hoarde migratoare
Mai toţi parlamentarii te vând şi te tradează
Şi pentru tine casa acum e o-nchisoare!
Când ţara e condusă de hoţi şi haimanale
Când guşti pâinea amară de grâu din altă ţară
Fă-ţi tancuri din tractoare, din seceră pistoale,
Nu vezi că ne vândură şi Roşia Montană?
Cum justiţia e oarbă, vândută pe arginţi
Cu Trupa dezarmată, şi mii de generali
Cu preşedinţi de ţară ce îşi au ieşiţi din minţi
Ne au prădat Visteria haitele de şacali.
La arme, fraţi români să ne-nrolăm sub arme
Din optzecinouă-ncoace suntem o colonie
Ţara-i secătuită, copiii mor în spasme,
Suntem o ţărişoară ţinută în sclavie!
La arme, rupeţi lanţuri, spânzuraţi camarila
Nu aşteptaţi zadarnic pe Dumnezeu cu mila!
Virgil Ciucă
New York,
30 august 2010
11/11/2023
”Dragă copile. A trecut de miezul nopții. Zbor cu sute de kilometri pe oră în întuneric, la mii de metri deasupra Oceanului Atlantic. Călătoresc spre Egipt. Voi merge la granița cu Gaza, la Rafah. Merg acolo din cauza ta” scrie marele jurnalist american Chris Hedges, membru al echipei New York Times care a luat în 2020 premiul Pulitzer pentru relatările despre terorismul mondial. Pe siteul său, The Chris Hedges Report, el a postat recent o scrisoare emoționantă către copiii din Gaza, pe care o reproducem integral.
”Nu ai fost niciodată într-un avion. Voi nu ați părăsit niciodată Gaza. Cunoașteți doar străzile și aleile înghesuite. Casuțele de beton. Cunoașteți doar barierele de securitate și gardurile patrulate de soldați care înconjoară Gaza. Avioanele, pentru tine, sunt terifiante. Avioanele de vânătoare. Elicoptere de atac. Drone. Se învârt deasupra ta. Aruncă rachete și bombe. Explozii asurzitoare. Pământul se cutremură. Clădirile cad. Morți. Țipete. Strigătele înăbușite de ajutor de sub dărâmături. Nu se oprește. Zi și noapte. Prinși sub mormanele de beton zdrobit. Colegii tăi de joacă. Colegii tăi de școală. Vecinii tăi. Dispăruți în câteva secunde. Le vezi fețele cenușii și trupurile șchioape când sunt scoase la suprafață. Eu sunt reporter. E treaba mea să văd asta. Tu ești un copil. Nu ar trebui să vezi asta niciodată. Mirosul de moarte. Cadavre în putrefacție sub beton sfărîmat. Îți ții respirația. Îți acoperi gura cu o cârpă. Mergi mai repede. Cartierul tău a devenit un cimitir. Tot ceea ce era familiar a dispărut. Privești uimit. Te întrebi unde te afli. Îți este frică.
Explozie după explozie. Plângi. Te agăți de mama sau de tatăl tău. Îți acoperi urechile. Vezi lumina albă a rachetei și aștepți explozia. De ce ucid copiii? Ce ai făcut tu? De ce nu te poate proteja nimeni? Vei fi rănit? Îți vei pierde un picioruș sau o mânuță? Vei orbi sau vei ajunge într-un scaun cu rotile? De ce te-ai născut? A fost pentru ceva bun? Sau a fost pentru asta? Vei apuca să crești? Vei fi fericit? Cum va fi fără prietenii tăi? Cine va muri următorul? Mama ta? Tatăl tău? Frații și surorile tale? Cineva pe care îl cunoașteți va fi rănit. În curând. Cineva pe care îl cunoști va muri. În curând. Noaptea stai întins în întuneric pe podeaua rece de ciment. Telefoanele sunt tăiate. Internetul este oprit. Nu știi ce se întâmplă. Apar flash-uri de lumină. Sunt valuri de lumini după explozii. Se aud țipete. Nu se oprește. Când tatăl sau mama ta aleargă pentru mâncare sau apă, tu aștepți. Acel sentiment îngrozitor în stomac. Se vor întoarce? Îi vei vedea din nou? Va urma micuța ta casă? Te vor găsi bombele? Sunt acestea ultimele tale clipe pe pământ?
Bei apă sărată și murdară. Îți face foarte rău. Te doare stomacul. Ți-e foame. Brutăriile sunt distruse. Nu mai există pâine. Mănânci o singură masă pe zi. Paste. Un castravete. În curând asta va părea un festin.
Nu te joci cu mingea de fotbal făcută din zdrențe. Nu zbori cu zmeul tău făcut din ziare vechi.
Ai văzut reporteri străini. Noi purtăm veste antiglonț cu cuvântul PRESS scris pe ele. Avem căști de protecție. Avem camere de luat vederi. Conducem jeep-uri. Apărăm după un atentat cu bombă sau un schimb de focuri. Stăm mult timp la o cafea și vorbim cu adulții. Apoi dispărem. De obicei, nu intervievăm copii. Dar am făcut interviuri când cetele voastre se înghesuiau în jurul nostru. Am râs. Arătând cu degetul. Cerând să vă facem o poză. Am fost bombardat de avioane în Gaza. Am fost bombardat în alte războaie, războaie care au avut loc înainte ca voi să vă nașteți. Și eu am fost foarte, foarte speriat. Încă mai am coșmaruri despre asta. Când văd fotografiile din Gaza, acele războaie îmi revin în minte cu forța tunetului și a fulgerului. Mă gândesc la tine. Noi toți cei care am fost la război urâm războiul cel mai mult din cauza a ceea ce le face copiilor. Am încercat să vă spun povestea. Am încercat să spun lumii că atunci când ești crud cu oamenii, săptămână după săptămână, lună după lună, an după an, deceniu după deceniu, când le refuzi oamenilor libertatea și demnitatea, când îi umilești și îi prinzi într-o închisoare în aer liber, când îi ucizi ca pe niște fiare, ei devin foarte furioși. Le fac și altora ceea ce li s-a făcut lor. Am spus-o de nenumărate ori. Am spus-o timp de șapte ani. Puțini m-au ascultat. Și acum asta… Există jurnaliști palestinieni foarte curajoși. Treizeci și nouă dintre ei au fost uciși de când a început acest bombardament. Ei sunt eroi. La fel sunt și medicii și asistentele din spitalele voastre. La fel sunt și lucrătorii ONU. Optzeci și nouă dintre ei au murit. La fel și șoferii de ambulanță și medicii. La fel și echipele de salvare care ridică cu mâinile lor goale plăcile de beton. La fel și mamele și tații care vă protejează de bombe. Dar noi nu suntem acolo. Nu și de data aceasta. Nu putem intra. Suntem blocați afară. Reporteri din toată lumea se îndreaptă spre punctul de trecere a frontierei de la Rafah. Mergem pentru că nu putem asista la acest masacru fără să facem nimic. Mergem pentru că sute de oameni mor în fiecare zi, inclusiv 160 de copii. Mergem pentru că acest genocid trebuie să înceteze. Mergem pentru că avem copii. Ca și voi. Prețioși. Inocenți. Iubiți. Mergem pentru că vrem ca voi să trăiți. Sper că într-o zi ne vom mai întâlni. Vei fi un adult. Eu voi fi bătrân, deși pentru tine sunt deja foarte bătrân. În visul meu pentru tine te voi găsi liber, în siguranță și fericit. Nimeni nu va mai încerca să te ucidă. Vei zbura în avioane pline de oameni, nu de bombe. Nu vei fi prins într-un lagăr de concentrare. Vei vedea lumea. Vei crește și vei avea copii. Veți deveni bătrâni. Vă veți aminti de această suferință, dar veți ști că aceasta înseamnă că trebuie să-i ajutați pe alții care suferă. Aceasta este speranța mea. Rugăciunea mea. Te-am dezamăgit. Aceasta este vina îngrozitoare pe care o purtăm. Am încercat. Dar nu am încercat suficient de mult. Vom merge la Rafah. Mulți dintre noi. Reporterii. Vom sta în fața graniței cu Gaza în semn de protest. Vom scrie și vom filma. Iată ce vom face. Nu este mult. Dar este ceva. Vom spune iar și iar povestea voastră. Poate că va fi suficient pentru a vă câștiga dreptul de a vi se cere iertare.”(Traducere Bogdan Tiberiu Iacob) https://inpolitics.ro/laureat-pulitzer-scrisoare-catre-copiii-din-gaza_1860080376.html