Serviciile de informații pentru securitate și dezordinea universală
– text preluat de pe GÂNDEȘTE.ORG –
Motto: “Periculoasa, dar relativ stabila si previzibila ordine bipolara a fost inlocuitade o explozie de aspiratii si resentimente natonaliste si religioase, mult timp reprimate” [Ward Pitfield D. Elcock, fost director al Serviciului Canadian de Informatii si Securitate]
Dezordinea la scara internationala este amenintarea majora si iminenta la adresa existentei vietii omului si a intregului ecosistem al planetei. Omenirea a ajuns in stadiul in care dezvoltarea, progresul si tintele acestora sunt subordonate fetisului a doua concepte economice fundamentale devenite perimate si care falimenteaza natura: profitul si P.I.B.-ul. Acesta este mesajul pe care Anders Wijkman si Johan Rockstrom il transmit prin sinteza a numeroase cercetari, reunite in volumul „Falimentarea naturii. Negarea limitelor planetei” [1] .
Lumea in care traim exclude jumatate din populatia planetei nevoita sa-si duca existenta cu sub 1,5 euro pe zi de la binefacerile globalizarii. Un milliard de oameni sufera permanent de foame, iar un alt milliard si jumatate duc lipsa apei potabile. Un numar si mai mare de oameni nu au constiinta valorilor si viziunea necesare pentru a putea fi parte a “satului global”, deoarece cred ca diferentele dintre ei , religioase, politice, entice sau tribale sunt mai importante decat caracterisica noastra comuna, umanitatea.
In numele adevarului lor, spunea Bill Clinton, asemenea oameni folosesc interdependentele globale pentru a-si impune diferentele, chiar daca pentru aceasta este nevoie de dictatori sau tirani, de teroristi sau de arme de distrugere in masa.[2]
Propagandistii noii ordini international afrma ca in “satul global” , cel al viitorului comun, in care responsabilitatile vor fi de toti impartasite, va exista un nivel comun de bunastare si, mai importantdecat toate, valori commune, ceea ce va face diferentele interesante .
Serviciile de informatii pentru securitate nu sunt si nici nu au dreptul sa devina propagandistii unui punct de vedere sau altul. Concepute fiind ca, in numele securitatii nationale a statelor si viitorului comun al acestora, sa scruteze si sa inlature necunoscutele din orizonturile spre care indreapta omenirea, aceste servicii sunt, cel mai adesea, mesagerii vestilor pe care nu le asteptam.
Scaderea importantei granitelor politice si sporirea rolului societatilor transnationale, care devin , astfel, principalii actori ai globalizarii, face ca mediul international de afaceri sa devina tot mai concurential, iar tarile in tranzitie sa fie obligate la satisfacerea unor exigente economice pentru care nu au resursele necesare.
Societatile transnationale dispun peste guvernele lumii relocalizarea productiei si transferul tehnologiilor, modificand substantial pietele fortei de munca, gradul de ocupare a populatiilor, interesul pentru dezvoltarea infrastructurilor, in timp ce statelor nu le mai raman decat prea putine parghii pentru a-si putea indeplini indatoririle fata de cetateni.
In 1913, industriasul german Walter Rathenau recunostea : “300 de oameni, care se cunosc intre ei personal, conduc destinele Europei si isi aleg succesorii”.
In prezent, circa 200 de societati comerciale sunt mai puternice decat 150 de tari la un loc. Aceste societati sunt preponderente in 6-7 state al caror scutier este N.A.T.O.
Politicile companiilor transnationale inchid sute de mii de locuri de munca, situatie care poate radcaliza miscarile sociale, tinand seama si de faptul ca datoriile familiilor cresc exponential anual de trei ori mai mult decat P.I.B.-ul mondial.
Mondializarea produce un impact puternic atat in domeniul economic, cat si in cel ideologic si militar.
Domeniul economic este condus de Fondul Monetar International, Banca Mondiala si Organizatia Mondiala a Comertului. In numele cultului profitului, aceasta troica a general hiperfalimente frauduloase, crize monetare, prabusiri economice ale unor tari, numeroase dezastre ecologice.
Mondializarea ideologica, sustin analistii fenomenului, este resimtita ca un “front clandestin silentios si invizibil “ al carui scop este sa convinga lumea, bazandu-se pe forta informatiei manipulate, “de fericirea universala a globalizarii”. Si Immanuel Kant ne-a vorbit, acum 150 de ani, de ”fericire” si “pace eterna”, dar ne-a indemnat sa le gasim in noi, ca rod al descoperirii “Eului”.
In ceea ce priveste domeniul militar, noua abordare a acestuia vizeza sustinerea mondializarii cu un aparat de securitate global. Initial, N.A.T.O. trebuia sa-si asume acest rol, dar rezervele unora dintre membrii organizatiei au rezervat S.U.A. misiunea securitatii globale, urmand ca aliatii sa aprecieze fiecare masura propriei particpari.
Rezultanta acestor tendinte se estimeaza a fi “slabirea statelor nationale si o noua geografie in care granitele urmeaza sa fie inlocuite prin retelele interdependentei sau ale marginalizarii” [3]
Viitorul statului este amenintat si de neoliberalism, pe care profesorul Dany-Robert Dufour ne propune sa-l intelegem drept “un program dedistrugere a structurilor colective” si de promovare a unei noi ordini, bazate pe cultul “individului singur, dar liber”.[4]
Globalizarea impune si un nou limbaj : “mondializare si flexibilitate”, “guvernare” si “folosirea fortei de munca”, “underclass” si ”excludere”,”noua economie” si “toleranta zero”,”comunitarism” si “multiculturalism”, “postmodernism”si “fragmentare”, “identitate”, “etnicitate”, “minoritate” s.a.
Din dictionarul noului limbaj lipsesc, insa, cuvinte precum “capitalism”, “exploatare”, “dominatie”,”inechitate”, toate revocate sub pretextul unei presupuse invechiri.[5]
Autorii citati mai releva ca noua “Vulgata planetara” se sprijina pe o serie de opozitii si echivalente: “dezangajarea economica a statului si intarirea componentelor sale politienesti si penale”, “dereglementarea fluxurilor financiare” si “liberalzarea pietei muncii”, “reducerea protectiei sociale” si “responsabilitatea individuala”. Intr-o asemenea opozitie, statul si piata devin factori de presiune asupra individului.
Factorii care ameninta statul, sunt un pericol real si pentru democratie.
Evaluarile din 13 state europene si Japonia a relevant eroziunea loialitatii publice si piederea etichetei ieologice a partidelor. Banii si televiziunile servesc mai bine accederii la putere, decat partidele de masa.
De o vreme, strucurile statale se transforma sau se prabusesc sub povara unor cerinte contradictorii, asupra carora le lipsesc averismentele de securitate.
Situatia este simptomatica pentru statele din lumea a doua si a treia, care nu au ajuns a se forma ca state nationale moderne.
Urmarea este decaderea structurilor statale si disparitia monopolului de forta detinut de stat, cu consecinte periculoase si pentru vecini si comunitatea statala in ansamblul sau.
Un alt simptom al suprasolicitarii statului il constitue pervertirea structurilor statale, prin aparitia unor regimuri care nu urmaresc decat mentinerea la putere si prosperitatea economica a liderilor.
In fata acestor realitati, Hanns W Maull enunta strategiile posibile de salvare pe care statele le au la indemana : retragerea, cooperarea, unificarea cu alte state.
In prezent, pentru a treia oara in istoria contemporana, S.U.A. isi revendica vocatia instaurarii unei noi ordini mondiale. In prezent pare a fi mai aproape ca oricand de realizarea telului, chiar daca unele dintre mijloacele utilizate par a fi imprumutate din arsenalul celor care, mai bine de o jumatate de secol, au comunizat o parte de lume , sub forma “sistemlui mondial socialist”.
Autorul american si analistul politic William Pfaff, spune ca : ”[…] nu exista nici un dubiu asupra faptului ca Statele Unite ale Americii sunt primul stat protomondial, care dispun de capacitatea de a prelua conducerea unei versiuni mondiale a imperiului universal, un imperiu aparut spontan si a carui membri se supun de buna voie autoritatii sale”.
Ignacio Ramonet, autorul “Geopoliticii haosului” si editorialist la “Le monde diplomatique”, vede partea tragica a realitatii exprimate pe Pfaff, in sensul ca vremea drepturilor omului a trecut, iar opozantii si disidentii ordinii anuntate vor fi combatuti economic, politic si militar. Nu-i lipsesc nici argumentele, in acest sens.[6]
Putem sa nu ne intrebam: “Ce va insemna si care ar putea fi consecintele globalizarii asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ?”, “Globalizarea va atenua si inlatuara sau, dimpotriva, accentua amenintarile la adresa acestora ? “Cine va fi garantul drepturilor si libertatilor fundamentale in statul global”?
De ce este nevoie de identificarea acestor noi probleme ?
Fiindca, in opinia noastra, in ecuatia binomica a securitatii principala poblema este echilibrarea permanenta a relatiei dintre stat si cetatean, prin asigurarea, de catre primul, in virtutea clauzelor “contractului social” a conditiilor si egalitatii de sanse necesare“propasirii materiale si spiritual”a celui de-al doilea, “garantandu-i drepturile si libertatile” .
Prosperitatea materiala si spiriuala sunt cerinte fundamenale de securitate, consacrate in cazul nostru de pricipiile Constitutiei si juramantul Presedintelui Romaniei . Cine va garanta intr-o societate globalizata aceste cerinte de securitate ?
Ce transformari se vor produce in viitor in continutul valorilor si atributelor fundamentale de securitate ale statelor nationale ?
Potrivit unui studiu al profesorului Hanns W. Maull la Universitatea din Trier, principalele evolutii si tendinte de dezvoltare, cu care se vor confrunta inevitabil si politicile de securitate, sunt :revolutia demografica, inceputa in urma cu 150 de ani si l carei apogeueste asteptat la jumatatea secolului; consolidarea retelelor economiei unificate care vor atrage in plasa lor tot mai densa si mai extinsa economiile, societatile si culturile nationale, in cadrul unor relatii de interschimbabilitate cu o marja tot mai stransa; mondializarea stiintei, a fluxurilor comerciale si financiare; globalizarea mass- media,a turismului si miscarilor de migratie; frictiunile dintre culturi si problemele globale; suprasolicitarea mediului; internationalizarea crimninalitatii.[7]
Toate statele sunt declarativ interesate, in cel mai inalt grad, de securitatea lor nationala, in care scop aloca resurse finaciare considerabile, practica spionajul global si creaza sisteme contrainformative sofistificate pentru protectia deciziilor strategice, apararea impotriva spionajului si a altor forme de subversiune.
In ultimele decenii, accelerat in ultimii ani, lumea s-a schimbat revolutionar. Intotdeauna, transformarile radicale induc si procese cu o accentuata tendinta de autonomizare si institutionalizare in sine, care se contrapun rolului statelor, ca actori traditionali ai vietii internationale si tind sa se substitue, pana la eliminare, deciziilor guvernelor nationale. In spatele acestor procese , exprimate prin globalizare si informationalizare sunt, totusi , niste oameni si interesele lor. Cine sunt ei si incotro vor sa duca lumea ?
Dacă in secolul trecut statele puteau fi considerate actorii reali ai sistemului internaţional, in prezent ar fi nerealist să fie ignoraţi numerosi alti actori, care nu sunt doar organizaţiile interguvernamentale dar şi ONG-urile, întreprinderile transnaţionale, cluburi de reflexie sau grupuri de presiune.
Într-un context caracterizat de numeroşi factori de risc, este previzionată, pe de o parte, multiplicarea entităţilor statale, circa 300 până în 2050, iar pe de altă parte, statul, singura şi cea mai importantă formă de organizare politică, economicăşi de securitate, se va confrunta cu o serie de provocări în ceea ce priveşte rolul său efectiv de guvernare.
Carateristicile transfrontaliere ale proceselor globalizante , in absenta unor mecanisme suprastatale adecvate de planificare, control si reglare, imprima lumii directii aleatorii, gresite si periculoase.
Grija pentru decaderea rolului Organizatiei Natiunilor Unite, concomitent cu eforturile obstinante de a-i contrapune regionalizarile economice cu liant ideologic spiritual si identitar, au nascut nu numai noi rivalitati si competitii, ci au trasat noi si periculoase frontiere ale confruntarii.
Lumea pare a se afla in stadiul in care, statul inainte de disparitie, transfera unele din atributiile sale viitoarelor structuri globale.
Secolul de care ne-am despartit a fost pus sub eticheta “cel mai violent din istorie”. Probabil ca secventa temporala unitara din istoria erei crestine, fara a depasi violenta cumulata ca sursa de energie a istoriei universale.
Secolul in care ne aflam a debutat , chiar din primul sau an, cu o revenire consternanta , la scara planetara, a violentei in forme apocaliptice , avand ca tinta inegalabila superputere mondiala, castigatoarea de necontestat a Razboiului Rece.
In replica, Statele Unite ale Americii , sub deziva “Cine nu este cu noi este impotriva noastra”, a impus mobilizarea celei mai largi coalitii internationale intr-un razboi cu inamic nevazut, fara armate si pozitii de lupta. Un astfel de inamic este pretutindeni si permanent.
Concluzia impune problematizarea situatiei. Cum , de unde a aparut si ce urmareste acest inamic ? Ce raspunsuri dau fiecare dintre parti, ce spun analizele stiintifice prezumate obiective , ce spun, dar si ce atitudine adopta serviciile de informatii pentru securitatea natiunilor, toate, de jure, membre egale ale comunitatii mondiale ?
O data de calendar, 11 septembrie 2001, a fost invocata drept borna de hotar in istoria lumii , cu consecinte prelungite si in cel de al doilea deceniu de la evenimente.
A trecut, totusi, destula vreme ca sa putem avea parte si de judecati lucide si de alte adevaruri, caci este o axioma ca cea mare parte din informatiile oficiale ale unui moment dat, supuse judecatii posteritatii reflecta o alta realitate.
Lui Andre Malraux i-a fost atribuit aforismul : “Secolul XXI va fi religios sau nu va exista deloc “. Unii spun ca au fost de fata cand Malraux a emis sentinta, altii spun ca suntem in fata unui text apocrif. Adica fals. In realitate, Malraux nu ar fi spus “religios”, ci “mistic”, ceea ce este cu totul altceva , in sensul ca daca omenirea nu-si va regasi elanul inceputului inteligentei pe pamant, va ramane fara gandire.
Mileniul al treilea a inceput cu evenimente care au scos ostenativ in evidenta linia de demarcatie dintre marile religii monoteiste si mai putina gandire din partea principalilor actori implicati.
Natura violenta a competitiei pentru acumularea de bogatii si suprematie mondiala nu s-a schimbat. Ea a fost disimulata, cand intr-o continua lupta pentru supravietuire, cand in cooperare si coexistenta pasnica internationala, cand intr-o noua ordine mondiala, cea a societatii informationale globalizate. Au alternat doar diferitele fatete ale violentei, gestiunea formelor, mijloacelor si metodelor de administrare. S-au mai schimbat, dar nu semnificativ, actorii si aliantele. Transformari radicale, neindoielnic au avut loc in natura insasi a noilor razboaie.
Anticipand evenimentele, serviciile de informatii pentru securitate isi pregatesc capacitatile de reactie
Comunitatea informativa a Statelor Unite ale Americii cunoaste , de la inceputul noului secol, o ampla si prounda reforma conceptuala si structural-organizatorica. Filosofia acestei reforme este una cat se poate de pragmatica si, in acelasi timp, specifica exceptionalismului american : “Ceea ce investeste astazi natiunea noastra in dezvoltarea surselor, in noile metode de culegere a informatiilor, in angajarea noilor analisti si in instruirea lor poate reprezenta maine diferenta dintre succes si dezastru, inbtre viata si moarte, nu numai pentru cei implicati in activitati informative, ci pentru intreaga natiune”[8]
A investi in serviciile de informatii, inseamna a sti sa alegi intre viata si moarte. Aceasta afirmatie, atentie, a fost facuta nu la apogeul Razboiului Rece, ci la un deceniu dupa si cu doi ani inaintea atentatelor de la 11 septembrie 2001.
Dezvoltarile capacitatilor informative secrete ale S.U.A. vizeaza cu preponderenta pregatirea operatiunilor militare la scara globala. Noua configuratie a sistemului informativ militar dubleaza ansamblul comunitatii de informatii a S.U. A.
Potrivit oficialilor americani, Pentagonul va trimite sute de noi spioni înîntreaga lume, ca parte a unui plan ambiţios de a crea o reţea de spionaj capabilăsă rivalizeze ca mărime cu cea a CIA. Proiectul are ca obiectiv transformarea Agenţiei de Informaţii a Departamentului Apărării – DIA într-un serviciu axat pe ameninţările emergente, care săîşi armonizeze într-o mai mare măsurăactivitatea cu cea a CIA şi a unităţilor militare de comando.[9]
Oficialii americani au precizat căprintre priorităţile D.I.A. se numărăgrupările militante islamiste din Africa, transferurile de arme derulate de Coreea de Nord şi Iran, precum şi modernizarea militarăa Chinei.
Mai aproape de noi, Franta vine si ea sa confirme ca:”Ignorand istoria serviciilor serviciilor speciale (…) nimeni nu poate tinde spre eficienta”(11) In cazul Frantei, recursul la istorie nu este intamplator, deoarece invatamintele acesteia au fost de mai multe ori ignorate, iar Franta a avut numai de pierdut.
Razboiul din Golf a determinat Franta, incepand cu anii’90 sa-si dezvolte sistemul informativ secret , deoarece a identificat in noul mediu international de securitate mai multe oportunitati, de la care nu se voia exclusa.
Argumentele franceze pentru o comunitate de informatii mai performanta, dupa Razboiul Rece, au fost in principal: necesitatea de a cunoaste tot ceea ce inafara granitelor poate ameninta economia si securitatea Frantei si vointa Frantei de a interveni, in cadrul Natiunilor Unite, chiar si a Europei, pentru a se impune respectatrea, chiar pe calea armelor, a demnitatii omului sau pentru a riposta intentiilor instigatorilor la razboi.
Cele doua directii de actiune ale comunitatii informative franceze sustin , pe mai departe, conceptia spionajului strategic (total), fara vreo discriminare ori omisiune de tinte si spatii geografice , pun economia pe prim planul intereselor de securitate si, exprima vocatia Frantei de lider mondial, afirmand, asemenea Statelor Unite ale Americii, ca isi pune sistemul informativ secret in slujba impunerii, la nevoie, cu forta, a respectarii drepturilor omului sau a pacii, fiind dispusa sa riposteze chiar si numai intentiilor instigatorilor la razboi.
Noul organism de spionaj militar al Frantei include mai multe structuri corespondente la dezvoltarile fara precedent ale comunitatii informatiilor militare americane.
Concomitent, au fost infiintate cinci structuri speciale de combatere a criminalitatii in domeniile : tehnologiei informatiei si comunicatiilor, afacerilor cu armament, informatii si anchete vamale, afaceri strategice si prevenirii coruptiei.
Culegerea informatiilor din comunicatii, potrivit Registrului de interceptari al Serviciului de Securitate si Ordine Publica , indica un numar de 100.000 de persoane a caror convorbiri sau corespondenta au fost controlate. Retine atentia si faptul ca peste 80 la suta din personalul serviciului mentionat isi desfasoara activitatea sub acoperire in medii inchise, inclusiv reuniuni sindicale, politice ori religioase.
Regatul Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord a amendat legile serviciilor din 1989, de altfel primele din istoria seculara a acestora, a emis o lege speciala pentru informatiile externe si a scos la lumina ( prin legalizare ori constituire de facto ) noi structuri de informatii, precum si un mecanism complex de integrare si coordonare a acestora. Nu mai putin de sapte organisme de coordonare si control .
Recent au devenit cunoscute planurile Guvernului britanic de a monitoriza activitatea pe Internet a tuturor cetăţenilor şi telefoanelor mobile, iar Universitatea Cambridge este pe cale sa devina din nou, ccea ce a mai fost in istoria ei pentru sistemul britanicde spionaj.
Reforma uriasului aparat informativ secret mostenit de Federatia Rusa a fost o elocventa si maiastra miscare de pastrare a fortei si traditiilor structurii predecesoare.
Descentralizarea aparenta a fost complinita de o foarte stransa coordonare prezidentiala, iar veterani ai serviciilor au primit posturi cheie in administratie, cei mai norocosi fiind distribuiti in roluri importante de capitalisti autohtoni, ori de export.
In ce priveste Republica Federala Germania, trebuie observata aparitia, dupa modelul american, a noilor servicii de informatii militare ale armelor, dar despre care nu s-au oferit, inca, suficiente date.
In flancul de sud-est, in ultimii doi ani (2011-2012 ) este observata o efervescenta a serviciilor de informatii ale Turciei, pe fondul evenimentelor regionale, dar si al anihilarii mai multor conspiratii ale unor generali si ofiteri superiori , ccea a impus si o tot mai evidenta afirmare a suprematiei a Organizatiei Nationale pentru Informatii ( M.I.T.) in raport cu serviciile militare si ale politiei.
In alte imprejurari , cand se incheiau marile confruntarimondiale, rolul serviciilor de informatii pentru securitate era considerabil diminuat. Dupa incheierea Razboiului Rece, pentru prima oara in istorie serviciile de informatii pentru securitate nu numai ca nu si-au diminuat activitatea, ci, dimpotriva s-au pregatit pentru roluri si misiuni la scara planetara. Nu este suficient sa vedem acest lucru. Trebuie sa stim si de ce, fiindca planeta are si asa destule alte carteluri transnationale, unele de factura criminala, care se comporta ca niste guverne mondiale nevazute. Nici una dintre comunitatile de informatii secrete mentionate nu s-au reorganizat si intarit in scopuri statice defensive, ci pentru razboaie aeropurtate in oricare zona a globului si, de asemenea, pentru suprematie in spatiul circumterestru.
Serviciile secrete actori ai relatiilor internationale
Pentru prima data in istorie, in februarie 2003, seful unui serviciu de informatii, la momentul dat si directorul Comunitatii Informative a Statelor unite ale Americii, a participat la lucrarile Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite, in calitate de membru al delegatiei oficiale condusr de presedintele George W. Bush. Scopul prezentei neobisnunite era prezentarea unui dosar care sa sustina interventia militara in Irak.
Anterior agentiile de spionaj americane au fost acuzate de interceptarea comunicatiilor unor membri ai Consiliului de Securitate, chiar in speta respectiva.
Cu trei ani mai inainte, aliati europeni ai S.U.A. au anchetat scandalul “Echelon”al interceptarii comunicatiilor guvernelor occidentale nesigure, intre care nu putea lipsi cele ale Frantei, Italiei, Spaniei, Portugaliei, Greciei, ale unor tari nordice…
In aceeasi perioada, “Institutul pentru Informatii si Operatiuni Speciale”cu acronimul MOSSAD a pus pe masa guvernului de la Ankara dosarul cu concluziile interceptarilor de la Comisia Europeana, pentru a sti cum sa-si sustina candidatura la Uniunea Europeana.
Motivul pentru care intre serviciile secrete si clasa politica au intervenit relatii mult mai deschise este exprimat de George J. Tenet in termenii:“Serviciile de informatii ale S.U.A, transmmit liderilor nationali discernamatul si flexibilitatea de care au nevoie pentru a fructifica oportunitatile de care dispunem (…)Noi largim gama optiunilor factorilor de decizie si ii ajutam sa solutioneze dilemele dificile cu care se confrunta” [10]
De la Pearl Harbour la Operatiunea “Gemenii”
Ziua de 1martie 2003, cand si-a inceput oficial activitatea nou creatul Departament de Securitate Interna , a fost declarata de presedintele George W. Bush drept istorica pentru Guvern si Statele Unite ale Americii. Ce s-a intamplat, de fapt, in ziua respectiva ? Peste 20 de agentii federale , cu cca. 170.000 de angajati, au creat un sistem integrat de securitate “mult mai unit, eficient si organizat pentru a se putea raspunde amenintarilor teroriste “.[11]
Pentru ca ziua de 1 martie 2003 sa devina istorica, a fost nevoie de repetarea experientei Pearl Harbour-ului in varianta Operatiunii “Gemenii”. Dupa cum vom vedea, intre cele doua evenimente exista similitudini , unele de sablon.
Despre ambele surprize strategice s-a spus ca au reprezentat cele mai mari esecuri, fiecare in secolul sau, din istoria culegerii de informatii.
Dupa patru decenii, despre atacul japonez de la Pearl Harbour avea sa se spuna :”Japonezii au distrus mult armament greu invechit. Intr-un fel, ei ne-au facut un serviciu”. [12]
Istoria a contrazis esecul sistemului informativ american in cazul atacului din 7 decembrie 1941 asupra bazei navale americane de la Pearl Harbour.
Ernest Hemingway, in calitate de colaborator al Serviciului de Informatii Navale a indeplinit o misiume informativa in Extremul Orient, pentru evaluarea intentiilor Japoniei. Daca Richard Sorge a transmis lui Stalin ca Japonia nu va ataca Uniunea Sovietica in Extremul Orient, in schimb, Hemingway a transmis la Washington ca Japonia va ataca S.U.A. , fiind decorat cu Steaua de bronz pentru merite nespecificate.
Anchete paralele independente contrazic esecul sistemului informativ american in cazul Operatiunii “Gemenii”, dar confirma probleme in sistemul deciziilor politice.
Agentii de teren ai F.B.I. au colectat si raportat suficiente informatii care impunea concluzia realitatii si iminentei unui eveniment de natura celui consumat la 11 septembrie 2001.
Ceea ce pune,deja, probleme de alta natura tine de atitudinea autoritatilor sub mandatul presedintelui anterior. In decembrie 2000, oficiali ai F.B.I. au impiedicat anchetarea unui terorist , francez marocan, care era intre cei care au actionat in septembrie 2001 si a fost inculpat pentru complot in vederea organizarii de acte teroriste in Statele Unite.
Lantul slabiciunilor, daca au fost cu adevarat slabiciuni, nu se incheie cu aceste detalii ale erorilor operationale. Inalti oficiali americani, inclusiv din administratia democrata sunt aratati ca nu s-au ocupat de gestionarea amenintarilor asupra carora au fost avertizati.
Catre finalul mandatului presedintelului Clinton, consilierul acestuia pentru securitate nationala, Sandy Berger, devenise extrem de preocupat de temerile unui atac asupra S.U.A.
George W. Bush , in campania sa electorala, avea si el asemenea premonitii. In fine, odata instalat la Casa Alba, pe 26 ianuarie 2001, primeste primul raport care arata ca autoritatile credeau ca au dovezi clare privind implicarea ”Al- Qaeda”in atentatele anterioare.
Un dosar al strategiei de lupta impotriva retelei teroriste “Al-Qaeda” avea sa treaca prin verigile birocratiei si sa tot fie amanat “din lipsa de timp”. Ultimele nivele de temporizare au fost la Departamentul de Stat si de aici catre presedinte. Secretarul de stat, Condolenzza Rice nu a avut timp, vreo doua luni. Presedintele Bush a primit documentul, pe data de 10 septembrie 2001, dar ca o ironie suprema, nici el nu avut timp sa-l semneze. Si daca avea ? !
Dupa 7 decembrie 1941, natiunea americana a fost convinsa ca trebuie sa intre in razboi, iar presedintele Roosevelt i-a dat adverasului sau politic, altminteri un bun prieten al sau, William Donovan intreaga putere necesara edificarii sistemului informativ national, sub denumirea de Oficiul Serviciilor Strategice. Oficiul integra un numar de opt agentii guvernamental
Ca intr-o repetitie a istoriei, dupa sase decenii, tot in urma unei “surprize strategice”, Operatiunea “Gemenii”, un alt presedinte al S.U.A., a dat tot unui prieten al sau, Tom Ridge, raspunderea colosala a salvarii Americii de terorism, numindu-l la conducerea “Departamentului Securitatii Patriei”. Cu acest prilej s-a spus: ”Am creat acest Departament al Cabinetului in timp de razboi. Fiecare persoana din cadrul Departamentului Securitatii Patriei joaca un rol important in castigarea primului razboi din secolul XXI”.[13]
Directiva de actiune a Departamentului Securitatii Patriei a fost rezumata de G.W. Bush in : “Am pornit la vanatoare!”
Directiva de actiune a S.O.E., data de Churchill in 1941 era de trei cuvinte :”Dati foc Europei !”
Ce a insemnat si ce consecinte a produs ordinul de misiune dat de Churchill stiu doar cei ce s-au ocupat de cercetarea istorica obiectiva a faptelor de arme ale S.O.E.
Ce a insemnat vanatoarea lui Bush a cam inceput sa se afle. Inainte ca Bush sa-si fi incheiat chiar primul mandat , directorul C.I.A. , George Tenet l-a parasit deziluzionat, in vara anului 2004, iar la cateva luni dupa inceperea celui de al doilea mandat, in aprilie 2005 , motive de onoare si demnitate l-au determinat si pe secretarul de stat Colin Powell sa se retraga. Ambii au fost folositi in furnizarea argumentelor de invadare a Irakului. Si unul si altul au realizat erorile pe care le-au acceptat sa le prezinte lumii ca motive rezonabile ale unui “casus belli”.
Poate ca altfel puteau fi intelese lucrurile, daca presedintele Bush nu recurgea la minciuna, declarand ca America nu are interese economice in Irak, ca doreste doar dezarmarea acestei tari si inlaturarea lui Saddam Hussein. Mai mult, Consiliul de Securitate al O.N.U. a fost somat sa actioneze solidar, ca altfel va deveni de neluat in seama.
Noile razboaie si revolutii “democratice” – operatiuni acoperite ale noului imperialism si recolonizarii
Portavocea adevarului acestui enunt a fost, cu anticipatie, Henry Kissinger, cand a spus:”Lucrurile sunt destul de simple: democratiile industrializate nu pot ingadui ca accesul la petrolul din Golful Persic sa le fie refuzat sau ca zona sa fie dominata de o tara sau de un grup de tari ostile fata de bunastarea lor.”[14]
Precizarea lui Kissinger pune intr-o alta lumina si Razboiul Golfului din 1991, a carui miza a fost crearea capetelor de pod americane din Kuweit si Arabia Saudita, in vederea expansiunii ulterioare in Irak , cu urmatoarea tinta Iranul.
Pana la un moment dat Iranul era axul politicii americane de securitate din Golful Persic. Inlaturarea sahinsahului Reza Pawlahi Ariamer si instaturarea regimului teocratic fundamentalist a fost unul dintre esecurile rasunatoare ale C.I.A.
Dupa ce Iranul s-a transformat intr-o amenintare, noua axa de securitate a S.U.A in zona a devenit Irakul, sustinut in razboiul impotriva Iranului. Defectiunea lui Sadam Hussein din tabara americana, dupa cca. 30 de ani de cochetarie cu C.I.A. a fost un alt esec. Intr-un fel, marea coalitie antiterorista si invadarea Irakului, s-ar putea sa consemneze vreun istoric malitios, nu a fost decat o vanatoare, o potera la care au subscris peste 90 de state , pentru a pedepsi tradarea unui fost agent de rang inalt al C.I.A.
Concluzia care se impune este ca asa zisul esecul sistematic al sistemului informativ secret al S.U.A. in evaluarea problemelor Orientului Mijlociu a condus la stari de criza, pe care cei doi presedinti texani [tatal si fiul], strans legati de cartelul american al petrolului, le-au apreciat ca nu pot fi solutionate fara razboi. Orice razboi, pana sa instituie ordinea invingatorului, creaza si lasa in urma sa multa dezordine. Intr-o lume a interdependentelor, comunicarea fara frontiere face ca dezordinea sa se universalizeze.
Razboaiele din Golf precedente ale “primaverii arabe”
Profeticul Henry Kissinger a vazut in razboaiele din zona Golfului Persic inceputul unei noi ordini internationale.
Scepticul Josua Muravichik, expert al Institutului S.U.A. pentru politici publice, vine si avertizeaza , ca intrat intr-un rol, ca lumea araba nu este democratica, deci despre ce noua ordine mondiala ar putea fi vorba ?! Si continua: “(…)din Maroc pana in Golful Persic, guvernele nu sunt nici legitime, nici democratice. Altfel spus, nu-si gasesc locul in secolul XXI (…)” [15]
Dupa un deceniu, fata unei insemnate parti a lumii arabe s-a schimbat. In numai cateva luni , revoltele au cuprins Tunisia, Egiptul , Libia, Siria, Yemenul si Bahreimul. In primele trei tari, longevivii conducatori autoritari au fost inlaturati.
In cazul Libiei a fost nevoie si de o operatiune militara aeriana a N.A.T.O. In calitate de prima tara europeana implicata in inlaturarea lui Gadhafi, Franta si-a adjudecat 35 la suta din petrolul libian.
In nici una din tarile cuprise de revoltele “primaverii arabe”, “vox populi”nu a revendicat democratia, ci hrana, imbracaminte si un acoperis.
Noii conducatori, adusi pe valurile revoltelor declansate informational, nu au vreo vocatie democratica, fiindca in lumea araba nu exista o elita capabila sa inteleaga imperativele conceptuale si aplicative ale democratiei. Lumea araba nu are memoria democratiei, ci doar experienta familiilor, triburilor, clanurilor, partidelor unice, a liderului paternalist investit cu atribute cvasi-divine, a confesiunilor sau sectelor domnitoare sustinute de institutiile unui stat concentrationar si politienesc.[16]
In universul “primaverii arabe “este riscant a vorbi despre existenta unei elite politice beneficiara a unei culturi serioase a ideilor democratice. In lumea araba vor putea functiona guverne si institutii tehocrate perfecte, dar aceasta nu va produce si lideri politici imuni la cultul maladiv al personalitatii si la conceptul de “putere pe viata”.
Cei care au pus in miscare roata istoriei in lumea araba vor constata eroarea savarsita numai cand nu se va mai putea iesi din impasul creat de razboiul dintre cele trei alternative democratice : “democratia preambalata occidental”,“democratia islamica iraniana” si “democratia urnelor supusa dreptului canonic islamic a Fratilor Musulmani”.[17]
Comunicare la Conferința Internațională POLITICĂ. DIPLOMAȚIE. CULTURĂ
Craiova, 10-13 aprilie 2013
Note
1] Anders Wijkman & Johan Rockstrom„Falimentarea naturii. Negarea limitelor planetei” , Compania, Bucuresti, 2013
[2] Bill Clinton , Discurs la Conferinta Partidului Laburist, Winter Gardens Blackpool, 02 oct .2002 [ Conferinta, Clinton, Bill, Arkansas C.L.P. ]
[3]Hanns W. Maull, ’Care este viitorul statului national”, in revista “Deutschland” , Apud Lumea Magazin,nr.4/2000 ]
[4] Dany-Robert Dufour, Noua conditie umana. Spaimele individului-subiect.
[5] Pierre Bourdieu & Lod’c Wacquant, “Noul limbaj global”, “Le monde diplomatique”
[6] Ignacio Ramonet, Brutalitatea mondializarii, “Le monde diplomatique”
[7] Hanns W. Maull, op.cit [9] George Tenet, Discurs la Georgetown University, 18 oct. 1999
[8] Greg Miller. “Agenţia de Informaţii a Departamentului Apărării din SUA va trimite sute de noi spioni peste hotare”, “The Washington Post”- 02.12.2012
[9 ColonelPaulPaillole , presedintele Asociatiei fostilor membri ai srviciilor special din Ministerul Apararii Nationale, Prefata la Roger Falligot& Remy Kaufer, “Istoria mondiala a spionajului”, Ed. Nemira, Bucuresti, 2002
[10] George J. Tenet, Idem
[11] Bush, G.W. Discurs la inceperea activitatii Departamentului Securitatii Interne, C.N.N. , 28 februarie 2003
[12] Prangle, Gordon W , At Down We Slept, New York, Penguin Books, 1982, p. 787
[13] Bush, G.W., Idem
[14] Kissinger, Henry, “Are nevoie America de o politica externa ?”- Catre diplomatia secolului XXI, Ed. Incitatus, 2003
[15] Chican, Dumitru, “Primavara araba sau Chipurile lui Ianus, Ed. Proema, Baia Mare, 2011
[16] Idem
[17] Chican, Dumitru, op.cit
http://www.youtube.com/watch?v=9dy5ohN18YE
Aici este un filmulet documentar despre dezastrul ecologic si biologic provocat de Chevron in Ecuador.
După atâţia ani de la limbajul de lemn instituit prin aşazisul conflict comunism-capitalism, USA versus URSS, ambele superputeri fiind conduse de evreii masoni şi servind pe faţă Israelul pe care ÎMPREUNĂ l-au înfiinţat în 1947 oficial, laolaltă cu FMI-ul prin care aceiaşi evrei controlează banii tuturor popoarelor înregimentate în Imperiul Masono-Semit, acest limbaj de lemn persistă, căci media este controlată în întregime de şefi masono-semiţi care ne repetă zi de zi acelaşi lucru: Vezi Doamne, USA a câştigat războiul rece, de parcă oamenii ar fi trepanaţi şi n-ar şti că asta e cea mai mare gogoriţă, URSS-ul şi urmaşa ei, Rusia având cel mai mare arsenal nuclear al planetei, dublu faţă de al USA-ului, mai mare decât toate arsenalele nucleare ale tuturor celorlalte puteri nucleare la un loc. Dar nu, presa masono-semită repetă mereu, şi mereu, şi mereu acelaşi lucru cum că USA-ul este câştigătoarea războiului rece. Vezi Doamne, de-aia n-au putut ruşii să-i apere pe sârbi, nu pentru că evreii din fruntea Rusiei erau şi sunt înţeleşi cu evreii din fruntea USA-ului. USA-ul contra Rusia, ni se repetă în media, de parcă am fi trepanaţi şi nu am vedea că împreună ies în cosmos, evreii americani şi cei ruşi punând goyimiii din toate ţările imperiului să lucreze împreună pentru ei, fie că sunt americani, ruşi, japonezi, francezi, englezi, indieni, australieni ş.a.m.d. … Dar nu, ni se repetă tâmp, pe sistemul că nu contează adevărul, ci contează să repeţi minciuna la nesfârşit pentru ca să fie credibilă: americanii sunt învingătorii războiului rece. Aşa de învingători sunt că au cele mai mari datorii financiare faţă de Israel, via FMI. Acelaşi lucru e valabil şi pentru francezi, japonezi, australieni, englezi, africani, francezi, indieni, români, ce mai, toate popoarele ne-semite din Imperiul Masono-Semit sunt datoare vândute la evrei şi puse să muncească pentru evreii şi arabii care recunosc şefia fraţilor lor evrei. Ce au făcut evreii în Egiptul Antic se repetă acum la scara tuturor ţărilor din Imperiul Masono-Semit, în toate aceste ţări evreii sunt şefii, arabii sunt eşalonul doi al conducerii administrative, iar non-semiţii sunt sclavii acestora, fie că sunt americani, germani, ruşi, africani, indieni, australieni, japonezi; nu diferă decât gradul de sclavagizare, şi astfel, în vreme ce africanii sunt masacraţi deja direct, pe faţă, americanii, europenii, australienii, japonezii sunt masacraţi mai subtil, prin închiderea în masă a fabricilor, fermelor şi oricăror posibilităţi de asigurare a traiului, astfel încât populaţia non-semită să nu mai poată face copii în paralel cu impunerea obligatorie, prin lege anti-creştină, de către toate parlamentele ţărilor încartiruite în Imperiul Masono-Semit a homosexualităţii şi educarea femeilor non-semite să fie curve în masă, să se cupleze doar cu bărbaţii care au bani, adică cu evreii şi arabii… Biblia îi demască fără echivoc, în Vechiul Testament: EVREUL IOSIF ÎL MANIPULEAZĂ PE FARAONUL EGIPTULUI, IAR ÎMPREUNĂ CU ACESTA ŞI CLASA CLERICALĂ EGIPTEANĂ PUN POPORUL EGIPTEAN SUB GREA SCLAVIE, PUNÂND ÎNTREGUL POPOR EGIPTEAN SĂ-ŞI DEA ÎNTÂI ARGINTUL, APOI PĂMÂNTUL, VITELE ŞI CHIAR PE EI ÎNŞIŞI DREPT SCLAVI AI LUI IOSIF ÎN SCHIMBUL MÂNCĂRII PE CARE TOT EL POPORUL A PRODUS-O PRIN MUNCA CÂMPULUI,
MÂNCARE PE CARE IOSIF, ASCUNS ÎN SPATELE FARAONULUI, O ŢINEA SUB PROPRIUL CONTROL ÎN
HAMBARELE UNDE A STRÂNS TOATĂ MUNCA POPORULUI EGIPTEAN PE CARE EVREUL L-A
DEZRĂDĂCINAT ŞI L-A MUTAT CA PE VITE ÎN LAGĂRELE DE MUNCĂ DIN CETĂŢI: FACEREA 47.13-23…
Astfel se împlineşte idealul unor masoni talmudici ca Marx şi Stalin:
Urmând linia Talmudului, evreul Karl Marx propovăduia distrugerea creștinismului și a celorlate popoare, spunând într-o scrisoare către Baruch Levy, scrisoare citată în Review de Paris la 1 iunie 1928, pg. 574: ”Poporul evreu în întregime va fi propriul său Mesia. Acesta va realiza dominația lumii prin dizolvarea altor rase… și prin stabilirea unei republici mondiale în care evreii de pretutindeni vor exercita privilegiul de cetățeni. În această Nouă Ordine Mondială, copiii lui Israel… vor furniza toți liderii fără a întâlni opoziție…”
În 1912, cursantul de seminar teologic ortodox, David Visarionov Djugaşvili (Djugaşvili înseamnă fiu de evreu), adică Stalin, a scris un articol intitulat „ Problema naţională şi social-democraţia”, în care se preocupa în special de problema naţională evreiască. Acest articol a fost publicat la Viena în numerele 3, 4 şi 5 din 1913 ale revistei „Prosvescenie”, articol în care evreul Stalin le face apologia evreilor: „ Evreii nu sunt proşti şi ştiu ce fac. Singurii care nu înţeleg ce se întâmplă sunt ne-evreii.”
”Iată ce scria în 1937 sionistul George Marlen, în ”Stalin, Trotski sau Lenin”, la pagina 414:
Dacă cursul istoriei nu se întoarce în favoarea Internaționalei Comuniste, atunci rasa iudaică este osândită.”
Cartea evreiască ”Mizbeach” declară că ”nu există nimic superior Talmudului Sfânt”. Talmudul declară că doar evreii sunt oameni, iar non evreii sunt goy/goyim, în traducere vite sau animale. /O fată non-evreică care are doar 3 ani poate fi violată: Talmud, Aboda Sarah 37a / Cei mai buni dintre non-evrei… omoară-i”: Talmud, Kiddushin 66c / Așa cum înlocuiești vite și măgari, tot așa înlocuiești și non-evreii morți: Talmud, Iore Dea 337, 1 / Dacă un evreu va fi chemat să explice orice parte din cărțile rabinice, va trebui să dea doar explicații false. Oricine va viola această lege va fi omorât: Talmud, Libbre David 37 / Iisus este în iad și este pedepsit prin a fi fiert în spermă. Creștinii sunt fierți în bălegar: Talmud, Gittin 57a / Mama lui Iisus a fost o târfă: Talmud, Sanhedrin 106a / Nu salva Goyim în pericol de moarte: Talmud, Hilkkoth Akum X I / Nu arăta nici o milă la Goyim: Talmud, Hilkhoth Akum X 1 / Toată proprietatea țărilor străine aparține națiunii evreiești, care în mod consecințional este îndreptățită să o preia fără nicio remușcare: Talmud, Schulchan Aruch, Choszen Hamiszpat 348 /… Însuşi preşedintele Israelului se laudă că controlează Statele Unite, Europa, şi nu numai:
http://www.ioncoja.ro/textele-altora/doi-ani-de-cand-israel-a-cumparat-romania/
http://misucroitor.wordpress.com/2013/03/21/final-conflict/
Opusul dezordinii este ORDINEA si DISCIPLINA. Daca chiar ne framanta aspectul dezordinii, atunci hai sa facem ceva practic.
Noi ce facem fratilor? Ne plangem mereu ca altii fac si desfac insa noi nu miscam, stam paralizati si facem doar constatari?
Inca de acu 85 de ani, Corneliu Codreanu a sesizat incotro se indreapta lumea si a incropat o organizatie bazata pe ORDINE si DISCIPLINA. E vorba de Legiunea Arhanghelul Mihail.
Asta e calea! Miscarea Legionara!
Cine vrea sa reziste, sa se pregateasca sufleteste, sa devina ostas bine pregatit. Vreti sa faceti diferenta? Atunci luati aminte si MISCATI-VA!
.
„Vremurile noastre sunt vremuri de rascruce, viata colectiva nu se manifesta normal, continuu si tenace, ci este zguduita si plina de framantari in cautarea echilibrului, in gasirea fagasului potrivit tendintelor si plenitudinilor pe care timpul de azi le pretinde acestei vieti.
Acest dezechilibru, pe care-l simtim si-l traim cu totii, isi are originea in indepartarea omului dela misiunea lui.
Tot felul de crize au zguduit organismul nostru social, mergand din dezastru in dezastru, incepand cu pustiitoarea criza sufleteasca, generatoare a tuturor celorlalte prabusiri cunoscute si traite.
Din framantarile acestei prabusiri si dezagregari nationale, se ridica insa de o vreme incoace, o fratie pe care nu a cunoscut-o inca pamantul romanesc.
Este hora fratiei legionare; este credinta cea noua care incalzeste generatia tanara, asteptand binecuvantarea ceriului.
Miscarea legionara este o involburare a intregului neam romanesc si ea urmareste sa formeze un alt suflet pentru acest neam. Caci ceea ce trebuie in primul rand schimbat la noi este sufletul. Cand vom fi un neam cu sufletul sanatos si curat, atunci vom putea fi tari. Prin puterea noastra vom putea fi stapani in tara noastra.
Miscarea legionara s’a pornit in primul rand impotriva raului din noi si dintre noi. Sa indeparteze pacatele cari ne ucid sufletele si dupa aceea impotriva dusmanilor cari se gasesc aici intre noi, in statul nostru si pe pamantul tarii noastre, cu gandul dusmanos de a se face ei stapani.
Foarte greu lucru de facut. Caci nimic nu este mai greu de indeplinit decat sa intorci pe un om de pe drumul cel gresit si sa-l faci sa se schimbe, sa aiba alte purtari, alta viata. Sa fie cinstit, harnic, cu frica de Dumnezeu, iubindu-si neamul si jertfindu-se pentru el. Este greu cu un om, dapoi cu un neam!
Dar totusi se poate. Incetul cu incetul, cu rabdare multa si cu dragoste multa se va intampla de bunasema si aceasta. Sunt semne foarte graitoare ca nu este departe ziua, cand acest neam va vedea in Miscarea Legionara singura cale de a se mantui.” (Ion Banea)
@ nicu,
Nu vreau sa va tai elanul dar trebuie sa va spun ca, pana nu aflati, pana nu cunoasteti cauza esecului miscarii Legionare, nu veti putea face nimic pentru salvarea Natiei noastre, tinta voastra nobila.
De cateva zile bune sunt in tara si vad, cu ochii mei, cum romani vanduti dusmanului alearga si-si persecuta semenii creatori.
Mulțumesc domnule profesor că ați acceptat sugestia de a contribui ab initio la precizarea/identificarea surselor care alimentează mass-media și materialele care apar pe Internet. Este esențial pentru autoapărarea intelectuală a fiecăruia dintre noi într-o lume în care se mizează pe faptul că suntem vulnerabili, cunoștințele noastre sunt limitate iar informațiile ne sunt furnizate de surse care nu întotdeauna doresc să ne informeze, ci dimpotrivă.Vă rog mult, cu scuzele de rigoare pentru insistență, mi se pare foarte important ca dumneavoastră să postați primul comentariu – foarte scurt (ceea ce este cel mai greu) despre articolul respectiv. Sunteți un formator de opinie, prin chiar procesul de selecție al materialelor altora, pentru ce nu v-ați asuma rolul până la capăt?
pentru grasu
ar trebui sa revedeti articolul cu interviul lui Anghel Rugina, ca sa nu ne mai agitam. lucrurile sunt pornite si tavalugului nu-i putem rezista nici ca neam. asa ca fiecare sa se ocupe in dreptul lui, sa ajute familia si daca poate face si ceva pentru cei din jurul si neamul lui, cu atiti mai bine.
am ramas prea in urma pentru ca tehnologic sa facem ceva, dar spiritual se mai poate…
Dumnezeu si neamul romanesc!
lumea a fost totdeauna controlata de forte obscure,demonice.insa ceeace ni se pregateste acuma depeseste orice precedent.gm
Lumea n-a fost intotdeauna controlata de forte obscure. Lumea nici nu poate fi controlata de forte obscure…
Am zis ceva ciudat si vreau sa ma explic: lumea a fost, pentru multa vreme, o lume libera, adica determinata numai de forte care nu erau ‘obscure’, ci doar mediat simtite, sesizate si, din aceasta cauza, constient controlate. Singurele ‘forte obscure’ erau: fie forte naturale ce depaseau si inca depasesc fortele oamenilor, caci daca un asteroid mai maricel vine – intimplator, prin jocul unor forte ce nu pot oamenii sa le controleze – direct spre planeta Pamint, na!, belea! Si se si speculeaza asemenea posibilitati mai putin probabile, dar, totusi, logic, probabile. Se fac filme care, deh, se bazeaza pe asemenea posibilitati si, daca te gindesti, adica daca ai timp sa te gindesti la asa ceva, atunci te mai si sperii. Te sperii in grup sau singur/-a, ca de aceea se fac si asemenea filme. In engleza se zice ‘thriller’, adica un film care te face sa ai fiori de frica, dar o frica … placuta, o frica de sufragerie, sau dormitor, sala de cinema, depinde unde se afla spectatorul/-ea. Copiii traiesc mai intens asemenea frici, fiindca nu deosebesc suficient de clar intre fictiune si actualitate, faptele si evenimentele imediat inconjuratoare sint vazute prin prisma fictiunii cinematografice. De altfel, pe alte planuri, nici adultii nu sint in stare de o luciditate mai … matura si iau, de multe ori, realitatea unei fictiuni, a unei constructii narative, realizata cu mijloace si instrumente bine definite, sau mai vag definite, dar, oricum, plauzibil, cit de cit, insailate, drept adevar, adevarata realitate, realitatea insasi. Este un efect bine studiat si psiho-sociologia ca si alte discipline, se ocupa cu experimente si observa reactii umane, individuale sau de grup, care constituie principii directoare de actiune in practica imediata. Marketing-ul nu e nimic altceva decit o disciplinata observare a comportamentului unui actual sau potential client care, prin multiplicare, adica prin trecerea de la gustul, pofta individuala, la cea de grup, poate deveni o piata, adica o nevoie socialmente nmanifestata pentru un anumit produs. Produsul, desi in imediata realitate pare a fi ceva mai util sau mai putin util, ba chiar daunator, in mediata realitate el – produsul – nu e decit o marfa, adica ceva care se poate cumpara si vinde in vederea profitului de piata. Sigur ca marfa care face cel mai mare profit este mina de lucru, ca altfel, marile corporatii ar fi ramas acasa, intre granitele statelor natiune, si nu ar alerga demente, prin toate coclaurile lumii ca sa gaseasca mina de lucru cit mai ieftina.
Fortele obscure s-au insinuat si s-au facut tot mai simtite cu cit agresiunea, violenta a devenit o forta mai activa in viata sociala, in istorie. E clar, cel putin pentru mine, ca asupra unei culturi pasnice, cindva, a venit un grup uman pradator si, desigur, pradatorul a fost mai… eficient, mai ‘bun’ decit grupul pasnic, care grup pasnic a fost nevoit sa-si recalibreze puterile. Ce forte obscure sint la lucru?
Fortele ‘naturii’, caci natura, mediul, nu e intotdeuna favorabil vietii unei specii – in cazul nostru, sa zicem, humanoizii. Dar, pentru ca, oricum, mediul este favorabil, in general, si nu nefavorabil absolut -ca daca ar fi absolut nefavorabil vietii unei specii, chiar si humanoide, specia ar dispare – mediul ramine sa fie nefavorabil numai unei anume parti din specimenele unei specii. Aceste specimene trebuie sa se adapteze la conditii mai putin favorabile de mediu si… ori pier, ca grup de specimene, ori isi schimba, in masura posibilitatilor inerente speciei respective, unele caracteristici, adica se adapteaza ca sa adapteze mediul la nevoile speciemenelor speciei din care fac parte specimenele. Uf! Modificarile nu sint pasive. Ele apar ca pasive numai unei priviri ulterioare, adica dupa ce schimbarile au avut loc, dupa ce multe specimene au pierit pentru ca alte specimene sa capete carateristici necesare nu numai supravietuirii de moment, ci vietii ca specie. Sigur ca exista multe necunoscute, colturi, forte, relativ obscure, implicate aici. Dar… obscuritatea acestor forte e una ‘naturala’, e un ‘dat’ al obscuritatii mai extinsa, care caracterizeaza universul ca univers. Dar … cind semenul ataca violent pe semen, si il si invinge, atunci obscuritatile tin nu numai de ceva ‘natural’, ci de alte … obscuritati: atacatorul este mai abil, ca daca ataca, se trage concluzia ca are ceva antrenament, ori nu stie decit sa atace violent, sau cu viclesug; atacatul, fiind mai slab in planul agresivitatii imediate, trebuie sa se ‘adapteze’, adica sa se ascunda, sa gaseasca solutii care nu sint imediate, ca in imediata realitate e clar ca a pierdut si orice iluzie ca ar fi cistigat, ii este definitiv fatala. Atunci se retrage in sine si re-ia lupta ce pare pierduta, re-deschide, mai cu viclenie, razboiul. Gata! Din acel moment al atacului imediat a inceput si razboiul mediat, tocmai pentru ca in planul imediat sa se schimbe raporturile de forte. Fortele devin din ‘natural’ oculte, socialmente organizat oculte, la necunoscutul ‘natural’ adaugindu-se cel artificial. Asa trebuie, presupun, ca sa se fi deschis poarta fortelor obscure care, la rindul lor, s-au perfectionat in timp si spatiu. Dincolo si prin ele, de cele mai multe ori, tiris, grapis, specia a mers mai departe, dar…
Au ajuns fortele obscure sa conduca lumea intr-o masura … irecuperabil negativa? Ar trebui sa conclud ca libertatea a disparut. Ar trebui sa conclud ceva definitiv, irevocabil: libertatea, un impuls ce oamenii il au in comun cu animalele – animalele, in stare de non-libertate, de captivitate, oricit de bine ar arata gradina zoologica – isi schimba comportamentul, isi pierd din instinctele ‘naturale’ si…pier… in ultima instanta…pier, in ciuda eforturilor artificiale de a le tine in viata. In lupta dintre specii, ca animal, omul a invins de mult. Dar… am ajuns sa ne intrebam, nu-i asa?, cu ce pret? Artificiozitatea nu e nici ea total negativa: cind a aparut sabia, zicea Mititelu Cezar, a aparut si scutul. Cezar dadea un exemplu, poate mai nimerit decit pot eu sa dau: cind in 1848 a apurut un text – nu zic care! – a aparut si can-can-ul, un dans, in care niste femei isi ridica poalele fustei in cap, piciorul drept in sus, lasind sa se vada … budigaii! sau…, daca clientul vrea, si alte alea. Scuzati… n-a fost cu intentie…
Iata fortele obscure la lucru: caci tot ce exista, se manifesta, ca daca n-ar fi, nu s-ar manifesta. Hegel, un baiat care l-a citit pe Kant cu atentie, a ajuns la concluzia ca: desi Kant spunea ca noi, oamenii, nu putem sti, cunoaste, decit fenomenul, pe lucrul in sine nu-l stim, ba nici nu-l putem cunoaste. Lucrul in sine este forta obscura, care nu o putem cunoaste. Hegel zice ca nu-i asa, ci asa: lucrul in sine, esenta, (forta obscura!), se manifesta, e fenomen si atunci cind cunoastem fenomenul, cunoastem chiar esenta. Dar lantul de esente si fenomene, adica lantul cunoasterii, nu se opreste, caci, odata cunoscuta o esenta, ea devine un fenomen in raport cu ceva mai adinc, sau mai cuprinzator si omul existentei, adica al cunoasterii, alearga in continuare extinzind cimpul a ceea ce stie fie largindu-l, fie patrunzind mai adinc in maruntaiele universului. Ca Hegel s-a oprit la propria carte, text, filozofie, si asta e adevarat. Dar lumea a mers mai departe, ca Hegel era doar un individ si n-o sa stea lumea pe loc, fie si din cauza unui filozof. Fortele obscure nu s-au lasat nici ele, ca nu era sa se opreasca ele la ceea ce era. Fortele astea chiar cauta sa fie obscure, dar vai!, nu poate forta, oricit ar fi ea de obscura, sa sara peste umbra ei, peste propria ei umbra, adica urma, adica… obscuritatea are un defect major: nu exista decit prin forta luminii si daca lumina se stinge de tot, obscuritatea absoluta nici nu se mai distinge de obscuritatea relativa a fortelor obscure. Efectul, la limita, al obscuritatii, este… sinuciderea. Asta si le ingrozeste pe fortele astea obscure si le face sa se uite cit mai atent la ceea ce iese la lumina: oare unde o fi … solutia? Solutia la ce problema? Tocmai la problema ca, cu cit esti mai obscur, cu atit esti in pericol sa dispari de tot si pentru totdeauna, adica sa pieri. Pai, nu era, parca, obscuritatea, tocmai conditia supravieturii? Adica n-a folosit obscuritatea, forta obscura, la mai mult decit supravietuire? Adica la dominarea celor tinuti in… obscuritate? Ba da. Dar, paradoxal, obscuritatea devine, din anume perspectiva, adica din perspectiva vietii, un pericol pentru supravietuirea celor care stau ascunsi si tot coc ceva, ceva care sa le asigure o vesnica dominatie asupra altora. De ce? Hai, sa fim seriosi: ca sa traiasca pe seama lor. De ce vine pradatorul peste cineva considerat prada? Ca sa-l pradeze. E simplu. De ce? Fiindca victima are ceva ce pradatorul nu are, sau nu mai are. Si pradatorul poate traii pe seama pradatului bine merci!. Nu e mare logica in asta. E la mintea cocosului. Mai greu este sa vedem cum, intr-un trecut mai greu definibil, a aparut… pradatorul, ce transforma pe cineva, care inca nu e prada, in prada, adica victima, sacrificat pe altarul unei prezumtive lupte pentru… supravietuire. Ce l-a facut pe pradator sa devina pradator? Trebuie sa fie o cauza, o ratiune.
Caci: ratiunile sint cam asa: ratiuni necesare, ratiuni suficiente si ratiuni si necesare si suficiente. Orice exista, sau a fost, sau va fi, are – cel putin – o ratiune suficienta de a apare. E o axioma cu care eu sint de acord. Asta nu inseamna ca respectiva minima ratiune este si necesara. Nici nu mai zic ca nu e si necesara si suficienta, ci numai suficienta. Ratiunea obscuritatii, a fortelor obscure? Judecati si dumneavoastra, va rog, daca doriti.
Dar ca lumea a fost intotdeauna condusa de forte obscure… Asta ma indoiesc profund, cartezian. Adica rational… Altfel ar trebui sa n-am decit o frica irationala. Mi-e teama de irationalitatea lumii, mai ales cind ea se manifesta (adica nu mai e deloc obscura!), caci ma poate lovi si chiar mai indirect, dar eficient, ma loveste si pe mine si pe cei pe care vreau sa-i apar, poate chiar si pe cei care lovesc… Da, da: agresorul, violatorul este nu numai rau pentru altii, adica ucide – caci, la limita, uciderea, crima este, in esenta, maxima eficienta si dominatie asupra altui semen uman – ci rau pentru sine, caci sinuciderea, in ordinea vietii ca viata, este o…crima. Dar sa nu alunecam in ideea ca: vai, saracul ucigas! uite ca ucigind s-a auto-victimizat! vai saracul! vai, vai, vai! Ca atunci am rasturna mental si emotional un raport imediat real de forte de putere si am trece la a-l consola pe violator, nu-i asa? Dar… of! Stiu… ma gindesc la iesirea din „crima si bestialitate” (Tacitus) sau din cosmarul lui Joyce James : istoria ca un cosmar din care nu te poti trezi; din labirintul kafkian, din tortura textuala, din competitia de piata asa-zis libera, din trucurile care se folosesc de slabiciunile omenesti, care par slabiciuni numai in virtutea unor standarde, care sint produse ale artificiozitatii si abstractizarii, de care intelectul, aceasta putere umana, care se ascunde (sic!), dar, vai!, se si exprima si abstractizeaza, adica face abstractie de trasaturile concrete, palpabile, ale lucrurilor si ajunge sa defineasca indefinit de inalte standarde, in virtutea carora viata ca viata apare ca derizorie, ca vinovata, vinovatie (!), vinovatia insasi, cind ea, viata, e viata, vrea sa fie, nu sa moara. Si viata umana vrea sa fie o viata libera, caci viata umana e, in esenta, caracterizata de o nevoie ce nu poate fi distrusa, decit odata cu omul ca om: nevoia de libertate, care, chiar daca unii o confunda cu una sau cu alta – de exemplu: cu nevoia de bani! – ramine sa fie, chiar daca mai obscur sau mai evident, adevarata nevoie umana: libertatea. Ca de ea e vorba… Sau n-am inteles eu bine? Poate nu ma-nsel… Intreb si eu, nu dau cu parul… Poate se mai clarifica si fortele obscure si s-or manifesta mai… omeneste… Mai stii?
Mata, ce zici, George Marmara? Chiar stapinesc lumea fortele astea obscure? Se lupta ele, ca deh, nu e usor sa renunti asa, cu una cu doua… chiar si razboaie mondiale, sau locale, sau globale sau ce-o mai fi, dar…. nu cumva, le paste ceva mai cumplit decit obscuritatea lor, ceva care se ascunde, dar tocmai de aceea se si arata in… umbra lor? Si, ma intreb, nu cumva, tocmai de aceea se si ascund, se obscurizeaza fortele astea obscure, ca sa nu vada ce sta in umbra lor, in imediata lor proximitate, ba chiar in ele insele? Nu cumva spaima de moarte, de propria moarte, disparitie, adica iesirea la lumina, le face o spaima cumplita si le face sa se obscurizeze si mai tare? Intreb si eu… Ca tot prostul, cu mintea mea, obscura…
Cartea nationala de identitate a fost inaintata in citeva randuri ca masura de securitate dar nu s-a legiferat inca. Licenta noastra de conducere, cel putin in statul Missouri are pe spate un inventar precis al organelor de donat la eutanasiere. Se incearca cuprinderea a tot mai multe informatii in licenta de conducere, ca un pas premergator pentru cardul unic. Publicul doarme linistit, ca big brotherul are grija de organele noastre. Ceea ce nu va dorim si Dumneavoastra.
Speram ca nici dupa aceste atentate sa nu se legifereze. Spaima terorismului este foarte speculata in America, de aceea se si profita de hipnotizarea maselor pentru a se impune un control si mai drastic asupra populatiei. Foarte multi oameni care au o inclinatie de a gasi hibe teribile tarilor lor de origine, inchid ochii si tac atunci cind aceste masuri contra drepturilor si demnitatilor cetatenesti, contra vietii si lbertatii spirituale se intampla in USA. Foarte multi dintre acesti oameni vin pe bani grasi la dumneavoastra, va acuza, va santajeaza, va urecheaza, din nou pe banul federal si va bat darabana pe birou ca sa le dati implementate masurile de securitate totala. Nu-i ascultati. Ei sunt noii comisari sovietici in varianata moderna. Mint de le cad plombele cit mint, pentru ca in realitate in Romania nu este si nu a fost decit in perioada bolsevica a lui Anna Pauker atmosfera de teroare care este aici la noi in USA acum.
Senators Consider National ID Card as Part of Immigration Bill
Thursday, 21 Feb 2013 11:43 AM
By Lisa Barron
Senators drafting a bipartisan immigration bill are considering the creation of a high-tech national identity card to be carried by all workers, whether or not they are U.S. citizens.
The biometric ID card would use fingerprints or other personal markers to establish a person’s legal eligibility to work, according to The Wall Street Journal.
In a statement, the bipartisan Senate group called only for workers to prove their legal status and identities through “non-forgeable electronic means.”
The lawmakers have not yet decided on the biometric card, although five of the eight senators writing the legislation have backed the idea in the past. At least three — Republicans Lindsey Graham of South Carolina and John McCain of Arizona, and Democrat Charles Schumer of New York — have said they support requiring the cards but are open to other options, says the Journal.
Urgent: High Gas Prices: Is it Obama’s Fault? Vote Now
The goal of any legislation is to make sure employers quickly can determine the legal status of new hires, which would discourage illegal immigrants from coming into the country and seeking jobs.
The current system, E-Verify — which is used by a small number of businesses — matches prospective employees to a database of Social Security numbers and other data, but it is vulnerable to fraud.
Civil rights groups and privacy advocates, however, could object to a new card that could be used to track citizens wherever they go.
“I subscribe to the ‘If you build it, they will come’ school of regulations,” Chris Calabrese of the American Civil Liberties Union told the Journal, adding that he was worried the card would be required to board airplanes, to vote, or perhaps purchase a firearm.
“It becomes, in essence, a permission slip to do all of the ordinary things that are your rights as an American.”
Aides to several senators in the group — which also includes Republicans Marco Rubio of Florida and Jeff Flake of Arizona, along with Democrats Michael Bennet of Colorado, Dick Durbin of Illinois and Robert Menendez of New Jersey — told the newspaper that the biometric card would be used only for employment verification and not as a mechanism to link other personal data or to replace driver’s licenses.
The senators instead could move to strengthen the E-Verify system by measures such as requiring new employees to answer questions about previous addresses or other details.
The U.S. Chamber of Commerce supports an expansion of E-Verify but has not taken a stand on biometric IDs.
Some businesses, warning that expanding E-Verify nationally could increase identity theft, favor a move to biometric cards, which they see as a better way to confirm eligibility to work, says the Journal.
The House is drafting its own immigration legislation, with one of the key sticking points being a path to citizenship for the 11 million illegal immigrants already in the country.
A 2012 study by the Chief Justice Earl Warren Institute on Law and Social Policy at the University of California, Berkeley, law school found that a national ID system would cost the government $22.6 billion to create and $2.1 billion each year to operate.
Read Latest Breaking News from Newsmax.com http://www.newsmax.com/Newsfront/ID-card-immigration-biometric/2013/02/21/id/491370#ixzz2RJXfbwhB
Urgent: Should Obamacare Be Repealed? Vote Here Now!
Lavinia Gelineau , o alta cunostinta, o Romanca plecata in America, casatorita cu un American omorit in Razboiul din Irak a inceput dupa moartea sotului ei sa protesteze impotriva Razbelului.
A avut avertismente. Delicate la inceput. I s-a busit masina, si altele mai de nebagat in seama. Totul pina la urma a escaladat cu 2 crime: Ea si tatal ei au fost gasiti morti in locuinta ei din Main.
Cum a reflectat ancheta treaba aceasta??
–Tatal si-a spanzurat fiica, apoi la fata locului a fumat o tigara, dupa care s-a spanzurat si el.
Vraja marii. Tatal avusese citeva episoade depresive de doliu prelungit dupa moartea ginerelui lui. Un om care fumeaza dupa crima arata mai degraba ca un psihopat, un criminal cu sange rece….Ceea ce a si fost….dar nu tatal ei.
Acum de la buget, conform noilor directive Guvernul trebuie sa aloce banutul public –cit mai este–foarte mic–pentru intarirea securitatii. Securitatii Sistemului impotriva cetateanului. Sper ca tot mai multi oameni care citesc articolele Dumneavoastra si postarile noastre sa se duca sa se constituie intr-o forta civila care sa trateze cu cei inca responsabili si sa nu permita ca Romania sa fie schimbata in puscarie,ori un imens lagar Pitesti asa cum se procedeaza cu alte tari din vest.
Noi Romanii oricum suntem luati la vizor peste tot, macar acasa deca ne intoarcem sa se simta ca o evadare. Sa gasim o tara libera, va rugam frumos!
Stick it to the man!!!!!
Erodarea statului modern este o consecinta fireasca (‘fireasca’ in sensul de ‘recurgind din procesul legic’) a evolutiei capitalului/capitalismului, dupa cum crearea statelor moderne, in baza statelor medievale, este tot o consecinta a aceleiasi evolutii. Statele europene au fost create, in principal, pe baza natiunilor, sau, cu un termen mai adecvat, popoarelor europene. As indrazni sa spun ca: inainte de migragrea grecilor, Europa nu exista. Legendarul Zeus, sub forma taurului inatator, o cara pe Europa, pe apele ce vor deveni Mediterana, spre uscatul ce va purta numele tinerei. Nu ca n-ar fi existat populatie pe continent, dar numele trebuie sa fi fost altul. In fine…
Statele natiune – notiunea de ‘natiune’ nici nu cred ca poate fi conceputa in afara delimitarii granitelor statelor moderne – sint modelate atit pe criteriul majoritatii unei populatii cu un trecut comun, limba comuna, coabitare pe un teritoriu relativ comun, si se definesc prin re-structurarea de granite. Vechile vame feudale sint abolite si comertul poate inflori nestinjenit pe o arie mai larga si mai ferita de atacuri. Instituirea statelor moderne se face si armat, dar si politienesc, caci armata e pentru atacuri din exterior, dar si pentru un eventual atac armat puternic, din interiorul statului respectiv. Experienta rascoalelor isi spunea cuvintul. Dar politia, forta executiva, a fost necesara si ea, caci altfel cum sa se aplice legile si cum sa se urmeze in fapt hotaririle judecatoresti? Codul roman, prin codul lui Napoleon, devine regulamentul comportamental social in statul modern. Lenin vorbeste si el, dupa preluarea puterii in Imperiul tarist (ca avem de a face cu un imperiu!), de pastrarea codului burghez – adica napoleonian – in statul unional al sovietelor. Comuna din Paris desfiintase politia, dar… ea avea sa se reintoarca sub forma militiei populare, care apara puterea in statul socialist, dar si interesele – cel putin in teorie – cetatenilor statului. E adevarat ca intre teoria despre stat si practica politica, in blocul socialist estic – si nu njumai – exista o contradictie: statele, in ordinea teoretica, ar fi trebuit sa dispara; presupun ca granitele statale dintre tarile socialiste, n-ar mai fi fost necesare, din moment ce ele nu erau decit vechile granite ale statelor capitaliste, granite definite de evolutia, de miscarea capitalului, a banilor, in esenta. Si totusi n-a fost asa.
Caderea blocului est-european are loc nu numai din cauze conspirationiste, dar si sub loviturile date de marile corporatii globalizante.
Re-amintesc celor ce stiu si spun celor ce nu stiu ca: banii au o singura tendinta: sa se multiplice la infint, iar capitalul, adica relatia de productie bazata pe bani (adica pe numere, cifre!) este una imperialista, mondializatoare, adica, asa cum se zice azi, globalizanta. Cind se spune ‘economie globala’ se uita (cu intentie!) ca e vorba de ‘piata mondiala’, piata creata de capital, capitalism. Nu e nimic nou sub soare… Si, daca formele par foarte noi, relatia numita capital, relatie de producere a celor necesare sau ne-necesare vietii intr-un cuvint ‘marfa’ – dar oricum, vandabile cumva, ramine aceiasi. Speculatia finanaciara, aceasta forma aproape spiritulista de speculatie pe care numai banul, adica numerele, cifrele, o permit, e o arma de-a dreptul stiintifico-fantastica, dar extrem de eficienta si la indemina numai unor afaceristi. Informatia – Ha, ha!… secolul xx era al informatiei! – devine extrem de importanta, caci a sti situatia de fapt, actuala, creaza o perspectiva a posibilitatilor si o harta a probabilitatilor ce nu poate fi facuta si analizata decit de cei care se afla pe inaltimea cea mai mare a muntelui financiar, asa dupa cum numai cei care pot folosi imformatiile date de satelitii artificiali pot avea o imagine a celor de pe pamint si o pot analiza si pot planifica ceva in legatura cu … sa zicem… rezervele de petrol si gaze, spre exemplu, care nu tin cont de granitele statelor. Indiferente aceste rezerve, nu-i asa? Ce-i pasa petrolului ca se afla pe, sa zicem, teritoriul a trei state, definite conform unor intelegeri ale unor puteri politice aflate in continua framintare, fie ca sa incheie si sa respecte tratate de pace, fie sa ricaneze sau sa faulteze, in caz de…in fine…
Corporatiile sint insa ceva monstruos. Nu numai prin puterea si posibilitatile financiare, dar, mai ales, prin statutul juridic: ele sint ‘persoane’, adica nu li se pot lua ceea ce se numeste ‘asset’, in caz de faliment, caci legislatia spune ca nu poti priva o persoana de posibilitatile de a supravietui – unul din drepturile omului, dreptul la viata. Definta initial ca persoana, corporatia s-a nascut pentru a proteja pe cei mai slabi si populatia afro-americana, impotriva sacalilor care erau gata sa-i hacuie, sa-i depriveze de posibilitatile de supravietuire, caci saracii fac datorii si dau si ultimele resurse ca sa fie creditati… Iar corporatia era o asociatie de oameni mai saraci care incercau si chiar reuseau sa faca o activtate care sa le asigure existenta. A aparut in U.S.A., dupa razboiul de secesiune, nu prea mult dupa – istoricii stiu mai bine decit mine…- si… Si s-au facut infiltrari, lobby, s-a modificat legislatia si… intr-o zi, corporatia, ca institutie sociala, a intrat pe mina capitalului, a marelui capital si a devenit calea, lumina si adevarul ce au dus la fenomenele zilelor noastre: poluare, industria de medicamente dominind pe medici, neo-liberalism, adica un capitalism rampant, fara scrupule, folosind minciuna mai ceva decit blocul socialist, dar si rasplata, re-definind continuu ce e bine si ce e rau, cine formeaza axe rele, cine e satana si ce e adevarata sanatate s.a.m.d. Statele moderne? Ete-te-te-na! O sa fie cum vrem noi, corporatiile, si gata! Haos? Eh, ce sa-i faci: daca asa spune rata profitului? Ce putem face? Asa e sistemul… Nu e ceva subiectiv, e ceva obiectiv, nu-i asa? Nu-i nimic personal: este forta impersonala a unor cifre. Asta e: daca jocul cifrelor o cere…
Corporatia se nascuse sa contracareze balaurul camataresc, dar, vae victis!, capitalul si-a insusit-o, si apoi se prezinta sub forma de ‘o persoana cu statut juridic’ Si poti depriva o persoana de mijloacele necesare, absolut necesare existentei, supravietuirii? Nu. E un drept inalienabil al omului. Voila!
Efecte? Multiple si chiar aparent paradoxale: cum se face ca in loc sa se fi produs o epoca de inflorire a vietii sociale, culturale, civilizatorii, avem de face, in multe tari din blocul est-european, cu ceva… vai, vai, vai!, desi capitalismul a venit, nu-i asa? Pai, nu se dadea care mai de care mai cu vestul? Tigari? Haine? Pantofi? Haleala? Vestul cel multi-color le avea in toate curcubeele. Sa fi fost ‘coruptia locala’? Bine, bine… dar:
Nu se intelege ca miscarea capitalului ia forma necesara fiecarei regiuni, teritoriu, mentalitate locala? – ca n-o sa poti vinde solarii in Africa, si nici nisip in desrtul cu dune de nisip. Nu are importanta – si-a spus capitalistul, corporatia – ca taranii dintr-un sat nu au cu ce sa are pamintul, cum sa comercializeze produsele etc. etc.. Cu atit mai bine: desi rominul e agricultor din negura timpurilor, deodata el a…”uitat” sa are, sa etc.etc. Prea bine! Corporatia va vinde porumb si griu, eventual modificate genetic (MOnsanto – muntele sfint!-), iar taranul va cumpara programe tv, cablu, canal pornografii, caci ce sa faca in timpul lui, timp ne-ocupat cu agricultura, caci, cum sa faca?… Inca o sursa de bani: distractia! Si anume: distragerea atentiei de la probleme actuale, la chestii de moft, adica: re-creerea hartii realitatii in mintile oamenilor! S-a numit asta: manipulare. Daca face bani, de ce sa nu fie manipulare, nu-i asa?
http://freedomtofascism.com/
O alta viata trecuta la teoria conspiratiei. In 2006 Aaron Russo a facut filmul America de la libertate la nazism, iar in 2007 a dat coltul.
Our Friend and Hero, Aaron Russo Has Passed
Esteemed filmmaker, ardent activist and loyal patriot Aaron Russo lost his battle to cancer on August 24, 2007 at the age of 64.
Aaron will be profoundly missed but always remembered. He was a husband, father, friend, mentor, and inspiration to many. Aaron’s long list of achievements includes his work in the areas of filmmaking and political activism. His documentary film, “America: From Freedom to Fascism”, debunked the justification of both the IRS and the Federal Reserve as well as exposed their crooked basis. This movie received widespread acclaim, including opening to standing ovations at the Cannes Film Festival. Congressman Ron Paul was also featured in the documentary, in which he presents his views on the economy and the Federal Reserve.
Aaron’s work in the realm of activism proved to be invaluable and selfless. He will be perpetually revered as a true patriot and tireless fighter for our freedom. We must continue to venerate Aaron’s legacy as we move forward by honoring his great words: “There are no boundaries one must adhere to when preserving one’s liberty”.
Keith Olbermann: There Is Fascism, Indeed
undefinedKeith Olbermann says: “The confusion is about whether this secretary of defense, and this administration, are in fact now accomplishing what they claim the terrorists seek: the destruction of our freedoms, the very ones for which the same veterans Mr. Rumsfeld addressed yesterday in Salt Lake City so valiantly fought. And about Mr. Rumsfeld’s other main assertion, that this country faces a ‘new type of fascism.’
Click here to view the video.
Google users rate America: Freedom To Fascism 5 Stars!!
After weeks in the Google Top 100, AFTF now has over 3 million views on Google Video!
“Four Stars (Highest Rating).The Scariest Damn Film You’ll See This Year”
AMERICA: FREEDOM TO FASCISM
“FOUR STARS (Highest Rating). The scariest damn film you’ll see this year. It will leave you staggering out of the theatre, slack-jawed and trembling. Makes ‘Fahrenheit 9/11′ look like ‘Bambi.’ After watching this movie, your comfy, secure notions about America — and about what it means to be an American — will be forever shattered. Producer/director Aaron Russo and the folks at Cinema Libre Studio deserve to be heralded as heroes of a post-modern New American Revolution. This is shocking stuff. You’ll be angry, you’ll be disgusted, but you may actually break out in a cold sweat and feel a sickness deep in your gut; I would advise movie theatre managers to hand out vomit bags. You may end up needing one.”
Nick Nolte joins Aaron Russo at the world premiere in Cannes
America: Freedom to Fascism Opened to Standing Ovations at Cannes!
The international audience at Cannes as well as the European media has been fascinated by Russo’s fiery diatribe against the direction America is heading. The discussion that followed the preview lasted for thirty minutes. Actor Nick Nolte, in Cannes for the premiere of “Over The Hedge,” joined Russo during the event. “The information in this film is something everybody has to know”, said Nolte, who was the lead actor in “Teachers,” a film produced by Russo.
The Film
Determined to find the law that requires American citizens to pay income tax, producer Aaron Russo (“The Rose,” “Trading Places”) set out on a journey to find the evidence. This film which is neither left, nor right-wing is a startling examination of government. It exposes the systematic erosion of civil liberties in America since 1913 when the Federal Reserve system was fraudulently created. Through interviews with U.S. Congressmen, a former IRS Commissioner, former IRS and FBI agents and tax attorneys and authors, Russo connects the dots between money creation, federal income tax, and the national identity card which becomes law in May 2008. This ID card will use Radio Frequency Identification (RFID) chips which are essentially homing devices used to track people. This film shows in great detail and undeniable facts that America is moving headlong into a fascist police state. Wake up!
O radiografie a terorismului din interior. Asta poate fi trecuta la genericul teoriilor conspiratiste. Dar NU E, PE BUNE.
Asa cum comunistii organizau actiuni teroriste-destabilizatoare in zorii acestei miscari, tot asa procedeaza noua-veche bestie reinascuta din sarguinta noilor presidentiali si activisti aflati in gandul ei.
Elementele terorii neo-comuniste:
:
Indivizii -target sunt izolati in comunitate, hartuiti de elementele noii ordini cu capul in poponetz, li se refuza drepturi elementare, sunt drogati, la ei acasa, care de fapt nu este a lor…este a proprietarului care este patrihotz… ca sa escaladeze treaba. Apoi o camera bine bunghita le ia-n pelicula escaladarea, se iau marturiile “virulente” contra fericirii generale,,se inchide copchilasul, daca nu este ucis, se ridica panouri cu victimele colaterale, se striga lozinci, se coordoneaza treaba si in alte locatii geografice ca sa se intareasca argumentul….ca “da–este terorism.”
Concluzia: Se intaresc masurile de securitate.
De ce copii? ca sa se serveasca elementul crucial pentru argumentul “NO MERCY” daca un copil poate sa faca asta intr-o bucatarie, iti dai seama ce poate face un BOMBIST-ist Internationalist intr-un laborator ultra-sofisticat. Asa aparut DeVeselu.
Pardon, asta este alta concluzie.
Concluzia pe media este dam drepturile de buna voie ca sa evitam un macel general, pentru ca iata copiii sunt de nestapinit in zilele noastre. Staulul Global poate sa le poarte mai bine de veghe, lor si parintilor lor care muncesc la intarirea….
Your comment is awaiting moderation.
Am si eu un amic vizat aici in comunitatea multiculturala unde locuiesc in USA.
Elementele simetrice din cazul lui:
–calcularetul busit–carti de Goma furate de pe memorie, ca cica este antisemite textele.
–saci de gunoi strain plasate in fata curtii lui, usually de culoarea sacilor vecinului de alturi ca sa sara amicul in gatul vecinului–si sa avem interventia punctuala, la punct si virgula a ordinatorului.
–casa ca vizitata, cu obiecte disparute, nimeni nu zice nica ca cica nu are dovezi. De aceea le creem.
–argumentul principal in cazul indezirabilor acestui sistem al terorii orgnizate: pina la cadavre NU INTERVENIM.
–cum sa intervenim cu solutii? adica jobulet, si mai ales etc. Actiunea nu ar semana cu jocurile pe computer, nu ar fi hot, cu puncte culminante, si cu demonstartie de umflare de muschi si evident….cu alte efecte speciale…
In introducerea concluziei eu zic ca amicul meu nu o sa escaladeze, or sa cedeze tovarasii nervos, dar ce ne facem cu cei care escaladeaza?
Eu chiar acum vad in scoica mea din care ma informez ca undeva intr-un subsol se construieste o boma cu raza cea mai lunga scurtata in cadere la destinatarul care a devenit acum tinta.
CU DUMNEZEU INAINTE
omenirea trebuie sa-si faca igiena asaca trebuie sa dispara 2 miliarde de oameni cat mai repede.tarisoara asta sa-i multumeasca lui Dumnezeu ca e membru UE si NATO si nu a ajuns pe mainile unor dezechilibrati de nationalisti ca praful se alegea de ea.
…e greu sa faci sa ‘dispara’ 2 miliarde de oameni doar prin ww3 sau vreo epidemie globala in genul gripei spaniole. in ambele cazuri am un ‘feeling’ ca tu si tribul din care faci parte ve ti fi primii pe lista doamnei cu coasa, stimate WAW@.
Sa inteleg ca voi, evreii, sunteti desteptii si restul lumii suntem noi, prostii, care trebuie sa murim, sa pierim.
Va inselati!
Voi, evreii, sunteti mult prea prosti ca sa intelegeti Adevarul. Ce credeti voi nu-i Adevar asa cum nici o alta credinta nu poate Adevar, oricat de multi martori sustinatori ar avea.
Dupa dumneavoastra, WAW…uaau!… ati avea si dreptate. Daca Rominia ar fi intr-o alta pozitie social-politica, condusa, prin cine stie ce intimplare, de o grupare nationalista, autentic nationalista, in sensul ascultarii de durerile si nevoile oamenilor de rind – si la oamenii „de rind” durerile si nevoile se cam confunda – Rominia ar fi fost, de mult, supusa unei alte terapii de soc decit cea financiar economica, si anume… alegeti, va rog: razboi civil – de culoare etno-religioasa sau doar religioasa, dupa caz si preferinta; razboi civil quasi-armat, adicatelea, sa zicem, intre forte de securitate si armata, cele de securitate unite cu cele ale … militiei populare (tre’sa dam timpul inapoi, ca sa intelegem acest scenariu)… sau… sau ce? pur si simplu un razboi de nesupunere civila care s-ar colora pe parcurs, cei ‘nesupusi’ civil fiind antrenati si inarmati de-afara, caci ar fi infiltrati de autentice grupuri mici, dar foarte bine pregatite, de forte de … elita, elita ca pregatire militara, ca abilitati de a ucide.
Spre exemplu: sa ne inchipuim ca intr-un sat, unde s-ar afla o biserica apartinind bisericii crestin ortodoxe – repet! e numai un scenariu, ceva imaginar!, nu insinuez nimic altceva si desfid pe oricine mi-ar rastalmaci textul! – se afla si … maghiari. Sub regimul statului socialist, dar si mai demult, populatia relativ redusa a satului X, sat imaginar, repet, a trait in relativa buna intelegere, ba chiar oamenii „de rind” s-au cunoscut (ca doar nu stau departe unii de altii) tinerii s-au mai si indragostit si… na, beleaua! (hi, hi, hi!) s-au casatorit sau au facut si copii.. deh, maica, ce sa-i faci? viata, bat-o vina… si nu se poate spune ca nu e ceva armonie si pace, chiar daca sint si unele guri mai rele si unii mocnesc ceva … mai nu prea prietenos. In fine… Si viata curge mai linistit in satucul nostru. Pina intr-o zi, cind au loc tulburari in Rominia, tulburari sociale. Nu comentam mai mult. Si, intr-o duminica, la slujba de la una din biserici – sa zicem ca mai e si o biserica ne-apartinind de crestinii ortodoxi… sa zicem, nu zicem ca asa este, ci asa ar fi, daca ar fi. Stim si nu uitam ca satul asta este unul imaginar! La slujba, in inghesuiala de duminica – hai, ca se mergea la slujba si pe vremea socialismului si se faceau si cununii si botezuri si inmormintari… sa nu zica cineva ca in anii … poftim: ’70, ’80, nu mergea lumea la biserica! Pastele si craciunul? Hai, sa fim seriosi: citi liceeni, si nu numai, se plimbau noaptea de inviere pe strazile oraselor si se veseleau cu luminari aprinse, ca era permis si de la tata si de la mama; ca, desi unele familii erau, prin adulti, memebri sau membre ale P.C.R., era, totusi, o sarbatoare, era traditie (bunicii sau bunica, cel putin, faceau pomeni, aveau un cuvint greu cind era vorba de inmormintari sau botezuri in familie si, cine indraznea s-o contrazica pe … bunica!? nici macar bunicu’ sotul ei! asa ca se tinea traditia si preotul amintea si de Ceausescu Nicolae in timpul slujbei, cind se ruga pentru sufletele celor vii, pentru cei ce lucrau pamintul, sau erau plecati pe mari si oceane, departe de sotii si copii, si pentru cei ce lucrau in mine si pentru sufletele celor vii si pentru sufletele celor morti si, daca venea enoriasul cu liste de nume, una cu vii si alta cu mortii, preotul se ruga pentru linistea lor sufleteasca, chiar si sub socialismul de stat. Si se faceau si biserici noi si se renovau unele mai vechi si se pictau peretii lor si se re-pictau si se pictau si icoane si… asta e. Asa a fost.
Si, continuind scenariul nostru, in timpul slujbei, chiar printre oamenii din fata, sau mai la mijloc, unde e inghesuiala mai mare, sa zicem, o fata tinara tipa scurt si cade. Tatal, linga ea, si mama, inca fascinati de ritualul la care participau – se gindesc si ei la cele mai putin trecatoare decit clipele vietii imediate, cotidiene, cind se ocupa omul cu dat de mincare la gaini, la purcel, la ciine, merge la cimp sau are grija de prun, de cires si de zarzarul care ar trebui varuit, ca …Dar, ce se intimpla? Fata lor a cazut alaturi de ei. Si pe jos…. Doamne! Ce vad? Singe. De unde? Din trupul celei pe care au crescut-o, o iubesc si isi fac ginduri despre ea. Si lumea tipa, si panica, groaznica panica cuprinde sufletele din biserica si cineva striga – cine? cine?- ca ungurul „cutare” a omorit-o pa alu’ „cutare” si… Dar cine? Buimaceala nu permite o clipa de luciditate. O cearta mai veche, dar aproape uitata, dintre nea „cutare”, romin, si „cutare” maghiar, o cearta care poate interveni intre doi sateni vecini, indferent… repet: indiferent de religie sau etnie!!! – se revitalizeaza, se rascoleste si… Si GATA: Ion se duce… Parca il si vedem, nu-i asa? In scenariul acesta imaginar, putem sa ni-l imaginam pe Ion, sa zicem… ca l-ar chema Ion pe „cutare”… innebunit de durere, ca fata lui se zvircoleste in ghiarele mortii, ca singele ei se scurge pe pardoseala bisericii, ca cineva – un abil antrenat in a ucide si a dispare in multime, acoperit de unul care a si urlat ca ucigasul ar fi, desi NU ESTE!, chiar „cutare” – se aude un nume maghiar… un om nevinovat, desigur, dar.. ah, un vecin, un om bun, cu defectele si calitatile unui om, indiferent daca e maghiar, romin, turc, patagonez!… sigur, calitati si defecte care se intilnesc si la alti sateni din satul nostru imaginar!, si care trec, in ochii lumii satului, drept ceea ce sint: pacate omenesti, adica patimiri lumesti ale omului locului si timpului de acolo, din satul acela sau… acesta, cum vreti dumneavoastra, boieri mari si WAW, chiar si tu!.. cum vrei tu, WAW! Of, of, of! Si Ion nu mai vede si nu mai aude nimic decit tipetele femeilor si urletul surd din suflet si alearga, cum poate si el -tatal! -, si se duce acasa, si ia toporul si se duce la vecinul al carui nume ii urla in urechi, desi e liniste pe ulita satului, pe care o vede ca prin ceata, o ceata tulbure, de durere si ura, o ura ce nu poate fi oprita, vai!, de nici un inger,ca nu e nici un inger sa-l abata din cale! si se duce si….
Sa ne orpim aici. Scenariul acesta de mai sus, nea WAW-ule, cam asa ar trebui sa aiba loc, nu-i asa? Ion da in capul cui gaseste pe acasa, la Gyula, gn-asa? Si lantul de morti, pina la 2.000.000.000, asa cum zici, trebuie sa continue. Ca avem de a face si cu, si, mai ales cu!, scenarii globale, nu-i asa?
Malthus. Ce nume celebru! Populatia ar creste in proportie geometrica, iar posibilitatile de hranire a ei ar creste in proportie aritmetica si produsul, in aritmetica, e mai mare decit suma a doua numere. Uite asa: 1+1=2. Adevarat? Da. 1 inmultit cu 1 = 1. Adevarat? Da. 2+2=4. Da. 2 inmultit cu 2= 4. Da. Dar: 3+3=6. Da. Dar: 3 inmultit cu3=…9! Opaaa! 3 inmultit cu 3 nu mai face 6, ci 9, aidica se mai adauga un 3 (trei) si face … 9. Gata! 4+4=8, dar 4 inmultit cu 4 face, e egal cu = 16, adica dublul lui 8. (4+4=8, iar nu 16, produsul lui 4 inmultit cu el insusi). Si asa, zice Malthus, e necesara reducerea populatiei, ca daca 4 boabe de griu, plus (+), patru (4),boabe de griu face (sic!) 8 boabe de griu, 4 bucata oameni, patru oameni, inmultit cu patru oameni rezulta 16 oameni, sai’spe bucati om, sau oameni si: daca 8 boabe de griu pot hrani 8 (opt) oameni, 8 boabe de griu nu pot hrani sasesprezece (16) oameni, adica produsul lui 4 inmultit cu 4 – adica proportia geometrica. Q.e.d.! Si asa ajunge Malthus la concluzia – logica, nu-i asa? – ca exista o populatie … excedentara, tovarasi sau, domnilor sau etc.etc.. Si tot muritorul trebuie sa bage in cap ca asa si este, din moment ce Malthus a zis si, altii, mai moderni si contemporani, zic si ei si cu ei cinta in cor si WAW-ul, ca uitati si dumneavoastra: nu vedeti ca am ajuns sa ne calcam unii pe altii in metro-uri, in tramvaie (-waie!) si nu mai avem loc unii de altii pe strazi, nici cu masina mica, personala, nu te mai poti deplasa, si au loc tot felul de intirzieri la servici, job, cum se zice acum, adica nu se satisface timpul de munca, de job, si scade eficienta, scade rata profitului. Scade rata profitului? Pai, hai sa mai reducem populatia, zice urmasul lui Malthus. Hai sa le dam ceva de lucru, sa se mai ucida intre ei. Si, mai facem un ban: vindem arme, facem scenarii pe ecranele televizoarelor, pe care tot ei le-au cumparat, nu-i asa? De unde? De la shop-ul nostru. Si? Si mai facem o revolutie, mai venim cu ceva nou pe piata lozincilor, mai aratam ca nu merge… vechiul aliat – de fapt client – devine noul dusman, adica exact ceea ce a fost considerat din capul locului: dusman. Conform carui principiu? Simplu: Homo homini lupus. Adica? Adica: omul e lup pentru om. Omul este, cu alte cuvinte, un animal de prada, un carnivor, in cazul nostru: canibal!, traieste pe seama altui om si asta e … : „natura umana”, adica e „natural” sa fie lucrurile asa. Homo homini lupus, omul ca lup pentru om, omul ca animal de prada pentru semenul sau (devenit un alt animal de prada si cine nu praduieste primul poate fi, virtualmente, praduit!), viziune promovata de de mult: Thomas Hobbes, un liberalist de seama. Daca il combinam pe Hobbes cu Machiavelli si cu Nietzsche si alegem si din alti autori – nu sustinea Hegel necesitatea!!! razboiului? Ba da! – atunci mergem mai departe, scriem carti, texte noi, foarte noi, vezi Doamne, in care numai unii inteleg, ca limbajul e nou, e conform neo-pozitivismului, al post-modernismului, ca semnificantul lui Ferdinand de Saussure nu mai trimite la nici un semnificat, ci, in viziunea lui Jacques Derrida, trimite la alt semnificant si uite asa, la infinit. Dar Derrida a simtit el ca nu merge ceva, ca teoria lui submineaza bazele epistemologice, adica teoria cunoasterii stiintifice, si chiar stiinta ca stiinta (!) si a venit cu o frina: misticismul lui Derrida, daca n-ati stiut.
Asa cum neo-malthusienii, „neo” pentru ca au un limbaj si fapte noi, adaptate contemporaneitatii, isi desfasoara activitatea teoretica si practica pe un teren diferit de terenul lui Malthus, desi, in esenta, terenul e cam acelasi: capitalism, miscarea capitalului, o miscare bezmetica dupa marirea ratei profitului si micsorarea platii, pretului fortei de munca, miscare care face ca, intradevar, populatia sa apara excedentara, in plus, inutila, ineficienta, prea multi pentru posibilitatile de hrana – criza mincarii, infometarea!, necesara, din moment ce rata profitului dicteaza scaderea productiei, cu toate ca pretinde un progres la infinit. Da: o inmultire la infinit a cifrelor, tendinta de inmultire la infinit a banilor, care creaza excedenta marfurilor, care se distrug, se arunca, ca sa nu scada pretul, care, in calitate de marfuri, nu de produse utile, nu mai sint utile, numarul lor apare prea mare si daca ar fi puse pe piata ar duce la scaderea preturilor, ceea ce se si intimpla, uneori, si numai marile corporatii rezista la scaderea preturilor, care, in fapt, se traduce prin inghitirea mai micilor afaceri de catre corporatii si apoi preturile cresc, ca daca monopolul apartine la tot mai putine corporatii – fuzioneaza cumva capitalurile – si ajung numai unii sa domine, sa zicem, industria petrolului si energiei, si de aici, industria petro-chimica si industria chimica si, in consecinta, industria farmaceutica si… asa mai departe..
Si asa WAW?! Sa moara doua miliarde? Dar, de ce voi, astia, adepti ai eutanasiei, a crimei justificata „stiintific” (unul, numit Aldous Leonard Huxley, a si sutinut, intr-un interview televizat (!!!), ca numarul populatiei globului e… prea mare, tovarasi! si… desigur, logic (ha!) rezulta ca unii ar trebui sa dispara, adica sa moara, domnilor, tovarasi!) si … asa mai departe.
Dar, se pune, se impune intrebarea simpla, logica: daca unii ca astia spun ca lumea e prea numeroasa, sintem (noi!), prea multi, de ce nu incep ei (nu noi) reducerea numarului populatiei prin acte de sinucidere? Adica sa reduca numarul locuitorilor planetei prin uciderea de sine. E o solutie care, aplicata, nu numai ca ar afirma, in vorbe spuse sau tiparite, reducerea artificiala a numarului de indivizi umani, ci ar traduce, in practica (practica ne omoara! nu-i asa?), principiul, ideea, prin sinucidere, autorul ideii devenind una cu principiul pe care il sustine si principiul, ideea, ar deveni viata, s-ar instraina, cum ar zice Hegel, s-ar aplica la viata, in fapt, viata autorului, adica moartea lui in fapt, sinuciderea. Ca de ce ar trebui sa moara altii, conform ideii ca am fi prea multi? Eu sa ma sinucid? Noi sa ne sinucidem? Cine sa moara? Eu sa mor? Noi sa murim? Pai de ce nu devin consistenti, gagii astia? De ce nu se comporta ei conform logicii dupa care au ajuns la teribila concluzie ca: populatia e excedentara, redundanta ca numar si, logic, trebuie sa dispara… cam 2 miliarde sau bilioane, cum se zice acum. Ca nu se mai numara in miliarde, ci in bilioane, de la o vreme incoace, desi e vorba despre acelasi semnificat: unu, urmat de numarul de zero-uri ncecesar. Cite zero? Pai, sa vedem: 1.000 (trei).000 (3+3=6; asta e un milion; mai departe…).000 (3+3+3= 3 inmultit cu trei(3) egal (=) 9 (noua)… Mda…. Acum avem un miliard, sau un bilion. E corect, dupa parerea mea.
Dar dupa parerea dumneavoastra? Intreb si eu, nu dau cu parul…
AI VORBIT MULT SI PROST
1. Sa spui ca trebuie sa dispara 2 miliarde de oameni, trebuie sa fii tare ticnit.
2. Pai tu nu vezi chiorule ca deja s’a ales praful de tarisoara asta? Asa ca hai plimba ursul si nu mai profeti ca ce’ar fi fost daca erau nationalistii la putere…..
Nicule, tinta lor este sa ramana undeva pe la 600 milioane pe tot globul. Sunt dilii? Cu siguranta! Problema noastra este ca ei dispun de putere, iar noi, astialalti, nu suntem in stare sa ii alungam. Islandezii au reusit sa se uneasca in jurul acestei tinte…
Cu cit cap[atam mai multe informatii,intram in plasa acestora.
Pentru lionistea noastra interioara nu exista decit o singura caled.UNA SINGURA.
PRIN RUGACIUNE CONTINUA,intoarcerea la dumnezeu
ROAGA-TE TU SANATOS PINA ITI CADE O BOMBA-N CAP
UE = sfaristul libertatii umane!
Nu mi-e destul de clar: acest articol se vrea un anunț privitor la modul cum vom fi striviți (și, desigur, autorul operațiunii, neapărat speciale) sau ar putea fi înțeles și ca un îndemn: „nasc și la Moldova oameni”, deci… ?
Cu scuze pentru ca nu este exact la tema, dar e bine sa stie toata lumea cum se ocupa Big Brother de libertatea noastra de opinie si expresie:
http://dincolodestiri.blogspot.ro/2013/04/tehnicile-secrete-pentru-controlarea.html
Mulțumesc pentru adresa http://dincolodestiri.blogspot.ro/2013/04/tehnicile-secrete-pentru-controlarea.html
Traducerea textului din franceză este foarte bună iar materialul excepțional.