GESTA SICULORUM de Adrian Hamza:

DE CE FUGEAU ROMANII SI SECUII DIN TRANSILVANIA.

La mijlocul sec. XVIII , Generalul von Buccow, ofiţer mediocru, lipsit de imaginaţie şi de supleţe, în­cearcă o soluţie proprie „de manu mililitari” pentru a stinge zîzania dintre ortodocşi şi greco-catolici, sistema­tic aţiţati de unguri din culisele celor interesaţi, sa-i menţină pe români în strivitoarea stare de iobăgie maghiara.
In acele zile se distinge, un cutezător şi înzestrat orator: ţăranul Tănase Todoran din Bichigiu, în etate de 120 de ani (!) — (conf. istoricului Carol Goliner, op. cit. p. 45). Militînd activ pentru înfiinţarea regimentului graniceresc, venerabilul batran il insoteste pe Stefan Cutea la Viena. Parlamentarile pe aceasta tema le urmează unele busculade. Generalul-guvernator abia scapă nebătut … Nu însă şi episcopul Petru Pavel Aron, pe care ateul von Buccow îl adusese fortzat cu sine , în ipostaza de „misio­nar”…
Aceste …impacturi între „părţi” au fost “comunicate” si consi­derate la Viena drept efectele ale insubordonării (deşi unităţile nu depuseseră încă jurămîntul militar!), deci o veritabilă rebellio! Se ordonă o anchetă, VENERABILUL Tănase To­doran şi alte cîteva zeci de români, socotiţi ca in­stigatori, sînt arestaţi, apoi „justiţia” aşa-zisei ra­ţiuni de stat îşi spune, cu mare spor pedepsirea , cuvîntul “pildui­tor” — pentru masele de romani.
In luna noiembrie 1763 la doar doi ani de tragicele evenimente ramase in istorie sub denumirea de „Siculicidum'” ,legendarul Tănase Todoran este frînt cu roata, unii traşi în ţeapă, mulţi alţii spînzuraţi (In hotarul comunei Sieuţ, din păr­ţile Năsăudului, există o înălţime care şi astăzi se numeşte „Dealul acăştarîlor ” — Dealul spînzuraţilor: „akasztott” în limba maghiară înseamnă „spînzurat”!.
Dureroasă reminiscenţă toponimică a acelor îndepărtaţi ani de zvîrcoliri l).
Urmează – după… da­tină – fuga a sute si sute de familii româneşti în „codrul frate”; şi, mai cu seamă, pribegirea în Moldova si Valahia. Sa amintim că încă în anul 1757, Austria făcea repe­tate demersuri la Constantinopole, nădăjduind ca Inalta Poartă să facă uz de întreaga influenţă pe lîngă domnitorii din Moldova şi Muntenia, pentru ca aceştia să extrădeze … 96.000 (nouăzeci şi şase mii!) de „dezertori”, (conf. Carol Gollner, op. cit, p. 119). Demersurile au esuat….
Pe acest fond , „Acţiunea de conscriere a …voluntarilor” români — ca şi a celor secui — continuă să treneze, în ciu­da faptului că în cursul anului 1763 fusese înfiinţa­ta o nouă comisie recrutoare , compusă din slugile unguresti baron Ziskovic Jozsef , conţii Lazar Janos şi Bethlen Miklos. Unele din metodele de „convinge­re” la care a recurs Comisia de slugi maghiare ale Vienei le-am evocat: presiuni si persuasiune… cu ţeapa şi ştreangul. In primăvara lui 1764, la numai cîteva luni după Sîngeroasa noapte de la Siculeni (Madefalva)— vom detalia ceva mai departe,mai ales ca von Buccow moare subit ( lumea vorbea despre “niste” blesteme)….
In locul lui este numit alta sluga: contele maghiar Futaky H. Andras, cumulînd, la rîndul său, funcţia de guvernator cu postul de co­mandant al armatei. Starea de derută — pe pi­cior de răzvrătire sau de refugiu — ce domnea în lumea prezumtiv grănicerească a Năsăudului – înce­pe să ia sfîrşit, odata cu preluarea comenzii de că­tre colonelul austriac Karl Enzenberg, bărbat mai omenos şi plin de tact. Ajutat şi de noii săi subordonaţi — ca de exemplu ofiţerii italieni Tanioli şi Cosimelli — izbu­teşte în scurtă vreme să potolească animozităţile şi să dezamorseze situaţia exploziva.
Dupa tragica noapte de la Siculeni, la 16 martie 1764 împărăteasa Maria Terezia emite o „Patenta” importanta ce cuprinde concesii însemnate si pentru grănicerii năsăudeni — regimentul II de infanterie. Se decretează astfel, „ca atît acei locuitori din zona, cît şi descendenţii lor, scoşi din orice supuşenie, „sa fie priviţi ca liberi şi învestiţi cu toate prerogativele şi imunităţile acestora”, (conf. Carol Gollner, op. cit.,p. 47).
Apar astfel, rînd pe rînd, în cele 44 comune grănicereşti, şcoli primare susţinute din fondurile regimentului. Se întemeiază apoi o „Şcoala normala” şi mai tîrziu un „Institut militar” (pînă atunci, spre a se reduce numărul ofiţerilor străini, se luau „ştudenţi” români de la Blaj, care erau înrolati si avansaţi la rang de ofiţeri; dintre aceşti „ştudenţi”, Meheşiu, Călian, Itul, Bistra, Cuteanu ş.a. au ajuns la rang de maiori şi vice-colonei).
La „Liceul grăniceresc” din Năsăud au învăţat, printre alţii, George Coşbuc, Veronica Micle, Andrei Mureşianu,lacob Mureşianu, loan Pop Reteganul, Liviu Rebreanu , Vasile Borgovan, Tiberiu Brediceanu, Augustin Benea. Din pacate Regimentul II romanesc de dragoni a avut o viaţa scurtă.
La cîţiva ani după înfiinţare, două din escadroanele sale au fost “vărsate” la regimentul II de infanterie. Celelalte escadroane au fost alaturate în regimentul de cuirasieri secui. (întîia dintre motivaţiile oficiale sună astăzi, oarecum neobişnuit:(„Feciorii din Valea Rodnei sînt prea vînjoşi pentru caii iuti,dar cam rnici insa specifici in partea locului”)
„Problemele” iscate de organizarea regimentului romanesc de infanterie au purtat în primul rînd pecetea diferendelor violente de natură confesionala — „Uniaţie ori ba „!
N-au lipsit tradiţionalele băjeniri ale unor sate întregi,inclusiv de secui , in Moldova, nici metodele dramatice de „convingere” de trecere lacatolicizm , precum arestările, bătaia cu vergile, afumarea cu bălegar uscat. Generalul baron Ziskovic Josef s-a dovedit un demn „discipol” şi urmaş al odiosului von Buccow în ale „diplomaţiei”de recrutare cu fortza ; „el nu şi-a desminţit atributele de vajnic recrutor cu anasîna/cu fortza/ la religia catolica”…
Regimentul I de infanterie a fost constituit in urma Regimentului II năsăudean şi a celor secuieşti ,urmînd sa acopere — cu misiunea lor de paza — un terito­riu de graniţa cuprins între districtele Făgăraş şi Oraştie.
Sunt demne de lauda o seama de evenimente din istoria de sine statatoare a regimentelor româneşti de grăniceri. Si in primul rand ale istoriei trăită sub însemnele bravurii şi demnităţii ostăşeşti, ale fidelităţii romanilor pentru glie ,nu doar faţa de uniforma care-i eli­berase de sub rigorile statutului social şi moral de … „misera contribuens plebs”. Dar mai ales faţă de nobila deviză sub semnificaţiile căreia au luat par­te la 130 de ciocniri dar şi mari bătălii: „Virtus romana rediviva”.