- 06-09-2021
NICOLAE TITULESCU
Trăim vremuri dramatice care, fără să exagerăm cîtuși de puțin, pun în pericol România, ca stat. Veți spune că nu e ceva nou, că și pînă acum am văzut cum deciziile sînt luate fie în afara țării, fie de către personaje devotate total străinătății. Da, este adevărat, dar între timp s-au stabilizat două ,,cancere”: îndatorarea dincolo de limită a statului și dependența energetică cvasitotală. În plus, pe plan internațional, se produce un fenomen care ne afectează direct, ca țară satelit: căderea SUA – și implicit transformarea ,,partenerului strategic” într-un jug împovărat din ce în ce mai mult. Sau, altfel spus, transformarea SUA în piatra legată de gîtul celui gata să se înece! Efectele degringoladei internaționale a SUA se simt în România, pentru că partide și persoane cu evidentă comandă externă au început să se încaiere între ele, ducînd la o criză guvernamentală.
Mai mult, România nu are acum nici măcar o variantă politică de viitor, o formulă stabilă și benefică. Este rezultatul transformării României în colonie, al supunerii totale față de ,,partenerul strategic” – de fapt, al jugului pus de americani pe țara noastră.
Ei bine, toate astea vor avea un rezultat fatal: punerea României sub un ,,regim de mînă forte acționînd din mandat internațional”. Asta este concluzia la care ajunge o analiză fulminantă a lui Adrian Severin. Fostul ministru de Externe pornește de la situația generată de Summitul de la Geneva al superputerilor ,,fostei ordini mondiale bipolare”, arătînd că în procesul retragerii către Marea Chinei și redispunerii în regiunea indo-pacifică, ,,cu intenția de a-și asigura astfel spatele, SUA au cedat Polonia Germaniei, Ungaria Rusiei, Ucraina Rusiei și Germaniei, Marea Neagră Rusiei și Turciei”, România a rămas ,,cum se spunea în dreptul roman, un res derelictae” – adică o proprietate abandonată voluntar de titularul ei – ,,avînd statutul de res nullius (bunul nimănui), pe care oricine și-l poate însuși și cu care oricine poate face ce vrea”. Desigur, trebuie precizat că acest ,,cedat” nu mai poate fi perceput ca avînd greutatea celui rezultat din înțelegerea de la Yalta, dar este vorba de influență și mai ales de spatele în negocieri și decizii. Și, în final, efectele pot fi mult mai grave decît cele de atunci.
Ei bine, în condițiile descrise, Severin consideră că și ceea ce se întîmplă acum în România, tot scandalul politic, ,,este rezultatul acestei situații: se distruge tot ce a mai rămas din sistemul constituțional pluripartit, pentru ca, devenit un simplu bun, cvasi statul România (un stat eșuat) să fie pus sub «administrarea directă» a unui regim de mînă forte acționînd din mandat internațional”. Repet afirmația cheie a lui Severin: ,,Cvasi statul România (un stat eșuat) să fie pus sub «administrarea directă» a unui regim de mînă forte acționînd din mandat”. În continuarea ideii acesteia Severin consideră că ,,Agitația politică irațională (fără nici o legătură cu conceptul de «acțiune politică») de la București, din aceste zile, reprezintă doar unul din multele scenarii menite a face posibilă ajungerea la un asemenea rezultat; unicul interesant pentru marii jucători de la masa politicii globale”. În acest context nici nu contează cine a amorsat criza (care, de fapt, nu este politică, ci națională – o criză de destin istoric), Cîțu, Barna sau Cioloș, spune Severin.
Deci, ,,nici nu contează cum vor vota AUR sau PSD, nu contează ce spun Ciolacu sau Orban, pe ce picior dansează Dîncu și Rareș Bogdan ori la ce oră revine din adormire Iohannis”, ci ce misiune are Iohannis. Severin consideră că președintele ,,are misiunea ca, după ce a lucrat cu succes la suspendarea Constituției, să creeze condițiile pentru ca românii să salute, de nevoie dacă nu de gust, schimbarea regimului politic și trecerea de la democrația autohtonă coruptă și impredictibilă, la autoritarism și subordonare externă integrală”. Și, atenție, Severin spune că ,,trecerea la autoritarism și subordonare externă integrală”… ,,asta se execută acum”!
Deci, vorbim de un proces ireversibil, intrat pe ultima sută de metri! Un proces ireversibil, în contextul ,,strategiei naționale” actuale, îmbrățișate de toate partidele parlamentare, poate cu mici excepții – AUR, care contează prea puțin în ecuație, și UDMR, care are alte comenzi, dar în nici un caz benefice României pe termen lung.
Ei bine, Severin propune în aceste condiții o soluție fulminantă: ,,Singura șansă a României în atare condiții, ca și în 1944, este să se înțeleagă direct (nu prin Washington) cu Rusia (cu care mai poate găsi interese strategice congruente)”. Pentru că, spune Severin, ,,SUA au ieșit din joc, respectiv au lăsat-o în afara jocului, iar Germania nu are interesul să vadă un bloc româno-rus la Gurile Dunării, între obiectivele strategice germane și nevoințele strategice românești neexistînd nici o convergență”.
Deci, o întoarcere către Est, o soluție pe care o propuneam și eu încă de pe vremea cînd situația nu era atît de dezastruoasă ca azi. De aceea în acest moment ar trebui ca întoarcerea, dialogul multilateral și angajant, să fie asumat de ambele părți, română și rusă. Altfel spus, ar fi un act de curaj politic în „colonia România”, dar și un act de risc din partea Rusiei. Da, este un risc pentru Rusia – pentru că s-ar asocia cu o țară, România, tarată de multiple comenzi, de datorii, dar și de lipsa unei dorințe publice de recîștigare prin muncă și luptă a independenței și demnității. Severin este pesimist: ,,Mai este, oare, cineva, la București și la Moscova, gata sau / și capabil să o facă? Se pare că nu”.
Cred că este una dintre cele mai importante analize ale momentului – iar concluzia este că dacă nu se va pune în aplicare acum o strategie alternativă celei actuale, evident distrugătoare, este posibil ca previziunea lui Severin să se adeverească: ,,România, un stat eșuat, să fie pus sub «administrarea directă» a unui regim de mînă forte acționînd din mandat internațional”. Adică în ciuda dificultății de a mai pune în aplicare soluția întoarcerii (și) către Est, o măsură trebuie luată: desprinderea din jugul ,,strategic” pus pe gîtul României de SUA.
De fapt, fostul ministru de Externe nu este singurul mare om politic ce pune problema aceasta. Un altul este fostul premier Adrian Năstase, care a dat un semnal clar al opoziției față de faptele și exemplele SUA. În fapt, chiar dacă fostul Număr 1 al politicii românești se referă la deciziile SUA pe plan internațional, recentul său mesaj este un veritabil semnal al trezirii – cel puțin pentru specialiștii care ar trebui să înțeleagă logica celor spuse de el.
Personal, mărturisesc, de mult așteptam ca Adrian Năstase, poate cel mai complet om politic și diplomat de după 1990, să reacționeze la ceea ce comit ,,partenerii strategici” – iar politicienii români aplaudă. Năstase a reacționat după ultima crimă monstruoasă comisă de armata SUA, pe care Biden o laudă și anunță că asta va fi politica viitoare a SUA. E vorba de uciderea unei familii de 10 persoane, dintre care 6 copii, cu proiectile trase cu drona, sub pretextul vînării unui ,,terorist”.
Adrian Năstase pleacă de la întrebarea ,,Ce se mai întîmplă cu dreptul internațional, în zilele noastre?” și, după ,,răspunsul scurt” care ar fi ,,nu se mai întîmplă nimic”, profesorul de Drept Internațional desființează situația actuală, începînd cu definirea Dreptului ca o ,,modalitate de dialog și de conviețuire/coabitare între parteneri care își respectă reciproc existența” și un „cod de comunicare reciproc acceptat în perioadele de multipolaritate”.
Atenție la următoarea precizare: ,,Normativitatea internațională a reprezentat o extensie a evoluției dreptului intern din diferite țări și care a preluat concepte validate în spațiul juridic intern”. De aceea, spune Năstase, au apărut tribunale internaționale (Haga etc.) și diferite curți arbitrale. ,,Pentru situațiile în care regulile nu se respectă”, explică Năstase – o subliniere de reținut. În schimb, în ultimele două-trei decenii, cele ale lumii unipolare, ,,dreptul internațional a fost supus unor presiuni noi și au fost formulate teorii care nu ar fi acceptate în jurisdicțiile interne”. Exemplele date de Năstase sînt ,,războiul preventiv” sau ,,autoapărarea preventivă”, dar ceea ce el numește ,,forme noi de agresiune (ne-reglementate internațional) – folosirea dronelor etc”. Adică exact ceea ce a impus SUA, ca „jandarm mondial” într-o lume unipolară!
Și asta nu e totul! Adrian Năstase atrage atenția că, după al II-lea război mondial, ,,pedepsirea celor vinovați de încălcarea principiilor și a normelor (genocid sau crime împotriva umanității) s-a realizat prin aducerea lor în fața unui tribunal (Nürnberg, Tokyo etc)”, iar ,,din acest motiv, au fost create și Tribunalul penal internațional sau diverse tribunale regionale”. Desigur, ar fi de precizat că aducerea în fața Tribunalului nu este obligatoriu pedepsire – decît în contextul tribunalelor politice!
În situația actuală, războiul din Afganistan s-a încheiat prin Acordul de la Doha, scrie Năstase. ,,Atentatul monstruos, de zilele trecute, în care au murit peste 100 de persoane, inclusiv 13 militari americani, l-a determinat pe președintele Biden să anunțe că SUA se vor răzbuna, ceea ce a și făcut, omorînd cu o dronă doi lideri ai ISIS-K”. Atenție: ,,Întrebarea pe care mi-o pun este dacă teoria statului de drept care cere ca cei vinovați să fie aduși în fata unui tribunal pentru a fi pedepsiți, nu este valabilă și în plan internațional?! Dacă nu este, atunci și alte țări ar putea prelua acest model pentru a pune în aplicare „justiția naturală”, scrie Năstase, punctînd: ,,Așa cum modelul «autodeterminării» Kosovo a fost preluat și de alții…”.
Să fie o aluzie la Crimeea? Tot ce e posibil, deși cazul peninsulei ruse e mult mai clar – și poate se vor găsi și la noi specialiști în drept internațional să prezinte adevărul! Finalul mesajului lui Adrian Năstase este o palmă pentru ,,jandarmul mondial” al lumii unipolare: ,,De vreo cincizeci de ani, mă ocup de analiza dreptului internațional – din păcate, în ultima vreme, constat că nu au mai fost adoptate mari convenții multilaterale, iar dreptul internațional nu mai este invocat decît foarte rar în discursurile liderilor mondiali”, scrie Năstase. Concluzia: ,,Pentru a-l invoca pe Titulescu, «forța dreptului» lasă (din nou) locul «dreptului forței»”, conchide Adrian Năstase.
Deci, doi dintre cei mai importanți și vizionari oameni politici români transmit același mesaj, chiar dacă folosind abordări diferite: este imperios necesară despărțirea interesului național românesc de ceea ce fac și impun SUA pe plan mondial, ieșirea de sub jugul „strategic”! Altfel, situația pe care o vedem toți, alunecarea rapidă în prăpastia îndatorării și dependenței, se va transforma în acea preluare definitivă a țării, a ,,statului eșuat”.
La aceste opinii se adaugă și declarația iresponsabilă a președintelui Joe Biden. A fost prima declarație a președintelui SUA după dezastruoasa retragere din Afganistan și pe care tot mapamondul o aștepta în speranța unei reconsiderări a politicii SUA.
Din păcate, discursul președintelui Biden a fost un cumul de lipsă de realism, de neasumare a greșelilor și crimelor comise, de menținere în zona manipulării și a propagandei mincinoase, agresive – și, mai ales, anunțul că SUA va continua politica agresivă la nivel mondial, pe baza falselor amenințări și a țintelor stabilite după propria dorință. Biden a lăudat crima și a definit ca ,,viitoare abordare” atacul cu dronă – despre care arătam că a dus la moartea unui ,,terorist” și a 10 civili nevinovați, dintre care 6 copii! Biden a arătat că nu a înțeles și nu regretă nimic – și că așa va fi mai departe!
Biden a numit din nou Estul ca ,,amenințare”. Alături de impunerea voinței și de sancțiuni, e singura politică internațională a SUA. După asta vin atacurile armate. Este calea pe care lumea începe să o respingă, mai ales cînd aveam de-a face cu o multipolaritate evidentă.
China, Rusia și state UE creează alianțe elastice și combinații profitabile, celelalte țări BRICS reintră în scenă – altfel spus, e o lume care NU mai vrea jandarm mondial, pol de putere și sub nici o formă nu vrea vreun jug mondial.
În acest context, vrea România să mai rămînă în „jugul strategic”? Dacă face asta, e pierdută. Și va avea parte de tot felul de Cîțu, Iohannis, Ciolacu, söröșiști și alte figuri triste, vectori ai subjugării și prăbușirii României.
Indiferent cîte moțiuni vor fi, dacă nu se va scăpa de jug, România va fi precum măgărușul ce se învîrte în jurul parului de care este legat.
DRAGOȘ DUMITRIU
Exista un nuitor comun intre cele 2 evenimente: inlaturarea lui Allende pt instalarea lui Pinochet si 9/11 din NYC.Ambele au fost regizate de elita care se crede conducatoarea umanitatii pentru a introduce politica terorismului. Aceasta a reprezentat o noua incercare de a controla natalitatea = cea mai grava problema a societatii umane incepand cu revolutia industriala din anii 1850.Pandemia covid-19 continuata cu diverse forme de virusi este ultima varianta prin care se incearca reducerea populatiei.
Am afirmat de cate ori am avut ocazia ca nici una din aceste masuri disperate nu vor avea efectul dorit de aceasta „elita” fanatica care detine puterea financiara absoluta (doar temporar!). Din contra, efectele aa fost intotdeauna pe dos, adica au impulsionat cresterea necontrolata a populatiei.
Totusi, este important sa reamintesc ca acest fenomen are un termen limita (evaluat de mine la 2035+/-3) in care se va petrece un conflict global prin care populatia se va reduce dramatic in jur de 10-20%. In urma acestui proces natural de „cernere/selectie” vor supravietui doar indivizii cu mintile antrenate corespunzator nici decum cei care se vor ascunde prin buncare.
Recomand si cu aceasta ocazie celor care ajung sa citeasca si sa ia in serios acest avertisment, sa inceapa sa-si antreneze mintea in mod individual si sistematic.TIMPUL ESTE DIN CE IN CE MAI SCURT pentru a ne risipi eforturile in alte directii.
Dragii mei, stati linistiti, niciodata, dar niciodata, anglo-americanii sau UE sau China nu-si vor putea pune jugul pe noi pentru ca noi suntem eminamente crestini ortodocsi si Maica Rusia(cea mai mare putere planetara ortodoxa) nu ne va abandona niciodata si nici nu ne va vinde cum au vandut tzaristii Alaska. Ca orice mama, Maica Rusia mai bine moare cu dusmanul de gat decat sa ne abandoneze. Parerea mea, scuze daca nu-i asa.
severin plinge soarta Romaniei , m-am linistit .
CHILE, 11 SEPTEMBRIE 1973: PRIMUL 9/11
În fiecare septembrie sunt organizate fastuase comemorari pentru atacurile 9/11 asupra SUA. Cu toate acestea, puțini isi amintesc primul 9 / 11 care a avut loc cu 28 de ani înainte, in Chile.
De Shane Quinn – Global Research, Septembrie 05, 2021
La 11 septembrie 1973, guvernul democratic al lui Salvador Allende din Chile a fost înlăturat de forțele susținute de Statele Unite într-unul dintre momentele definitorii ale Războiului Rece. Allende însuși a fost ucis în timpul loviturii de stat, în timp ce palatul său prezidențial, La Moneda, a fost bombardat pe scară largă. Multe mii de chilieni au fost fie uciși, „dispăruți”, închiși și constrânși să emigreze sau să intre în exil. Văduva și familia lui Allende au fost forțate să se ascundă în Mexic timp de mulți ani.
În locul lui Allende, americanii l-au instalat pe generalul Augusto Pinochet, unul dintre cei mai notorii dictatori de după cel de-al Doilea Război Mondial.
În următorii 17 ani de dictatură a lui Pinochet, aproximativ 40.000 de chilieni au fost torturați – adesea sub cel mai sadic mod și supravegheați de medici în stilul Josef Mengele, (medicul nazist de la Auschwitz). Medicii s-au asigurat că victimele vor rămâne în viață cât mai mult timp posibil si le administra medicamente pentru a ii resuscita, astfel încât tortura să poată apoi reîncepe.
Un chilian care a suferit un astfel de tratament în aceste camere de tortura, dar a supraviețuit și mai târziu a devenit avocat internațional, a fost întrebat unde sunt acești medici astăzi? El a răspuns: „ei practică în Santiago”.
Nu au existat apeluri din partea Statelor Unite sau Israelului pentru a-i aduce în fața justiției pe acești medici de tip nazist. Într-adevăr, regimul Pinochet proteja deja criminalii de război naziști, cum ar fi colonelul SS Walter Rauff, creatorul camerelor de gazare, și pe Mengele însuși.
Deoarece populația SUA este de aproximativ 18 ori mai mare decât cea din Chile, cu un teren infinit mai mare, chilianul 9/11 a fost resimțit la o scară mult mai mare. Într-adevăr, a fost, de asemenea, mai distructiv. În SUA 9 / 11, Casa Albă nu a fost bombardat, președintele (George W. Bush) nu a fost ucis, oamenii săi nu au fost închiși și torturați în masă după ce crimele inițiale au fost comise, un dictator brutal și echipele sale ale mortii nu au fost impuse.
Înainte de lovitura de stat chiliană din 1973, țara fusese un loc plin de viață, în care oamenii erau primitori și veseli. Anii Pinochet au afectat populația cu sentimente persistente de teroare și suspiciune.
La câteva zile după ce lovitura de stat a fost pusă în aplicare, consilierul pentru securitate națională Henry Kissinger a descris situația din Chile ca fiind:
„Nimic de o importanță foarte mare”.
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/18/Reuni%C3%B3n_Pinochet_-_Kissinger.jpg
Poza: Secretarul de Stat american Henry Kissinger cu Pinochet în 1976
După alegerea lui Allende cu trei ani mai înainte, Kissinger i-a spus directorului CIA Richard Helms la telefon:
„Nu vom lăsa Chile să meargă pe aceasta cale”, la care Helms a răspuns: „Eu sunt cu tine”.
Kissinger, un viitor câștigător al Premiului Nobel pentru Pace, a fost implicat si în alte crime de război, cum ar fi un apel deschis la genociddiîn Cambodgia în 1969: “Sa fie doborat tot cezboara si tot ce misca „.
Deranjat de victoria electorală a lui Allende de la începutul lunii septembrie 1970, președintele american Richard Nixon a ordonat CIA să „împiedice venirea lui Allende la putere sau să-l demita”.
Cu toate acestea, președintele Nixon a respins propunerea Departamentului de Stat, protestând față de posibilitatea de al elimina pe Allende:
„Ca un alt Castro? Ca în Cehoslovacia?. Nu-i lăsa să facă asta”.
Președintele Nixon și-a exprimat prudența spunând că,
„Nu vrem să răsturnăm guvernul”, înainte de a-l avertiza pe Kissinger „să fie sigur că înregistrarea pe hârtiii nu arată rău”.
Kissinger i-a transmis secretarului de stat William Rogers că:
„Punctul de vedere al președintelui este de a face tot posibilul pentru a preveni o preluare Allende”.
Scopul administrației Nixon în încercarea de a răsturna viitorul guvern al lui Allende a fost de a distruge naționalismul independent sau ceea ce a fost numit un „virus” care i-ar putea „infecta” pe alții – efectul de domino.
Henry Stimson, secretarul de război al SUA în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a descris America Latină ca fiind „mica noastră regiune de aici, care nu a deranjat pe nimeni”.
Chile a intrat, evident, sub auspiciile „micii noastre regiuni”, în ciuda faptului că capitala sa Santiago se află la peste 8.000 km de Washington. Drepturile națiunilor de a-și gestiona propriile afaceri reprezintă o perspectivă inacceptabilă pentru planificatorii americani. Vedem exemple în acest sens până în prezent.
Între timp, „maximul posibil pentru a preveni o preluare Allende” a eșuat, deoarece fostul medic și-a asumat cu succes funcția în noiembrie 1970. CIA a fusese trimisă să lucreze la construirea sprijinului pentru rivalul lui Allende, fostul președinte Jorge Alessandri, dar fără niciun rezultat. În schimb, CIA a exercitat presiuni sub acoperire, inclusiv plata a milioane de dolari grupurilor de opoziție pentru a accelera demiterea lui Allende.
Turneul de patru săptămâni din Chile al liderului cubanez Fidel Castro de la sfârșitul anului 1971 a alarmat și mai mult factorii de decizie politică din SUA. Allende însuși vizitase Cuba cu aproximativ un deceniu înainte și fusese impresionat de progresele înregistrate de revoluția lui Castro, înainte de a vizita din nou națiunea insulară în 1972.
În anul următor, Allende a fost alungat și ucis, cu o contribuție crucială a CIA, Pinochet a continuat să privatizeze economia chiliană pentru a se potrivi cerințelor corporative americane. „Băieții de la Chicago”, economiști chilieni neoliberali instruiți la Universitatea din Chicago, au fost primiți în guvern – și au fost susținuți de FMI și Banca Mondială la jefuirea tarii.
Politicile băieților din Chicago au avut un efect dezastruos asupra populației, deoarece șomajul s-a dublat între 1974 și 1975, la peste 18%. Până în 1983, șomajul a crescut și mai mult la 34,6%, mult mai rău decât Marea Depresiune din SUA.
Populația s-a revoltat în diferite etape, dar aici metodele brutale de represiune ale lui Pinochet au fost utile și, fără îndoială, au fost salutate de guvernul SUA, FMI și așa mai departe. Mai mult, Pinochet a fost un mare traficant de droguri care a vândut cocaină în SUA și Europa în anii 1980, acumulând o imensa avere personală împreună cu acoliții săi. Pinochet, care a avut, de asemenea, legături cu traficanții de droguri columbieni, a declarat ca:
„Nici o frunză nu se miscă în Chile, dacă n’o misc eu – să fie clar”.
Între timp, populația a continuat să alunece în sărăcie și pustiire.
Traducerea CD