Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran prin singurătăți asceto-mistice
.
Oare singurătatea lui Dumnezeu este mai mare decât a omului ? Cioran constatase că teologia nu a răspuns la această întrebare (Amurgul gândurilor). De aceea a crezut că poezia e cea care a dat răspunsul, accentuând pe singurătatea omului. Dar fără Dumnezeu, singurătatea omului „s-ar transforma în urlet sau disperare împietrită”. Pentru Eminescu însă, singurătatea lui Dumnezeu este mai mare decât a omului, căci „de plânge Demiurgos, doar el aude-și plânsul”. După Cioran, poezia apare avantajată față de filozofie, prin plusul ei de intensitate și de suferință, nu doar de singurătate. În suferință, ca și în mistică, inima ar reprezenta un loc aparte, ca simbol al întregului univers. Revenit în România după trei ani, Cioran publică Amurgul gândurilor (1940) scris la Paris între 1938-1940 sub imperiul acelorași preocupări spirituale din care a ieșit volumul din 1937, Lacrimi si sfinți (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran- prophète de la vraie sainteté , URL http://www.scribd.com/doc/187765196/Isabela-Vasiliu-Scraba-Emil-Cioran-prophete-de-la-vraie-saintete ). Cum momentul apariției cărții din 1940 n-a fost propice receptării care i s-ar fi cuvenit, Cioran a păstrat în memorie doar discuțiile din jurul volumului Lacrimi și sfinți , carte redactată într-un moment când a trăit „o adevărată luptă” cu sine însuși. Credea că „e cea mai bună scrisă în românește” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran -un mistic în lumea filozofiei http://fr.scribd.com/doc/235621503/IsabelaVasiliuScrabaReferatColocviu2014Cioran ), fiind un volum „de adnotări pentru și împotriva religiei”, un fel de „auto-biografie mascată” (Cioran), căci „o autobiografie trebuie să se adreseze lui Dumnezeu, și nu oamenilor” (Amurgul gândurilor). La vremea celui de-al doilea război mondial și încă vreo câțiva ani după Cioran s-ar fi stăduit să-și îmbunătățească stilistica scrierilor românești citind cu atenție limbajul scrierilor religioase, al Bibliei (tradusă de Gala Galaction) în mod special. Foarte probabil, la Biblioteca Bisericii ortodoxe române din Paris citise și primele volume ale Filocalie i românești apărută la Sibiu (1945-1948). De la profesorul Nae Ionescu pe care Cioran îl admira atât de mult încât îl însoțea la curs fără să-i fie asistent, el reținuse că „religia merge mult mai în adâncime” decât orice altă cale de cunoaștere. Drept comentariu la cursurile de fenomenologia actului religios ținute de Nae Ionescu, Cioran notează că spre deosebire de filozof care meditează asupra Divinității, o esență abstractă, un aspect indirect al lui Dumnezeu, credinciosul se gândește la Persoana lui Dumnezeu. Credința este „un transcendent nemijlocit”. Vitalitatea ei și-ar trage seva chiar din „ruinele esenței impersonale”. În anul școlar 1936-1937, pe când era profesor de filozofie la Liceul ortodox din Brașov, Cioran avusese o adevărată criză religioasă. Întâmplarea face ca din anul 1937 să dateze si manuscrisul românesc al Filocaliei , cu scrieri mistico-ascetice pregătite la Muntele Athos pentru tipar, manuscris copiat de Părintele Arsenie Boca și adus de la Sfântul Munte în vara anului 1939.
„Cufundat în lectura misticilor, credeam că-i înțeleg”, va spune Cioran amintindu-și perioada tinereții: „Am trăit clipe când te afli dincolo de aparențe. O înfiorare năvalnică te surprinde pe neașteptate. Te simți cuprins de o plenitudine extraordinară…Cele câteva momente de iluminare trăite de mine m-au condus la înțelegerea fericirii supreme de care vorbesc misticii. Oricum, din Paradis… nu te mai întorci niciodată același care ai fost” (Cioran,http://fr.scribd.com/doc/70857079/Caiet-2-Cioran ). Ecoul „întoarcerii din Paradis” – păstrat neîntinat de nici o răzvrătire a lucidității, aroganței și cinismului său obișnuit (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Ideas- A Variable Background in Cioran ’s Writings , URL http://isabelavs.go.ro/Discip/CAP8.html ) -, transpare într-o scrisoare către părinți, când fratele și sora lui au suportat fără de vină regimul de exterminare din temnițele comuniste (fratele 7 ani iar sora 4 ani). „Nu trebuie să vă lăsați copleșiți” –le-a scris atunci Cioran părinților săi. „Din moment ce aveți credință în Dumnezeu, adică singura mângâiere valabilă care există sub soare, mi se pare că sînteți destul de înarmați pentru a suporta orice suferință”. Amintindu-și durerea pricinuită de întemnițarea Virginiei și a lui Aurel, Cioran recunoaște peste ani că atunci „ar fi trecut de partea lui Dumnezeu”. În scrisoarea către ai săi are și revelația falsei sale necredințe: „poate nu sunt în fond atât de necredincios pe cât par”, mai scrie Cioran.
Un indiciu al lecturilor sale postbelice din Filocalia românească am găsit în ultimul volum scris în românește la Paris. Misticul Evagrie Ponticul descrie dracul întristării care – spre deosebire de toți ceilalți draci care „fac sufletul iubitor de plăceri.. -, nu primește să facă aceasta, ci el taie și usucă prin întristare orice plăcere a sufletului…Simbolul acestui drac este năpârca al cărei venin copleșește veninul celorlalte animale” (Evagrie în Filocalia , vol. I, Sibiu, 1945). In volumul Razne , Cioran transpune fragmentul din Evagrie în felul urmăror: „În a roade măduva vieții, există un vierme mai necruțător decât toți viermii, mai insinuant decât târâtoarele, mai harnic decât moliile și mai crud ca râmele văzute și nevăzute, este iadul vârât în tine, este Tristețea” (Cioran, Razne , 2012, p. 25).
In continuare voi arăta că admirația lui Cioran față de frumoasa limbă românească în care a fost tradusă Filocalia fusese mult mai întemeiată decât și-ar fi închipuit el vreodată. Fiindcă stilizarea traducerii au făcut-o la Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus doi dintre cei mai mari poeți mistici din literatura românească: Zorica Lațcu (Maica Teodosia) si Nichifor Crainic.
.
.
Cuvinte cheie: Cioran, Filocalia românească, dracul întristării, închisori comuniste, Părintele Arsenie Boca, Mănăstirea Sâmbăta de Sus.
.
Nota redacției: Textul de mai sus este rezumatul unei comunicări științifice pe care dna Isabela Vasiliu -Scraba a încercat (!) s-o prezinte la Colocviul Internațional Emil CIORAn de la Sibiu, 7-9 mai 2015
Textul dnei Vasiliu – Scraba mi-a adus în minte bucuria cu care l-am ascultat pe Cioran elogiind limba română, mult mai potrivită pentru poezie și teologie decât limbile lui cunoscute. Să fi fost în vara lui 1986 sau 88.
i.c.
E bine ca exista sionisti, poate trezesc mintile puturoase din adanca letargie, fiindca orice sut in fund e un pas inainte, sper. In toamna trecuta eram la un pas sa schimbam imnul cu „Somnoroase pasarele”.
Cioran are si o carte „Un peuple de solitaires” in care canta o Hossannah iudeilor care i-a speriat pana si pe iudei (exista articole de revolta impotriva acestei carti excesiv de laudative a lui Cioran fata de iudei – si asta in timp ce-si priveste poporul foarte aspru. Extrem de critic. In partea a doua a vietii sale)
Eu nu consider ca datorita existentei unui Lii-cheanu noi trebuie sa nu luam atitudine critica acolo unde Cioran o merita.
E absolut sigur ca nu doar lichelele au observat atent minusurile lui Cioran.
Eu mi-aduc aminte ca en passant, citind critica despre Cioran, au fost o considerabila calitate de voci care au observat ca Cioran nu merita hagiografie, mai ales pentru cea de a doua parte a creatiei sale, caci tonul lui s-a schimbat considerabil fata de cel avut in tinerete, ca simpatizant al legionarilor.
Din
Caietele lui Cioran:
DESPRE
SCEPTICISMUL SAU CA FIIND aproape (presque)
PUNCTUL CENTRAL AL INTEROGARILOR SALE:
“Le
scepticisme est presque le point central de mes interrogations: qui voudrait
ecrire quelque chose de correct sur moi
devrait analiser la fonction qu’il a remplie dans l’ensemble de mes
préoccupations et de mes hantises”.(pg 866 Cahiers 1957-1972, ed Gallimard 1997)
Traducerea
mea:
“Scepticismul
este aproape punctul central al interogarilor mele: cine ar voi sa scrie un lucru corect despre mine, ar trebui sa analizeze
functia indeplinita de acesta in ansamblul preocuparilor si temerilor mele obsedante”
Cioran
despre Dumnezeu:
“Da wir so lange
schon kein anderes Refugium als Gott gehabt haben, haben wir uns so tief
in ihn hineinversenkt wie in uns selber{….}, wir haben seine und unsere
Abgrunde ausgelotet , seine Geheimnisse nacheinander ruiniert, und seine
Substanz durch den doppelten Angriff des Wissens und Betens erschopft”(Feuilleton,
Die Zeit Nr 15-12 April 1991, la aniversarea
implinirii de 80 de ani a lui Cioran, interviu luat lui Cioran de catre:
Klaus Dermutz)
Traducerea mea:
“Deoarece nu
am avut de atata timp alt refugiu decat Dumnezeu, ne-am scufundat in El atat de
adanc precum in noi insine, {…}, i-am masurat complet prapastiile Lui si ale noastre , i-am ruinat una dupa alta
tainele, si i-am epuizat substanta prin dublul atac al cunoasterii si rugii”.
In ‘Lettre à un ami lointain’, carte ce consta intr-un schimb de scrisori intre Cioran si Noica, Noica il face RENEGAT pe Cioran!!!
Oare dece?
Daca tin bine minte – nu am cartea in mana – Noica se referea la atitudinea lui Cioran fata de Romania.
In tot cazul Cioran trebuie judecat in mod obiectiv, lasand complet laoparte ce zice si ce face escrocul LII-CHEANU!!!
Si Tutea zice intr-un interviu VIDEO deci e verificabil ,ca „Cioran poate s-o faca , dar nu vrea el s-o faca” – din nou citez din memorie si cred ca Tutea se referea la o filozofie care sa se sprijine si sa dezvolte credinta in Dumnezeu!
Ceva ce inseamnain ochii lui Tutea faptul ca Cioran detine cunoasterea intru Dumnezeu.
Pentru mine e suficient ca sa-l declar crestin patruns de Dumnezeu.
Scepticisme au aparut mereu in sufletele oamenilor, de tot felul, dar nu le-a anihilat Dumnezeirea din ei, odata ce au avut-o.
Despre
caietele lui Cioran:
Le Point.fr – Publié le 16/03/2011 à
12:12 – Modifié le 16/03/2011 à 13:09
http://www.lepoint.fr/culture/l-affaire-cioran-touche-a-sa-fin-16-03-2011-1307078_3.php
Un
conflit oppose depuis 2005, autour de manuscrits du philosophe, la Chancellerie
des universités de Paris et une brocanteuse.
Le philosophe et écrivain d’origine roumaine Émile Cioran, en 1989. © Oskok /
Sipa
37
3
Par MARION COCQUET
À la
une du Point.fr
L’affaire a
quelque chose d’une fable. Depuis 2005, le petit monde des lettres suit pas à
pas le conflit qui oppose, autour de manuscrits de Cioran, la Chancellerie des
universités de Paris à une brocanteuse des puces de Montreuil. La bataille vient de connaître une nouvelle phase, qui pourrait être
la dernière. Le 11 mars, lacour d’appel de Paris a en effet confirmé la décision prise par le tribunal de justice
en 2008 : les 37 cahiers à spirales que l’université réclame reviennent à leur
„inventeur”. Soit Simone Baulez, chiffonnière de son état, qui les a
dénichés là où les éminents experts, qui pourtant les cherchaient, n’avaient
pas su les découvrir : dans la cave de Cioran. S’il avait été encore de ce
monde, le philosophe d’origine roumaine aurait-il perçu „une lueur
démentant son pessimisme dans ce sauvetage de son oeuvre par une
chiffonnière” ?
Me Roland
Rappaport, l’avocat de Simone Baulez, soulevait la question en 2008. Il est
vrai que, sans sa cliente, l’ensemble – estimé aujourd’hui à un million d’euros
– aurait été perdu corps et biens : plusieurs états de la grande oeuvre de
Cioran, De l’inconvénient d’être né, les cahiers de ses dernières
années, des esquisses d’Écartèlements et d’Aveux et anathèmes.
Un trésor, et une trouvaille presque miraculeuse.
„Lot de débarras”
C’est
précisément ce que lui reprochent les plaignants : la Chancellerie des
universités de Paris, responsable de la bibliothèque Jacques-Doucet qui
comprend depuis 1995 le fonds Cioran, revendique les cahiers. À la mort du
philosophe en 1995, Simone Boué, sa compagne et légataire, avait en effet
affirmé son souhait d’offrir à la bibliothèque l’ensemble des manuscrits de son
compagnon. „La donation, écrit-elle dans une lettre à la Chancellerie,
comprendrait tous les manuscrits de Cioran en français comme en roumain, ayant
fait l’objet d’une édition ou inédit.”
En septembre
1997, elle meurt brutalement, sans avoir précisé davantage dans un testament ce
qu’il devait advenir de ses biens. Son frère et légataire universel, Henry
Boué, réaffirmera le désir de sa soeur de voir l’ensemble des manuscrits
revenir à la bibliothèque. Devant lui, et en présence d’un représentant du
Centre national du livre, propriétaire des droits de Cioran, et de Yannick
Guillou, éditeur chez Gallimard et exécuteur testamentaire, un notaire établit
un inventaire du deux-pièces que le couple occupait rue de l’Odéon. Il décrit
par le menu des glaces, des appliques, des tables de bois peint, des fauteuils
en osier, un kilim et jusqu’à une radiocassette. Dans la cave, „un lot de
débarras ne méritant pas description”. Selon le document, „il n’a été
découvert de livres, ouvrages, manuscrits de Monsieur Émile Cioran” ce
jour-là.
La précision a de quoi
étonner : Yves Peyré, directeur de la bibliothèque Jacques-Doucet, également
présent lors de l’inventaire, affirme de son côté, dans une attestation rédigée
a posteriori, avoir emmené, dans les jours suivants, un ensemble de manuscrits,
de documents et de livres qui „avaient sens au regard de l’image
littéraire de Cioran”. En quantité suffisante, du reste, pour s’être fait
aider d’un „magasinier de la bibliothèque”. La contradiction avec le
bilan de l’inventaire est manifeste. Yves Peyré affirme, en outre, avoir
procédé à une fouille minutieuse du petit appartement de la rue de l’Odéon,
jusqu’à sonder les plafonds et le parquet. La cave, elle, n’est pas visitée.
Faute de clef, et parce que l’expert avait „relevé qu’elle ne contenait
rien de significatif”, dit-il.
Invention
Rien de significatif. C’est là
pourtant, dans le „lot de débarras”, que Simone Baulez, chargée de
vider l’appartement plusieurs mois plus tard, découvre les cahiers à spirales.
En 2005, elle se décide à en céder une partie lors d’une vente à Drouot.
Avertie, la Chancellerie des universités fait arrêter la vente et intente une
action en justice.
„Personne ne croit à la théorie
de la brocanteuse, affirme Me Jean-François Canat, l’avocat de l’université. Des
précautions matérielles avaient été prises pour que l’on ne se trouve pas dans
cette situation. Cinq personnes, dans 50 m2,
recherchaient expressément ces manuscrits.” Impossible, selon lui, que
Simone Baulez les y ait trouvés. D’où proviendrait l’ensemble, en ce cas ? Me
Canat admet n’avoir, là-dessus, aucune explication. Celle de Me Rappaport est
simple : le collège de brillants intellectuels présents lors de l’inventaire
n’a pas cru bon de se salir les mains dans la cave. „Blâmable
légèreté”, selon le tribunal de justice de Paris.
L’université pourrait,
désormais, se pourvoir en cassation. Si elle ne le fait pas, „la
brocanteuse” gardera propriété des cahiers, et pourra donc les vendre – la
Roumanie est déjà sur les rangs.
http://fr.wikiquote.org/wiki/Emil_Cioran
Emil Cioran
Citations « Emil Cioran » sur Wikiquote, le recueil de citations libre
Ne-ai dat gata, mesterica! Asa de mult te-au „frapat” si ti-au ramas „neclintite in minte” acele vorbe ale lui Cioran.. incat ai uitat unde le-ai citit prima data, ce mai dracie intortocheata, doar asa-ceva nu se uita. Dar inteleg, bruma-ti de memorie a fost consumata de locul de „sub saltea”, maare ascunzator acest Cioran! Poti sa te mai increzi in el?!
Sa fi fost bietul om atat de framantat incat voia o tidula de la Dumnezeu?
Oricat ar fi de gros volumul de Note, daca ai tai o sa-l scoata in prea multe volume…nu m-ar mira sa-i caute fantoma lui Cioran, ca nu poate biata sa doarma pe asa multe volume.
Daca e „DAR TARZIE” (parol!), sigur e un „dar” din partea astora ca tine, sa vezi ce o sa mai tiuie portile de securitate ale aeroportului!
E vorba de caietele lui Cioran: dupa ce va documentati putin, precis ca veti vorbi altfel!
Sau Gallimard o fi nebun si el ca mine!
Hahahahah!
http://www.gallimard.fr/Catalogue/GALLIMARD/Blanche/Cahiers10
„AS VREA SA CRED DAR NU POT ” este unul dintre citatele foarte tarzii din Cioran care m-au frapat si mi-au ramas neclintite in minte.
Dar nu mai stiu exact unde l-a scris: foarte posibil in volumul lui de Note gasit de Simone Bouée dupa moartea lui, sub saltea, unde si-l ascunsese de ea, careia ii interzisese sa intre in camera lui in absenta lui..
Un volum foarte gros.
Sau in vreo alta scriere tarzie.
DAR TARZIE.
Doar asa s-au putut realiza Unirea de la 1859, Unirea cea Mare şi toate victoriile noastre.
Daca am fi avut o cultura serioasa, atenta la oameni si care sa ne dea tarie, ne-am fi eliberat de mult de lepre.
Caldura PROFUND omeneasca care anima toate operele lui Cioran, indiferent ce ar spune, este raspunsul. A fost intotdeauna raspunsul. Iar de acest raspuns nu au nevoie tartorii liiceanu si plesu, cu influenta lor distructiva in macrouniversul contemporan din acest spatiu – fiindca la ei acea caldura este un SIMULACRU datorat DUPLICITATII. De ce tartori? Tartori fiindca sunt viul preacurviei ca daca esti erudit ai fi mai presus de bine si rau, iar ceilalti ITI SUNT DATORI sa-ti ierte totul.