Derbedeul tot derbedeu!
Printre derbedeii pe care i-am dat în judecată și i-am chemat în fața justiției să dea seama de minciunile și calomniile cu care au ieșit în public se numără, la loc de frunte, Gabriel Andreescu. În loc să se prezinte cu demnitate și bărbăție la judecată, căzătura a folosit toate tertipurile avocățești pentru a evita o confruntare deschisă și explicită. A contat pe lehamitea care îl încearcă pe orice om normal în asemenea situații. Așa că și eu, după câteva termene la care pârîtul nu s-a prezentat, am renunțat la serviciile justiției, în speranța că se va ivi o ocazie de a-i administra haimanalei o corecție fizică și publică pe care să n-o mai uite… Deh, eram ceva mai tînăr și contam încă pe piciorul meu stâng, cu care am înscris nenumărate goluri pe plaja de la Trei Papuci!… A avut noroc, pușlamaua, sau a știut să nu mi se ivească în cale! Acum, nu mă mai văd în stare de asemenea gesturi! Poate și pentru că între timp s-au ridicat efective noi de nemernici, mult mai periculoși pentru societatea românească! Pentru care cu totul altceva aș face de mi-ar sta în putință!…
De ce sunt atât de aspru cu numitul Gabriel Andreescu?! Simplu: n-am suportat niciodată minciuna denigratoare la adresa Neamului! Iar acest individ minte încă dinainte de 1989 în chestiuni importante pentru noi, românii! Individul, înainte de 1989, a trimis la Geneva, la organismele internaționale interesate, un memoriu anti-ceaușist, ar zice unii, plin de minciuni cu privire la regimul minorităților naționale din România socialistă. Am avut ocazia, în 1990, să citesc din acel memoriu câteva fraze! Absolut dezgustătoare! Îl invit pe derbedeu să-și publice memoriul anti-ceaușist trimis în Occident înainte de 1990! Să vedem dacă îi convine să afle lumea în ce constă disidența lui, anti-ceaușismul său de două parale!…
Texte în Occident am trimis și eu!… După 1990 le-am publicat! Nu erau anti-ceaușiste, ci anti-bolșevice, anti-sovietice!…
Uitasem de nemernic!… Nici eu nu mai urmăresc piața de idei și dezbateri politice, abia fac față fluxului de informații primit pe site de la colegi!… Iată însă că unul dintre ei mă face atent asupra unui text scris de numitul Andreescu pe tema legii „anti-legionare”! Un text lung, bine scris la prima vedere, pentru un cititor neavizat. Adică un text acceptabil cam 90-95%, atât cât să facă credibil restul de 10%, porțiunea din text în care se referă la Holocaust și la legionari, la Mișcarea legionară, încercând să demonstreze caracterul fascist, criminal, antisemit, antidemocratic, anti de toate, al ideologiei și practicii legionare! Textul a fost publicat în Noua Revistă a Drepturilor Omului, 2015 Nr 4.
Textul conține și observații critice la adresa unor evrei importanți din echipa de zgomote a Holocaustului din România. Dă astfel impresia de imparțialitate și seriozitate. Dacă acest ipochimen ar fi fost un comentator serios, ar fi semnalat contradicția fundamentală pe care stă tot Institutul Wiesel, dedicat Holocaustului din România: la Yad Vashem s-a dat o definiție a Holocaustului petrecut în Europa anilor 1941-45. Această definiție nu se potrivește nicicum celor petrecute în România, unde, e drept, au existat legi și măsuri anti-semite. Dar aceste legi anti-semite nu au urmărit în niciun fel genocidul evreilor! Iar aplicarea lor nu a dus la genocid!
Iată cele două definiții:
Yad Vashem: „În centrul Holocaustului a stat decizia de a ucide fiecare evreu: bărbați, femei, copii.”
Institutul Wiesel: „Persecuţia sistematică şi anihilarea evreilor sprijinită de autorităţile şi instituţiile statului Român în teritoriile administrate de acestea în perioada 1940-1944”
Oare sunt sinonime „decizia de a ucide fiecare evreu” și „perscuția sistematică”?
Incapabil să semnaleze această contradicție, altminteri atât de stridentă, autorul acceptă să se opereze în România cu altă definiție a Holocaustului, ca și când această șmecherie epistemologică(!) nu ar anula seriozitatea discuției! De ce n-am da încă o definiție a holocaustului pentru România anilor noștri, ca să proclamăm că în România de azi holocaustul este în plină desfășurare! Nimic nu ne-ar împiedica după logica lui Wiesel și Andreescu!
În plus, a lucra cu două definiții ale Holocaustului, una pentru Germania și alta pentru România, înseamnă a nega unicitatea Holocaustului!…
Evident, în aceste condiții subiectul – Holocaustul din Transnistria – nu mai merită a fi discutat! Este din start compromis. Nu putem discuta serios un subiect fără a ne preciza termenii în discuție!
Partizanatul anti-legionar și anti-ortodox, adică anti-românesc al haimanalei, este prezent la tot pasul în frazele dedicate Legionarilor și Bisericii Ortodoxe. Cum nu pot cita rând cu rând, mă rezum la prezența în articol a două personalități definitorii pentru „profilul sufletesc” al neamului românesc: Dumitru Stăniloae și Mircea Vulcănescu. Cităm:
„Dumitru Stăniloae, unul dintre cei mai vocali promotori ai naţionalismului românesc a fost simultan unul dintre cei mai antisemiţi oameni ai Bisericii. Măsura acestei afirmaţii o putem aprecia dintr-un editorial al său din 1938, moment al istoriei când titlul ales suna extrem de sumbru: „Necesitatea soluţionării problemei evreiești”. Cităm:
„Ar trebui să vadă toate ţările că e în interesul lor şi a păcii generale să nu se facă uneltele evreimii internaţionale, ci să purceadă toate în de comun acord la curăţirea atmosferii de un microb care întreţine o continuă tulburare între popoare”106.
Și comentez: chiar și azi putem vorbi despre necesitatea rezolvării problemei evreiești. În lumea noastră există mai multe probleme, printre care și una evreiască. Mai există problema kurdă, problema țiganilor, problema siriană, mai nou. Etc, etc. Cine ar putea spune că nu exista o problemă evreiască în 1938?! Sute de autori, de toate soiurile politice sau ideologice, s-au pronunțat în această „problemă”! G.A. nu ne lămurește însă care era soluția propusă de marele teolog. Sunt ferm convins că soluția imaginată era una perfect onorabilă. Altminteri ne-o etala nărăvitul la minciuni, inclusiv prin omisiune! Îl invit așadar pe nemernic să prezinte și soluția pe care a dat-o sau a agreat-o marele român și creștin.
Cât privește citatul care ar fi trebuit să-l incrimineze pe părintele Stăniloae, în ce fel ar fi un text anti-semit? Este vorba nu de evrei, ci de „evreimea internațională”. O entitate greu de definit, dar nu mai puțin reală, care a adus și aduce în continuare mari deservicii evreimii în general, dar și omenirii, căci se confundă sau face parte din entitatea numită „finanța mondială”! Și sunt, suntem o imensă majoritate pe această planetă care acuzăm finanța mondială de o bună parte a suferințelor de pe planetă!
Citez în continuarea:
Specificul fascismului/legionarismului românesc, ca ortodoxism care accepta ritualuri contrare canoanelor, precum cultul morţii, explică… Și iar întreb: Despre ce ritualuri necanonice vorbești, amărîtule?! Despre ce cult al morții?!… Al morților, poate, deosebit de viu și de caracteristic la toți românii și, în general, la oameni!
Un ultim citat: Primul ministru Armand Călinescu, care a aplicat măsuri antilegionare, a fost asasinat în septembrie 1939. Într-o spirală a violenţei, Guvernul a arestat membri ai Gărzii de Fier şi a reprimat manifestările legionare… Niciun cuvînt despre legionarii arestați că au fost dați morții, câteva sute de tineri, fără nicio sentință judecătorească, o crimă fără precedent, fără egal… Îl lasă indiferent pe ticălos!…
În ce-l privește pe Mircea Vulcănescu, acesta este mereu pomenit alături de Vass Albert, ca două cazuri similare!… Iarăși un tertip, o stratagemă jegoasă menită să denatureze realitatea! Iar mi se face lehamite! Ce să comentezi mai mult la un autor fără niciun simț moral, al repectului pentru cititor, pentru adevăr?! Fără nicio sensibilitate pentru suferința și nedreptatea suferită de Celălalt, chiar adversar să-ți fie!
Repet pretențiile mele:
- să publice textul trimis în Occident înainte de 1990 pe tema nedreptăților ce se făceau minoritarilor etnici;
- să publice integral textul părintelui Stăniloaie!
Caz în care eu îmi voi face mea culpa pentru textul de mai sus. În caz contrar, cum am spus: să se ferească din calea mea următorii douăzeci de ani!
Ion Coja
11 februarie 2016
Yad Vashem: „În centrul Holocaustului a stat decizia de a ucide fiecare evreu: bărbați, femei, copii.” Deci, aceasta afirmatie e valabila si pentru Romania, daca se afirma ca in Romania a fost holocaust.
Institutul Wiesel: „Persecuţia sistematică şi anihilarea evreilor sprijinită de autorităţile şi instituţiile statului Român în teritoriile administrate de acestea în perioada 1940-1944”
Ambele afirmatii de mai sus sunt minciuni sfruntate. Ticalosia celor care fac asemenea afirmatii este pur si simplu strigatoare la cer. Iata un capitol din ultima mea carte, la baza careia stau documente ale vremii, pe care orice evreu le stie. O sa fac la urma si demonstratia acestor afirmatii.
„Trecerea Palestinei sub protectorat englez, în anul 1922 şi apoi a apariţiei statului Israel în 1948 a provocat emigrarea masivă a populaţiei evreieşti către acest teritoriu. Românii, dar mai ales legionarii au privit cu simpatie acest fenomen, dând şi o mână de ajutor acolo unde au putut. Iar Generalul Antonescu a închis şi el ochii la exodul evreiesc prin Romania. Dacă ar fi fost animata de sentimente antisemite, i-ar fi deportat pe toţi spre lagărele naziste, nu i-ar fi lăsat să emigreze cum au vrut şi când au vrut. Cazul „Struma” dovedeşte tocmai acest comportament uman al autorităţilor române, sub comanda generalului.
România a fost un stat tolerant, care a permis evreilor emigrarea. Din porturile româneşti au plecat în zece ani 141 de vase care, având ca pasageri emigranţi evrei, au luat drumul Palestinei. Între 1934 şi 1948 circa 100.000 de evrei au emigrat prin porturile româneşti. Cei mai mulţi fugeau de teama naziştilor, care supuneau ţară după ţară, unde apoi deportările se ţineau lanţ.
Pentru a organiza astfel de transporturi, au apărut organizaţii şi organizatori care, folosind disperarea oamenilor şi urmărind doar profitul, n-au mai ţinut cont de nimic. Una dintre aceste organizaţii a fost „Alyah”, care avea sediul în calea Moşilor 78, fiind condusă de evreii Samuel Leibovici, Iacob Leberman, Eugen Maissner, Lipa Haimovici şi Emma Guttman.
Înşelătoria a fost vizibilă încă din faşă, fiindcă pe afişele care anunţau călătoria vasului Struma, era pusă fotografia luxosului transatlantic Queen Mary. Doar aşa se putea justifica preţul exorbitant al unui bilet de călătorie, de 1000 de dolari. Vasul Struma era o navă englezească, lansată la apă în anul 1867. Avea 74 de ani la data când a fost transformată la repezeală, dintr-o navă bulgărească de trasportat vitele pe Dunăre, într-un vas de pasageri pentru călătorii pe mare.
Trei cauze au condus la acest dezastru: supraîncărcarea navei, care putea lua doar 150 de pasageri. Dar Alyah a vândut bilete de călătorie la aproape 800 de oameni. Apoi motorul, care s-a defectat de nenumărate ori. Şi nu în ultimul rând, neputinţa guvernelor englez, turc, dar şi ale altor state de a rezova o problemă care din naţională devenise clar umanitară. Astfel guvernul turc, ca să nu-l supere pe cel englez, refuză trecerea prin Bosfor a navei Struma. Toate insistenţele organizaţiilor evreieşti de a obţine deblocarea navei eşuează. Situaţia pe navă devine din foarte grea, catastrofală. Fără cele mai elementare condiţii sanitare, fără hrană, apă, medicamente, căldură şi lumină, fără motor şi la urmă fără de speranţă, li se taie ancora de către militarii turci şi apoi sunt duşi din nou în Marea Neagră, unde vasul este lăsat în voia soartei, plutind în derivă.
În data de 24 februarie 1942 un submarin sovietic care n-avea ce face, torpilează nava de la mică distanţă. Vasul este făcut ţăndări. Tot echipajul şi pasagerii se înneacă. Un singur om scapă ca prin minune, ca să poată rămâne o mărturie prin viu grai a ticăloşiei umane la care au contribuit evrei, turci, englezi şi ruşi. Toţi, în egală măsură.
Singurii cu suflet s-au dovedit tot românii. După ce a plecat din portul Costanţa, manevrat de remorcherul românesc Istria, motorul Strumei îşi dă duhul şi nava eşuează pe un banc de nisip la Costineşti. Semnalele SOS sunt recepţionate de radiotelegrafiştii marinei şi remorcherul Istria revine, scoate nava de unde se împotmolise şi o trage în docul de reparaţii din portul Constanţa, unde mecanicii români reuşesc să-l cârpăcească. „Istria” duce apoi nava mai departe, dincolo de Varna, astfel că vasul ajunge, cu chiu cu vai la Bosfor. După ce „Struma” este întoarsă în Marea Neagră de către turci, Antonescu va da dispozitie ca nava să fie adusă din nou în ţară, pentru această acţiune fiind desemnat tot remorcherul Istria. Dar, între timp submarinul sovietic va torpila nava, făcând intervenţia Istriei inutilă.”
Daca fiecare evreu trebuia ucis, cum de au fost lasati 100.000 de evrei sa plece din Romania, legal, cu stiinta si cu voia autoritatilor romane? Despre aceasta tragedie stie tot Israelul si toti evreii din toata lumea, oriunde s-ar afla. In Israel, in urma acestei tragedii, intr-un oras, nu-i tin minte numele, a fost ridicat un monument in amintirea victimelor. Am indentificat mai de mult o fotografie care, se pare ca reprezinta tocmai acest monument.
CE NU STIM NOI DESPRE YAHW ESTE FAPTUL CA EL CONDAMNA CULTUL MORTILOR!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
PROBABIL CA DE AICI SE TRAGE VIZIUNEA TRIBALISTULUI CE NE CONDAMNA EN GROS,SI ANUME ACEEA CA TOATA OMENIREA TREBUIE CONDAMNATA, DACA PRACTICA CULTUL MORTILOR!
CU ATAT MAI MULT ORTODOXIA CRESTINA, PE CARE, SE PARE, O DETESTA ATAVIC, ADICA NEINDUPLECAT SI FARA DREPT DE APEL.
MERITA PROBABIL CITIT:
Lewis, Theodore J, Cults of the dead in ancient Israel and Ugarit
http://phoenicia.org/ugarbibl.html
Torah, Ugartic Bible
The Cult of the Dead at Ugarit
In Ugarit two stela (stone monuments) have been discovered which demonstrate that the people there worshipped their dead ancestors. (Cf. KTU 6.13 and 6.14). The Prophets of the Old Testament likewise protested against this behavior when it occurred among the Israelites. Ezekiel denounces such behavior as godless and pagan (in 43:7-9).
Yet the Israelites sometimes participated in these pagan practices, as 1 Sam 28:1-25 clearly shows.
These dead ancestors were known among both the Phoenicians and Israelites as „Rephaim”. As Isaiah notes, (14:9ff),
Sheol beneath is stirred up
to meet you when you come;
it rouses the Rephaim to greet you,
all who were leaders of the earth;
it raises from their thrones
all who were kings of the nations.
All of them will speak and say to you:
„You too have become as weak as we!
You have become like us!”
Your pomp is brought down to Sheol,
and the sound of your harps;
maggots are the bed beneath you,
and worms are your covering.
KTU 1.161 likewise describes the Rephaim as the dead. When one goes to the grave of an ancestor, one prays to them; feeds them; and brings them an offering (like flowers); all in hopes of securing the prayers of the dead.
The prophets despised this behavior; they saw it as a lack of trust in Yahweh, who is God of the living and not god of the dead. So, instead of honoring dead ancestors, Israel honored their live ancestors (as we clearly see in Ex 20:12, Deut 5:16, and Lev 19:3).
One of the more interesting aspects of this ancestor worship at Ugarit was the „festive meal” that the worshipper shared with the departed, called the „marzeach” (cf. Jer 16:5// with KTU 1.17 I 26-28 and KTU 1.20-22). This was, to the dwellers of Ugarit, what the Passover was to Israel and the Lord’s Supper to the Church.
…………………………………………………………………………………………………………
Conclusion
Since the discovery of the Ugaritic texts, study of the Old Testament has never been the same. We now have a much clearer picture of Phoenician religion than we ever had before. We also understand the Biblical literature itself much better as we are now able to clarify difficult words due to their Ugaritic cognates.
Sources:
Handbook of Ugaritic Studies by Wilfred G. E. Watson; Nicolas Wyatt, Bulletin of the American Schools of Oriental Research, No. 320 (Nov., 2000), pp. 49-86
Aharoni, Y and Avi-Yonah, M, The Macmillan Bible Atlas, third edition revised by A F Rainey and Z Safrai, MacMillan 1993
Albright, William Foxwell, Yahweh and the gods of Canaan; a historical analysis of two contrasting faiths. Garden City, N.Y., Doubleday, 1968.
Assmann, Jan, Moses the Egyptian : the memory of Egypt in western monotheism,
Cambridge, Mass. : Harvard University Press, 1997.
BS 580 .M6 A79 1997
Athanassiadi, Polymnia and Frede, Michael editors, Pagan monotheism in late antiquity, Oxford : Clarendon Press ; New York : Oxford University Press, 1999.
Avishur, Yitzhak, Studies in Hebrew and Ugaritic psalms; [translated from the Hebrew]
Jerusalem : Magnes Press, Hebrew University, c1994.
Bronner, Leah, The stories of Elijah and Elisha as polemics against baal worship.
Leiden, E. J. Brill, 1968.
Cassuto, U.,The goddess Anath; Canaanite epics of the patriarchal age. Texts, Hebrew translation, commentary and introd. by . Translated from the Hebrew by Israel Abrahams.
Jerusalem : Magnes Press, Hebrew University, [1971]
Cohen, Harold R. (Chaim), Biblical hapax legomena in the light of Akkadian and Ugaritic,
Missoula, Mont. : Scholars Press for the Society of Bibliocal Literature, c1978
Cohen and Troeltsch : ethical monotheistic religion and theory of culture / by Wendell S. Dietrich.
Atlanta, Ga. : Scholars Press, c1986.
Craigie, Peter C., Ugarit and the Old Testament, Grand Rapids : Eerdmans, c1983.
Cross, Frank Moore, Canaanite myth and Hebrew epic; essays in the history of the religion of Israel, Cambridge, Mass., Harvard University Press, 1973. BS 1171.2 .C76 1973
Day, John, Yahweh and the gods and goddesses of Canaan, Sheffield Academic Press, 2000.
Edelman, Diana Vikander Edelman (ed.). The triumph of Elohim : from Yahwisms to Judaisms,
Kampen : Pharos, 1995. BS 1192.6 .T75 1995
Fisher, Loren R. Fisher, editor, Ras Shamra parallels : The texts from Ugarit and the Hebrew Bible, Rome : Pontificium institutum biblicum, 1972-
Gray, John. The Legacy of Canaan: The Ras Shamra Texts and their Relevance to the Old Testament, Second, Revised Edition, E. J. Brill, Leiden, 1965.Gnuse, Robert Karl, No other gods : emergent monotheism in Israel, Sheffield Academic Press, c1997.
Herrick, Greg, Baalism in Canaanite Religion and Its Relation to Selected Old Testament Texts
Lewis, Theodore J, Cults of the dead in ancient Israel and Ugarit
Atlanta, Ga. : Scholars Press, c1989.
Marsman, Hennie J. Women in Ugarit and Israel : their social and religious position in the context of the ancient Near East, Leiden : Brill, 2003.
Oldenburg, Ulf, The conflict between El and Ba’al in Canaanite religion, Leiden : E. J. Brill, 1969.
Pardee, D, Ugaritic by in The Semitic Languages ed. R. Hetzron, Routledge, London 1997
Pfeiffer, Charles F, Ras Shamra and the Bible, Baker Studies in Biblical Archaeology, Baker Book House, 1962
Pope, Marvin H., El in the Ugaritic Texts, BY , E.J. Brill, Leiden, 1955
Smith, Mark S, The early history of God : Yahweh and the other deities in ancient, San Francisco : Harper & Row, 1990.
Smith, Mark S., The origins of biblical monotheism : Israel’s polytheistic background and the Ugaritic texts, New York : Oxford University Press, 2001
Smith, Mark S. ed. The Ugaritic Baal cycle, Leiden ; New York : E.J. Brill, Leiden, 1994-
Smith, Mark S, Untold stories: the Bible and Ugaritic studies in the twentieth century
Peabody, Mass. : Hendrickson Publishers, 2001.
Steinberg, David Why Were There Two Trees in the Garden of Eden? 2004 http://www.houseofdavid.ca/tlashera.htm
Oldenburg, Ulf. The Conflict Between El and Bacal in Canaanite Rrligion, E.J. Brill, Leiden, 1969
Fotbal la trei papuci.. coboram pe potecile facute de la Casa Pionerilor sau pe la actualul Zorile?? ne opream ascunsi in spatele tufisurilor de Cucuta sa ne uitam la SOLAR (aveam un vecin mama sa era pe Transilvania si furase un OCHEAN si ne uitam la nudiste .. faceam baie in apa rece ca ghiata incepand cu aprilie si 2-3 ore de fotbal pe nisip… pentru o gura de apa mergeam la izvor la TATAIA
si citeam ASA S-A CALIT OTELUL de Oleg Kosevoi??.. Taras Bulba si Pe Donul Linistit la Biblioteca de pe Republicii..si numai filme rusesti .. pana in 59
tata in puscarie si mama ..VAI DE NOI.. fu tu I ingura de jegurile comuniste lingai de judeobolsevici basarabeni…astazi beizadelele lor parlamentari cu un parlament adaptat la hotie legala democrata.. hahaha din pribegie