Comentariu oferit de dl RENA

Rolul important al României

Am vazut că accesul în Occident nu poate fi asigurat URSS-ului decât prin anexiunea Poloniei. Această conditie prealabilă este necesară pentru ca Rusia să poată culege fructele comunizării Germaniei. Spre Sud, spre Mediterană si spre drumurile marelui comert mondial, ca si accesul către tările dunărene din centrul Europei, nu pot fi asigurate pentru Rusia decât dacă ea devine stapâna teritoriului românesc. Numai prin România Rusia poate să comunice în mod liber cu satelitii săi slavi din Sud,Bulgaria si Iugoslavia, numai prin România ea va putea întrebuinta în toate împrejurările marea cale dunăreană, adevărat canal de scurgere pentru exploatarea economică a întregii Europe centrale, până la Tirol , în Bavaria, în Moravia, adică drumul normal pentru dominarea politică a întregii regiuni.
Deci, asigurarea dominatiei în România este pentru Rusia o conditie indispensabilă pentru a putea mentine sub controlul său, în afară de România, si Bulgaria, Albania, Iugoslavia, Ungaria, Austria si chiar pentru moment si Cehoslovacia. Vom admite că stăpânirea României conditionează dominarea unui teritoriu de 860.000 km2 (cât Marea Britanie, Franta, Belgia si Olanda la un loc) cu 68 milioane locuitori (adică tot atâta cât avea Germania înainte de Anschluss).
Întra-adevăr, căile ferate care ar conduce din Rusia către sud în Mediterană, trec toate prin teritoriul românesc. Calea marelui trafic pe care se întâlnesc toate celelalte este linia Lwow, Cernovitz, Pascani, Ploiesti, Bucuresti, de unde se bifurcă, pe de o parte către Giurgiu-Rusciuk-Sofia si pe de altă parte către Craiova-Timisoara-Belgrad. Această linie este astăzi linie ferată largă, până la Ploiesti, permitând astfel accesul până aici, fără transbordare, a materialului rulant sovietic. Din Rusia se poate, de asemenea, atinge linia principală pe ruta Odesa-Iasi-Pascani si ea, de asemenea, cu o linie ferată larga, ori pe ruta Odesa-Galati-Bucuresti. Trecerea Dunării între Giurgiu si Rusciuk se face prin ferry-boat. De la Sofia se poate continua drumul către frontiera turcă si Instanbul, prin Filipopole- Svilengrad sau peste frontiera greacă, Salonic si Atena, prin valea Strumei.
De la Rusciuk se poate scurta drumul către frontiera turcă, traversând Balcanii la Stara-Zagora si atingând de acolo Svilengradul. De la Belgrad se poate atinge frontiera greacă, Salonicul si Atena prin Skopje si valea Vardarului si se merge spre Triest si Italia prin Vincovici-Zagrab. Utilizarea liniilor care trec pe deasuprea Carpatilor prin Galitia în Ucraina Subcarpatică ar oferi o cale mai directă de la Lemberg la Belgrad, prin Satu-Mare, Oradea si Timisoara, deci tot prin teritoriul românesc, intocmai ca si o cale eventuală prin Budapesta evitându-se teritoriul românesc; aceasta din urma ar fi mai lungă. În fine o ultimă cale directă Rusia-Bulgaria trece prin Galati-Făurei-Fetesti, unde trece pe malul drept al Dunării pe podul de la Cernavodă, singurul pod existent pe întreg cursul inferior al Dunării; de la Cernavodă se poate atinge direct Varna. În general, aproape de aceste căi ferate se găsesc drumuri, dintre care o parte sunt modernizate si pot fi întrebuintate pentru traficul greu, de mare viteză.
Tranzitul rusesc spre bazinul dunărean trece, de asemenea, prin România. Calea de acces cea mai naturală este Dunărea, navigabilă de la vărsare până la Regensburg. Prin aproape 30 de porturi românesti, bulgare, iugoslave, ungare, slovace, austriece si bavareze, toate foarte bine utilate si legate cu o retea feroviară a tărilor respective, Dunărea prezintă accesul cel mai comod si cel mai putin scump, pentru toate aceste tări, Gurile Dunării sunt în puterea României cu toate că, prin anexiunea Basarabiei, Rusia a devenit riverană bratului celui mai de nord. Cursul inferior al Dunării de lungime de 250 km este în întregime pe teritoriul românesc, iar pe diferenta de alti 600 km marele fluviu formează granitele între România, pe de o parte, si Bulgaria cu Iugoslavia, pe de alta.
Pentru o putere care ar dori să întrebuinteze în toate împrejurările si indiferent in care scop, dominarea teritoriului românesc este indispensabilă. Însusindu-si fortele navale române, singurele care mai existau pe Dunăre, Rusia poate să controleze efectiv fluviul pe tot parcusul său navigabil.
În afară de consideratiunile de mai sus, de trafic, de tranzit, dominatia teritoriului românesc este indispensabilă Rusiei pentru a-i asigura dominatia politică si eventual militară, nu numai în Bulgaria si Iugoslavia, dar în tot bazinul dunărean.
Acest fapt a fost demonstrat experimental, după răsturnarea aliantelor României, în august 1944. Acest fapt a provocat pentru germani, într-un timp foarte scurt, pierderea nu numai a Balcanilor, dar (si) a Ungariei si a Slovaciei, adică a întregului bazin mijlociu al Dunării, până la înăltimea Vienei. Faptul era usor de prevăzut, numai printr-o simplă aruncătură de ochi pe hartă; într-adevăr de la hotarul apusean al platoului transilvănean, care se găseste pe teritoriul românesc, până la Vienerwald, nu există nici un obstacol serios de teren. O mare putere, stapâna militară a României si deci a platoului transilvan, domină în mod automat toată câmpia Panoniei până la Viena.
Pe scurt, pentru a domina politiceste si economiceste Europa centrală si Sudul Oriental, Rusia are absolută nevoie să fie stapâna necontestată a României. Această stăpânire este asigurată prin prezenta armatelor si va trebui sa fie mentinută în viitor prin dezagregarea oricărei rezistente românesti, fie politică, fie economică, fie natională, fie socială.
Vom vedea mai departe că Rusia si instrumentele ei, comunistii si minoritarii, au întreprins această actiune de dezagregare, într-un mod sistematic, în toate domeniile. Dacă această actiune n-ar fi reusit, sau ar fi fost împiedicată, Rusia ar fi pierdut în mod automat dominatia în România în momentul retragerii trupelor sale, prin urmare ar fi pierdut orice posibilitate de expansiune economică către Mediterana si orice posibilitate de expansiune economică către Europa centrală. Concluzia care pare deci a se impune, clar, este că oricine vrea sa oprească Rusia în tendintele sale expansioniste imperialiste, trebuie să o opreasca în România.

George Manu (Testis Dacicus) – ”În spatele cortinei de fier” – editura Mica Valahie, 2011

Acest text demonstrează, dacă mai era nevoie, de ce Rusia acceptase armistitiul propus de Antonescu. Rusia ar fi scurtat traseul spre Berlin folosind caile de acces cele mai sucrte din nordul Ardealului, feroviare si terestre. Pentru că era grăbită să ajungă la Berlin acoperind cât mai mult din teritoriul Europei centrale, de cel din estul Europei se putea ocupa pe îndelete si dupa cucerirea Berlinului, oricum aveau acoperirea fituicii lui Churchill, iar americanii nu le puneau probleme. O imagine completa a adevarului expus de George Manu este confirmat si de Leon Casso in ”Rusia si bazinul dunărean”, o amplă descriere a razboaielor balcanice si perfida implicare a Rusiei (Rusia tarista) in zonă, pentru a avea un ansamblu al intereselor rusesti la gurile Dunării. Completand cu informatiile dezvăluite de Larry Watts in privinta relatiilor din cadrul Pactului de la Varsovia si asidua presiune exercitata asupra României imediat dupa incheierea razboiului si pana, cel putin, la fatidicul decembrie 89, ne putem lesne da seama de unde inversunarea tuturor, asa cum ii numeste autorul, ”parteneri in cooperare” in denigrarea si continua stradanie de dezintegrare a României. Si lupta continua!