freemacadam@gmail.com 77.111.246.40
Mai întâi țin să vă mulțumesc pentru traducere d-le CD și da aveți dreptate în nota din josul paginii când explicați sensul modernității prin prisma lui Dugin. Deja în 1937 în cartea sa “Bagatelles pour un massacre”, L.F. Celine descrie democrația care reprezintă un produs al modernității astfel : “Democrația pretutindeni și dintotdeauna nu este nimic altceva decât paravanul dictaturii jidănești” Recunosc că împărtășesc o mare parte din filozofia lui Dugin probabil atras de viziunea lui R.Guénon, a lui Evola sau de filozofia lui Heidegger, însă comentariul meu este mai degrabă o întrebare pragmatică adresată cititorilor acestui articol. Dugin se referă la o a patra teorie politică, o compilație a comunismului, capitalismului și a fascismului (care este în fapt un național-socialism italian), în care pot conviețui și participa la dezvoltare, popoare de rase și religii diferite dar legate prin „tradiționalismul ezoteric”, principiu ce-ar avea ca scop întoarcerea acestor popoare la „spiritualismul arhetipurilor lor culturale tradiționale”. Întrebarea mea este cum poate fi înfăptuită în condițiile actuale aceasta „revoluție” spirituală atunci când știm că modernitatea, liberalismul sunt menite să împiedice acest lucru ? Iar combaterea liberalismului modern nu poate fi făcut decât de către comuniști sau național-socialiști, în Rusia, Putin l-a combătut cert sub paravanul democrației însă a fost nevoit să folosească metode autoritare specifice comunismului sau chiar național-socialismului – pentru acest motiv este definit de către superficiali drept dictator. Trecerea de la orânduirea auto-distrugătoare pe care-o numim pe nedrept democrație la forma imaginată de către Dugin nu poate fi făcută decât tranzitând printr-o fază intermediară, aceea a național socialismului, comunismul fiind evident exclus… este părerea personală. Aștept alte păreri și opinii. |
Comenteaza