Deexcitate, Romane, e somo mortali ad quem te aduncaverunt barbari tui tirani

Nunc vel nunquam crea tibi aliam sortem ad quem se inclinent etiam tuis crudelis hostes

…Presbiteri cum cruce in fronte nam ostia est christiana

…Demus testimonium în lumine quod in his manibus

Magis curit sanquis romanus

Et quod in nostris pectoribus servamus cum gloria deplena

Triumphantes in luctis unum nomen Traiani

Cuvintele de mai sus  aparțin unei traduceri în limba latină a imnului național de azi. Am găsit traducerea într-un manual de limba latină de prin anii 1930, eram elev de liceu, am învățat-o pe dinafară și o recitam când mi se părea că se potrivește. Cei de față înțelegeau îndată despre ce text era vorba, era un text interzis de comuniști în perioada „obsedantului deceniu” și reacționau emoționați! Au fost momente cărora li s-a dus buhul printre cunoscuți!

Mi-aduc aminte cu mare plăcere de o agapă camaraderească într-un decembrie bucureștean, împreună cu Silviu Angelescu, Ioan Petru Culianu, Dumitru Radu Popa, Paul Drogeanu. Când am ieșit din restaurantul Favorit de la Șosea ne-a întâmpinat un oraș feeric, troienit sub prima zăpadă a acelui an. Ne-am simțit cu toții într-o dispoziție specială: chiote, hăulituri în Piața Victoriei, unde am adăstat ceva mai mult, răgaz de care a profitat și am recitat cât am putut de sonor și de subversiv textul de mai sus! La vremea aceea țineam minte integral traducerea lui Deexcitate Romane! Efectul a fost formidabil asupra învățăceilor care aveau să ajungă fiecare intelectuali de forță, aripa naționalistă!

Pentru mine informația cea mai tulburătoare despre Imnul național, intitulat inițial Un răsunet, dacă nu mă înșel, este informația că Mihai Eminescu a avut o apreciere deosebită pentru text. Detaliu puțin cunoscut este acela că în ultimele sale clipe de viață, Eminescu se plimba prin curtea spitalului și îi explica unui bun prieten venit în vizită versurile lui Andrei Mureșanu, semnificația lor atât de potrivită epocii istorice! Așadar, Eminescu a murit rostind cuvintele imnului, omagiindu-l pe autor! Am putea spune că Eminescu ne-a ales textul care să ne fie imn național! Ni l-a lăsat cu limbă de moarte!

 

Ion Coja