Declarații de bun simț al unui mare actor

„Lui ii placeau pacatosii, betivii si prostituatele. Statea cu ei, fiindca stia ca ei sunt fiinte umane vulnerabile. Iar El venea si le spunea : ” Va aduc lumina, nu judecata…”
Aici cred ca se inseala marele actor! Nu este vorba de placere ci de o necesitate intru manuirea oamenilor pacatosi!
In Matei capitolul 2 versetul 17 gasim scris : „…Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi ci pe păcătoşi la pocăinţă.”
De ce sa-i cheme la pocainta??.. din iubire, tocmai pentru ca Lui nu-i erau placute faptele lor care i-ar fi pierdut!

In Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel capitolul 6 versetele 9 si 10 este scris :
Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii,
Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.

Marele actor mai spune urmatoarele:
„…eu insumi sunt nimic, ca nu suntem speciali… Odata ce incepem sa credem… ca suntem pe deplin unici, ca suntem absolut speciali, atunci viata nu mai trebuie traita, fiindca nu suntem speciali. Suntem doar cenusa la final.”

Aceasta fraza mi-a adus aminte de Parintele Cleopa care a spus urmatoarele :
Sufletul este o comoară nepreţuită a omului pe care o purtăm cu toţii şi va fi vai de noi dacă o vom pierde. Aţi auzit ce spune Domnul nostru Iisus Hristos în Evanghelie : Ce ar folosi omului de ar dobândi toată lumea, dar va pierde sufletul său? (Marcu 8, 36-37). Dacă am şti cu adevărat ce comoară purtăm în noi, ce icoană vie a lui Dumnezeu ca o oglindă strălucitoare a Duhului Sfânt, ce bogăţie de daruri şi ce mărire se află în sufletul nostru, am fi totdeauna cu frică şi cu cutremur şi ne-am plânge păcatele cu care supărăm pe Dumnezeu în orice clipă.

Noi însă sutem împietriţi, amorţiţi şi nu ştim de unde venim şi unde mergem, nu ştim ce purtăm în noi, adică ce comoară şi ce veselie se află în noi!
Fraţii mei, să ne ferească Bunul Dumnezeu ca să se lege sufletul nostru de ceva din lumea aceasta, adică de aur, argint, bani, bijuterii, maşini, vile, palate, dregătorii, cinste şi orice altceva poftesc iubitorii lumii acesteia, căci toate acestea sunt praf şi cenuşă. Sufletul este nemuritor, căci este icoana vie a Bunului Dumnezeu, este comoara cea nepreţuită, mai scumpă decât toată lumea aceasta, suflet pe care Mântuitorul l-a răscumpărat prin Jertfa Sa de pe Cruce şi prin Înviere.