Declarația de la Westminster

Într-un manifest intitulat ”Declarația de la Westminster”, un grup de 138 de jurnaliști, autori, universitari și artiști din mai multe state occidentale atrag atenția asupra pericolului înăspririi cenzurii și cer guvernelor să desființeze asa-zisul Complex Industrial al Cenzurii și să renunțe la strategiile care transformă libertatea de expresie dintr-un drept fundamental într-o activitate autorizată. Democrația este apărată cel mai bine de libertatea de exprimare, nu de cenzura în numele democrației.

Declarația este semnată de jurnaliști laureați ai Premiului Pulitzer, precum Glenn Greenwald, care în urmă cu un deceniu erau stâlpul redacțiilor unor mari publicații, dar care au fost „epurați”, în vreme ce presa de mainstream a intrat sub controlul unei noi generații ”woke” de ziariști. Printre semnatari se numără și regizorul Oliver Stone, Julian Assange, fondatorul WikiLeaks, istoricul Niall Ferguson, economistul grec Yanis Varoufakis sau economistul Jeffrey Sachs. Personalități cu viziuni cât se poate de diferite au semnat acest manifest în spiritul diferențelor și al dezbaterii.

 

Declarația de la Westminster

”Acest manifest a fost redactat de jurnaliști, artiști, autori, activiști, specialiști în tehnologie și profesori universitari, pentru a atrage atenția asupra înăspririi cenzurii internaționale care amenință să erodeze niște norme democratice vechi de secole.

ADVERTISING

Venind din spectrul de stânga, de dreapta și de centru, suntem uniți de angajamentul în favoarea drepturilor universale ale omului și al libertății de expresie și suntem cu toții profund îngrijorați de tentativele de a cataloga libertatea cuvântului drept ”dezinformare”, ”informație falsă” și prin alți termeni greșit definiți.

Folosirea abuzivă a acestor termeni este menită să impună cenzura asupra cetățenilor obișnuiți, asupra jurnaliștilor și disidenților din întreaga lume.

O asemenea ingerință în dreptul la libera exprimare suprimă toate discuțiile valabile despre chestiuni urgente de interes public și aduce atingere principiilor fundamentale ale democrației reprezentative.

Întreaga lume, liderii guvernelor, trusturile de presă, universitățile si ONG-urile acționează tot mai mult pentru a supraveghea cetățenii și pentru a-I lipsi de libera exprimare. Aceste acțiuni coordonate la scară mare sunt denumite uneori ”Complexul Industrial al Cenzurii”.

Acest complex acționează deseori prin intermediul politicilor guvernamentale directe. Autoritățile indiene și turce și-au arogat dreptul de a suprima conținutul politic de pe rețelele sociale. Legislativul german și Curtea Supremă a Braziliei incriminează discursul politic. În alte țări, măsuri precum proiectul de lege irlandez asupra „discursului urii” , proiectul de lege scoțian asupra infracțiunilor legate de ură, proiectul de lege britanic pentru securitatea online și proiectul de lege australian vizând ”dezinformarea” amenință să restrângă grav dreptul la exprimare și să creeze un efect de descurajare.

Însă complexul industrial al cenzurii operează după metode mai subtile, care includ filtrarea vizibilității, etichetarea și manipularea rezultatelor motoarelor de căutare. Prin boicot și etichetare, cenzorii rețelelor sociale au redus deja la tăcere opiniile legitime asupra unor subiecte de importanță națională și geopolitică. Au făcut-o cu sprijinul deplin al ”experților în dezinformare” și al ”verificării faptelor” întreprinsă de marile publicații, care au abandonat valorile jurnalistice ale dezbaterii și ale cercetării intelectuale.

Așa cum au arătat Twitter Fies, companiile tech aplică deseori cenzura prin ”moderarea conținutului”, prin coordonare cu agențiile guvernamentale și cu societatea civilă. În curând, Legea UE pentru Serviciile Digitale va formaliza această relație, oferind acces al datele platformelor sociale unor „cercetători agreați” din cadrul ONG-urilor și universităților, lăsând astfel drepturile noastre la libera exprimare la discreția acestor organisme nealese și cărora le lipsesc mecanismele de responsabilizare.

Anumiți oameni politici și ONG-uri vizează aplicațiile de mesagerie criptate, precum WhatsApp, Signal și Telegram. Dacă criptarea va dispărea, nu vom mai avea posibilitatea de a purta conversații cu adevărat private în sfera digitală.

Dezinformarea între state este o problemă reală, dar agențiile concepute pentru a lupta împotriva acestor amenințări, precum Cybersecurity and Infrastructure Agency din SUA, se întorc tot mai mult împotriva lor înselor și a propriilor cetățeni. Sub pretextul de a împiedica dezinformarea și a apăra adevărul, exprimarea este tratată ca o activitate autorizată, nu ca un drept inalienabil.

Suntem conștienți că cuvântul poate fi uneori agresiv, însă respingem idea ca rănirea sentimentelor și disconfortul, fie ele si grave, justifică cenzura. Discursul liber este fundamentul unei societăți libere și este esențial pentru a responsabiliza guvernele, pentru a favoriza autonomia grupurilor vulnerabile și pentru a reduce riscul tiraniei.

Protejarea libertății de expresie nu privește doar punctele de vedere cu care suntem de acord; trebuie să protejăm cu fermitate si exprimarea opiniilor cu care nu suntem deloc de acord. Aceste opinii nu pot fi auzite și combătute decât în spațiul public.

Corolarul dreptului la liberă exprimare este dreptul la informare. Într-o democrație, nimeni nu are monopolul a ceea ce este considerat adevăr. Adevărul trebuie mai degrabă descoperit prin dialog și dezbatere – și nu putem descoperi adevărul fără a admite posibilitatea erorii.

Mai mult, opinii și idei care nu sunt populare devin în cele din urmă normă și convenție. Calificând anumite poziții politice și științifice drept ”dezinformare”, societățile noastre riscă să se împotmolească în false paradigme, care vor priva omenirea de cunoștințe pe care le-a obținut cu greu și va anula posibilitatea de a obține noi cunoștințe. Libertatea de expresie este cea mai bună apărare împotriva dezinformării.

Atacul împotriva libertății cuvântului nu ține doar de reguli și de reglementări deformate: este criza umanității însăși.  Fiecare campanie pentru egalitate și justiție din istorie s-a bazat pe un forum liber pentru exprimarea disidenței. În nenumărate cazuri, precum abolirea sclaviei și mișcarea pentru drepturile civile, progresul social a depins de libertatea de expresie.

Nu vrem ca copiii noștri să crească într-o lume în care să trăiască cu frica de a-și exprima gândurile. Vrem să crească într-o lume în care ideile lor să poată fi exprimate, explorate și dezbătute deschis – o lume pe care fondatorii democrațiilor noastre și-au imaginat-o atunci când au înscris libertatea de exprimare în constituțiile noastre.

Primul amendament al Constituției SUA este un exemplu clar al modului în care libera exprimare, a presei și a conștiinței, poate fi protejata ferm prin lege. Nu trebuie să fii de acord cu Statele Unite în fiecare chestiune pentru a recunoaște că este vorba despre „prima libertate”, vitală pentru toate celelalte libertăți. Grație libertății de exprimare putem denunța încălcarea drepturilor noastre și putem lupta pentru noi libertăți.

Există și o protecție internațională solidă a libertății de exprimare. Declarația Universală a Drepturilor Omului a fost redactată în 1948, ca reacție la atrocitățile comise în timpul celui de Al Doilea Război Mondila. Articolul 19 spune: «Toți oamenii au dreptul la libertatea de opinie și de expresie, ceea ce presupune să primească și să răspândească, fără a ține cont de frontieră și prin orice mijloace de exprimare, ideile și informațiile».

Așadar, coroarul dreptului la liberă exprimare este dreptul la informare. Într-o democrație, nimeni nu are monopolul a ceea ce este considerat adevăr. Adevărul trebuie mai degrabă descoperit prin dialog și dezbatere – și nu putem descoperi adevărul fără a admite posibilitatea erorii.

Cenzura în numele ”protejării democrației” inversează ceea ce ar trebui să fie un sistem de reprezentare de jos în sus cu un sistem de control ideologic de sus in jos. Această cenzură este, în cele din urmă, contraproductivă: ea generează neîncredere, încurajează radicalizarea și procesul democratic își pierde legitimitatea.

Sub pretextul de a împiedica dezinformarea și a apăra adevărul, exprimarea este tratată ca o activitate autorizată, nu ca un drept inalienabil

În cursul istoriei, atacurile împotriva libertății de exprimare au precedat atacuri împotriva tuturor celorlalte libertăți. Regimurile care au erodat libertatea cuvântului au slăbit în mod inevitabil și au periclitat alte structuri democratice fundamentale. În același fel, elitele care promovează astăzi cenzura subminează în același timp democrația. Ce s-a schimbat între timp sunt pârghiile tehnologice prin care poate fi aplicată cenzura.

Credem că libertatea de exprimare este fundamentală pentru a na apăra împotriva abuzurilor de putere ale statului – abuzuri care din punct de vedere istoric constituie o amenințare mult mai mare decât opiniile unor indivizi izolați sau chiar ale unor grupuri organizate. În interesul bunăstării și înfloririi umanității, facem următoarele trei apelu

  • Facem apel la guverne și la organizațiile internaționale pentru a-si respecta obligațiile față de oameni și pentru a respecta articolul 19 al Declarației Universale a Drepturilor Omului.
  • Facem apel la companiile tech pentru a se angaja să protejeze forumurile digitale așa cum cere articolul 19 al DUDO și să se abțină de la orice cenzură politică, de la cenzurarea vocilor disidente și a opiniilor politice.
  • În cele din urmă, facem apel ca publicul larg să ni se alăture în această luptă pentru prezervarea drepturilor democratice ale cetățenilor. Modificările legislative nu sunt suficiente. Trebuie să creăm de la bun început un climat al libertății de expresie prin respingerea climatului intoleranței care încurajează autocenzura și care generează conflicte personale inutile pentru mulți dintre noi. În locul fricii și dogmatismului, trebuie să adoptăm cercetarea și dezbaterea

Apărăm dreptul vostru de a pune întrebări. Dezbaterile pasionale, chiar și cele care pot crea neplăceri, sunt mult mai bune decât lipsa totală a dezbaterii.

Cenzura ne văduvește de însăși bogăția vieții. Libertatea de expresie este baza pe care se creează o viață plină de sens și o umanitate solidă, prin artă, poezie, proză, filosofie, muzică și altele.

Această declarație este rezultatul unei întâlniri inițiale a apărătorilor libertății de exprimare din întreaga lume, care a avut loc la Westminster, Londra, la finalul lunii iunie 2023. Suntem semnatari ai acestei declarații, dar avem dezacorduri politice și ideologie fundamentale. Însă doar împreună putem face să dispară cenzura care intră în viețile noastre, cu scopul de a ne conserva capacitatea de a dezbate liber și de a ne provoca unii pe ceilalți. Am semnat Declarația de la Westminster în acest spirit al diferențelor și al dezbaterii.