„Mai întâi România şi abia apoi democraţia!”

Ţinem să ne exprimăm nedumerirea şi nemulţumirea profundă pentru prestaţia inacceptabilă a autorităţilor noastre faţă de ofensiva susţinută a revizionismului maghiar, a cărui agresivitate nu mai poate fi tolerată sub niciun motiv. Avem înţelegere pentru libertăţile şi drepturile oricărui cetăţean, inclusiv dreptul său de a petiţiona, de a cere orice, chiar şi luna de pe cer. Dar când cetăţeni români, de etnie secui şi maghiari, se întrunesc în număr de câteva sute sau mii ca să pretindă autonomie teritorială şi o fac în acordurile imnului naţional al unui stat dintotdeauna neprieten, nu mai este vorba de exercitarea unui drept, ci de un atentat la valorile fundamentale ale statului român. Ne aflăm în faţa unui caz penal, de încălcare a legilor şi Constituţiei, şi nu înţelegem ce anume îi mai împiedică pe guvernanţi să dea riposta cuvenită unor indivizi atât de iresponsabili. Oare guvernul aşteaptă ca atitudinea acestor aventurieri să se generalizeze la întreaga masă a secuilor din România?!

Îngrijoraţi suntem nu numai dinspre partea organelor statului român – procuratură, Ministerul de Interne, Guvern, Preşedinte, ci şi cu privire la lipsa de reacţie a mass media din România, a clasei politice. Oare gazetarii şi politicienii români au pierdut cu totul conştiinţa şi imperativul interesului naţional?

Nemulţumirea noastră este cu atât mai mare cu cât ofensiva revizionismului maghiar se bazează, şi de această dată, pe premise false, a căror evidenţiere întârziem s-o facem cu toată autoritatea politică şi ştiinţifică ce poate fi convocată în acest sens. Avem astfel în vedere adevărul stabilit o dată pentru totdeauna de numeroşi istorici, inclusiv cei mai mari istorici maghiari: adevărul că secuii şi maghiarii sunt popoare diferite.

Dacă secuii vor autonomie, ei trebuie să se gândească la una singură, de care au mare nevoie ca să intre şi ei în rândul popoarelor libere: autonomia faţă de maghiari, faţă de UDMR, faţă de Budapesta! La ultimele recensăminte, sub presiunea UDMR şi a Budapestei, secuii s-au declarat maghiari, astfel că în momemtul de faţă secuii sunt singura minoritate etnică din România care nu este recunoscută ca atare. Și asta nu pentru că societatea românească refuză a le acorda secuilor acest drept, ci pentru că liderii secuilor s-au lăsat antrenaţi în politica UDMR, a Budapestei, transformând secuimea într-o masă de manevră a revizionismului maghiar. Această atitudine a liderilor secui poartă numele de trădare a propriei etnii, trădare a neamului secuiesc!

La presiunile UDMR şi ale Budapestei, care i-au determinat pe secui să se declare maghiari, iar nu o etnie de sine stătătoare, nu s-a găsit niciun lider secui care să protesteze şi să le deschidă ochii secuilor asupra acestei înşelăciuni, asupra primejdiei de moarte pe care o reprezintă jocul de interese în care s-au lăsat atraşi în folosul exclusiv al Budapestei. Vocile răzleţe ale unor tineri secui care au cerut recunoaşterea secuilor ca etnie de sine stătătoare au fost cu brutalitate acoperite. Au fost în schimb bine mediatizate declaraţiile prin care secuii din România şi-au abandonat istoria, propria identitate etnică.

Secuii sunt azi în pericol de a-şi pierde pentru totdeauna identitatea naţională, de popor vechi pe acest pământ, mai vechi decât maghiarii.

Dar dacă chiar vor să-şi salveze fiinţa naţională, secuii au într-adevăr nevoie de autonomie, dar nu faţă de români, faţă de România, ci autonomie faţă de maghiari, faţă de politica duplicitară a Budapestei, care se foloseşte de secui pentru a menţine sau crea un climat de tensiuni internetice în Transilvania. Este bine cunoscută această politică a Budapestei, pe cât de agresivă, pe atât de ridiculă. Dar nu putem uita că această politică de minciuni şi diversiune a avut cândva câştig de cauză, provocând imense suferinţe în Ardeal. Nu avem nicio garanţie că o conjunctură istorică atât de nefastă cum a fost cea din august 1940 nu se mai poate ivi. Nu vrem să se mai repete diktatul de la Viena, să mai ajungem ca soarta noastră să depindă de decizia unor cancelarii răuvoitoare sau prost informate!

Guvernanţii noştri şi clasa politică trebuie să se pună în acord cu opinia publică românească şi să manifeste toată fermitatea faţă de demersul destabilizator de ţară la care se dedau UDMR şi celelalte organizaţii de esenţă teroristă întreţinute şi manevrate de Budapesta. Aplicarea cu străşnicie a legilor în acest caz se impune şi nimeni în lume nu va avea motiv să condamne în vreun fel fermitatea guvernului român. Dimpotrivă, slăbiciunea şi toleranţa guvernului român faţă de proiecte politice separatiste atât de aberante riscă să creeze un precedent periculos pentru toate statele din Europa.

Somăm guvernul României, pe Preşedintele Ţării, partidele parlamentare, să abandoneze lupta pentru ciolan şi alte beneficii clientelare şi să răspundă cum se cuvine celor care agresează cu făţărnicie şi insolenţă Neamul şi Ţara noastră!

Până când să li se mai rabde udemeriştilor obrăznicia şi lipsa de loialitate faţă de Ţară?!

Până când vom mai răbda, noi, românii, să fim guvernaţi de persoane total insensibile la imperativul interesului naţional, superior oricăror alte considerente?!

Dreptul poporului român de a-şi apăra statul naţional, făurit cu atâtea sacrificii, este un drept care prevalează faţă de orice alte considerente şi principii politice, prevalează chiar şi faţă de exigenţele unui regim politic democratic! Mai întâi România şi abia apoi democraţia!

Salvarea Patriei, pretutindeni în lume, este legea supremă!

Ion Coja

Preşedintele Uniunii Vatra Românească

Filiala Bucureşti

Ţebea, 13 septembrie 2009