Către Preşedinţia, Parlamentul şi Guvernul României

Către Preşedinţia, Parlamentul şi Guvernul Republicii Moldova

Către Preşedinţia, Parlamentulşi Guvernul Turciei

Către Preşedinţia, Duma de Stat şi Guvernul Federaţiei Ruse

Către Preşedinţia, Rada  şi Guvernul Ucrainei

De asemenea, către conducerea tuturor statelor lumii, Consiliului Europei, Parlamentului European, Comisiei Europene, Organizația Națiunilor Unite, Tribunalului Internațional de la Haga

 

Noi, reprezentanți ai societății civile din România, membrii şi Senatul Academiei DacoRomâne, ne adresăm conducerilor şi instituţiilor de vârf ale României, Republicii Moldova, Turciei, Federaţiei Ruse şi Ucrainei cu rugămintea de a pune în discuţie, în mod fundamental (şi nu festiv!), de a aprecia critic şi a CONDAMNA TRATATUL DE PACE DE LA BUCUREŞTI DIN 16 (28) mai 1812, în urma căruia Imperiul Otoman a cedat Imperiului Rus mai bine de jumătate din suprafaţa teritorială a Ţării Moldovei (45.630 km.p din totalul de 83.860 km.p.) cu o populaţie preponderent românească: 419.240 români (86%), 30.000 ruteni (6,55%), 19.130 evrei (4,2%), 6.000 lipoveni (1,2%), 1.207 găgăuzi (0,25%) şi 1.200 bulgari (0,25%). Prin acest act au fost încălcate toate drepturile internaţionale de convieţuire între naţiuni şi state, Rusia săvârşind un RAPT de teritoriu şi populaţie.

La acel Moment, Turcia deţinea doar un drept de suzeranitate faţă de Ţara Moldovei.

Visul de veacuri al Imperiului Ţarist, cât şi al fostei Uniuni Sovietice, născută pe harta lumii prin lovitura de stat a bolşevicilor (cu ajutorul Germaniei) din octombrie (noiembrie) 1917 DE A PUNE STĂPÂNIRE PE GURILE DUNĂRII ŞI CHIAR PE ÎNTREG SPAŢIUL BALCANIC, conform testamentului lui Petru cel Mare s-a înfăptuit,  parţial în 1812, PRIN OCUPAREA BASARABIEI (denumire inventată de politicienii ruşi). După 22 de ani de libertate şi aflare în componenţa României (1918-1940), prin Pactul criminal Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939 (au mai existat şi alte “tratate”…), în 26-28 iunie 1940 au fost ocupate din nou prin forţa armelor, teritoriile României de Răsărit, dintre râurile Prut şi Nistru. Mai mult, în stilul clasic rusesc aplicat de la Ivan cel Groaznic încoace, au fost luate în mod brutal şi complet nemotivat, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, care nu figurau în Protocolul adiţional secret al Pactului Molotov-Ribbentrop. Formarea R.S.S. Moldoveneşti (2 august 1940), REOCUPAREA TERITORIILOR ROMÂNEŞTI în 1944, confirmate prin Conferinţa de la Yalta şi DIKTATUL STALINIST al învingătorilor la Pacea de la Paris (1947) au fost nefericite evenimente istorice reparate întrucâtva, prin Declaraţia de Independenţă şi Suveranitate a Republicii Moldova din 27 august 1991. Independenţă şi suveranitate faţă de URSS, şi nu faţă de patria istorică.  România s-a grăbit să o recunoască, în loc să pregătească şi să declare împreună şi simultan cu Parlamentul de la Chişinău REÎNTREGIREA ROMÂNIEI ŞI A NAŢIUNII ROMÂNE în cel mai potrivit moment oferit de Istorie, după condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, socotindu-l  nul   “a b  i n i t i o”.

Dacă Republicile Baltice şi-au redobândit independenţa şi suveranitatea, revenind la situaţia de până la 1940, iar Germania s-a reîntregit, destinul Republicii Moldova continuă să fie şi în prezent o rană deschisă, sângerândă a Europei, cu toată independenţa (tot mai dependentă de Moscova…), suveranitatea (tot mai încolţiţi de structurile separatiste de la Tiraspol…) orientarea europeană, pro N.A.T.O. etc.

România, ca şi Germania, în urma celui de-al doilea război mondial, au fost dezagregate în două state: RFG şi RDG în locul Germaniei şi România şi Moldova în locul Regatului României. Germania se făcea vinovată împreună cu Rusia de organizarea celui de-al doilea război mondial. România a fost obligată, prin şantaj şi violenţă, împotriva voinţei sale, să participe la acest război pe care nu l-a provocat, nu l-a dorit şi l-a suportat cu preţul tratării ei ca agresor, deşi în realitate și-a exercitat dreptul la apărare ca urmare a agresiunilor premeditate ale Germaniei şi U.R.S.S. în deplină cooperare (pactul Ribbentrop-Molotov).

În baza dreptului istoric al României actuale, membră a N.A.T.O. şi a U.E., în conformitate cu normele dreptului internaţional şi a bunei vecinătăți dintre naţiunile şi statele europene acestui început de mileniu trei, ne întemeiem următoarele propuneri  pe care le înaintăm actualei conducerii a României:

1. Revenirea la Patria-Mamă a Basarabiei (ocupată prin forţa armelor!) prin hotărârile Parlamentelor de la Bucureşti şi Chişinău şi prin tratative cu Ucraina (pe calea schimbului de teritorii şi populaţie: se va oferi raioanele de peste Nistru Ucrainei, în schimb pe actuala regiune Cernăuţi şi a fostelor judeţe româneşti Ismail şi Cetatea Albă, părţi din actuala  Regiune Odesa).

2. Revenirea la Patria-Mamă a Ținutului Herţa (ocupat prin forţa armalor!), prin tratative cu Ucraina.

3. Redobândirea Insulei Şerpilor (furată României), deoarece platoul continental este doar o reparație parțial, prin Tribunalul Internaţional de la Haga.

4. Recuperarea întregului Tezaur al României de la Moscova, prin Tribunalul Internaţional de la Haga (furt calificat!).

Tratatul cu Ucraina din 1997 trebuie rediscutat și renegociat.

Propunem ca discutarea și votarea problemelor menționate în cele 4 puncte de mai sus să fie realizate printr-un referendum național general și simultan pe întregul teritoriu al României, al Republicii Moldova, inclusiv raioanele de peste Nistru, a regiunilor Cernăuți, Odessa și Transcarpatica din Ucraina, precum și cu votul electronic al românilor din întreaga lume

 

”Aşa să ne ajute Dumnezeu!”                                                                                                    București, mai 2012

 

 

 

Senatul  ACADEMIEI DACOROMÂNE